Rezultatul de egalitate dintre Liverpool şi Chelsea înregistrat la final, deși pare (cu riscul unei exprimări clișeice) unul nedecis, care nemulțumește pe toată lumea, nu este chiar așa. Afirmația este adevărată pe jumătate.

Acest 1-1 nu-i este deloc pe plac lui Klopp, însă este suficient pentru un Antonio Conte ceva mai cinic și mai calculat decât febrilul antrenor german.

Nu e nevoie să credeți (deocamdată) aceste două fraze, deoarece ele vor fi susținute cu argumente în rândurile ce urmează.

AȘEZARE:

Ambii tehnicieni au fost forțați de împrejurări, fie accidentări, fie pedepse pe care le-au aplicat unor jucători care au dezamăgit recent, la unele modificări.

Formația gazdă a arătat cam așa:

De cealaltă parte:

Desigur, în fotbalul actual aceste formații sunt flexibile, ele modificându-se în funcție de adversar și dinamica jocului.

Liverpool, defensiv, a propus inițial un 4-3-3, după cum ați observat și în imagina de mai sus. În faza de tranziție pozitivă lucrurile se schimbă puțin.

Pentru că echipa londoneză (nu mai e niciun secret) s-a așezat într-un 5-3-2 pe fază defensivă, Klopp a încercat să exploateze acest lucru și și-a dispus echipa într-un 3-4-3, pentru a avea un om în plus la mijloc, în ideea creării superiorității numerice.

Acest lucru a funcționat în unele momente, însă abilul italian nu putea să lase lucrurile să se desfășoare în această manieră. Prin urmare…

HAZARD ȘI SUPERIORITATEA NUMERICĂ

Conte i-a cerut lui Hazard să joace mai retras și să devină practic al 4-lea mijlocaș.

Când însă belgianul se degreva de această responsabilitate tactică, Chelsea întâmpina unele probleme.

Așa cum se observă în imagine, Henderson putea să primească balonul în centrul terenului, fără marcaj.

De acolo putea să dezvolte jocul… în lateral. De ce doar în lateral? Pentru că Sturidge a făcut un meci foarte slab, evoluția lui fiind caracterizată în mare, mare parte de o poziție statică, ușor de contrat de fundașii lui Conte. Liverpool nu avea om între linii, Coutinho fiind dominat (mai ales în prima repriză) de Drinkwater.

Lucru care i-a convenit de minune lui Conte, el pregătind meciul în această cheie.

N-a fost interesat nicio clipă de recuperarea balonului cât mai repede și cât mai aproape de poarta adversă. Ce a vrut el să prevină a fost construcția din zona centrală. În consecință, i-a dispus pe Hazard și Morata astfel încât să împiedice pasele în zona de mijloc.

Normal, mingea ajungea în lateral, unde începea adevăratul presing.

Odată mingea primită de un jucător în roșu lângă tușă, jucătorii lui Conte declanșau un presing agresiv și eficient (dată fiind și poziția care îi avantaja).

În imaginea de mai sus, Alberto Moreno este întâmpinat de Zappacosta și Drinkwater (care de altfel oprea și culoarul de pasă către Coutinho), Azpilicueta avea grijă de Chamberlain, iar Kante și Hazard sunt gata oricând să intervină pentru a păstra superioritatea.

Același procedeu îl observăm și într-o altă fază, pe partea opusă.

Cu toate că Chelsea și-a gândit strategia tocmai pentru a împinge jocul în benzi, jucătorii lui Klopp n-au rămas fără răspuns.

Alonso trebuia să strângă, dublat de unul dintre mijlocași, pentru ca presingul lateral să fie util. Liverpool a transformat asta într-o slăbiciune, pe care a exploatat-o prea puțin însă.

Salah se lipea de tușă, un mijlocaș (aici Milner) venea între linii, combina cu acesta, iar egipteanul profitând de zona liberă din spatele lui Alonso, se folosea de viteză sa fantastică și punea în dificultate defensiva londoneză.

PRESING LIVERPOOL

Cormoranii au fost, în stilul clasic al antrenorului lor, mult mai preocupați de presingul agresiv.

Începeau prin 2 jucători, care deși evident depășiți numeric, printr-o poziționare și o mișcare deșteaptă, forțau pasa la unul dintre oamenii laterali.

Balonul ajuns acolo era semnalul pentru declanșarea fazei 2 a presingului.

Chamberlain făcea pasul în față (fără să neglijeze însă și culoarul către jucătorul lipit de tușă), Sturidge îi lua în primire pe cei 2 jucători din centru, iar Coutinho se alătura și el.

Natural, mingea se întorcea la Courtois și, imediat, Salah apărea pe partea cealaltă pentru a închide noul culoar de pasă.

Încercând însă să-și protejeze fizic jucătorii, Klopp nu le-a cerut acest tip de presing în permanență. În multe momente jucătorii săi au preferat să stea în preajma centrului terenului și să se asigure că nu există opțiuni de distribuție a balonului. Eficient și cu un consum redus de energie.

REPRIZA A DOUA

La scorul de 0-0 de la pauză, Conte era mulțumit, Klopp nu. Așadar, Conte n-a schimbat, pe când omologul său a făcut unele modificări.

În modul defensiv, Liverpool a schimbat din 4-3-3 în 4-4-1-1, cu Sturidge cel mai avansat om, susținut fie de Chamberlain, fie de Salah, fie de Henderson sau Milner, omul din spate depinzând de faza de joc.

Cum un punct nu era suficient pentru el, neamțul a modificat unele lucruri și în atac.

Chamberlain a trecut în centru, alături de Sturidge, Chamberlain a schimbat partea, Henderson s-a poziționat în fața celor 3 fundași, fiind ajutat de Coutinho și Milner, interi.

De asemenea, Coutinho a beneficiat din plin de aceste schimbări, el având o libertate mai mare de mișcare și reușind astfel să se mai elibereze de Drinkwater care i-a făcut viața insuportabilă pe parcursul primei reprize.

COUTINHO VS DRINKWATER

Fiind însărcinat să-l păzească pe Coutinho, Drinkwater a primit o mare responsabilitate, de care s-a achitat cu mare succes.

Totuși, duelul lor se desfășura și când Chelsea avea mingea, prin urmare rolurile se inversau: Coutinho trebuia să-l neutralizeze pe Drinkwater. Misiune ce s-a dovedit destul de grea.

Observăm cum brazilianul nu îi acordă mare atenție lui Drinkwater.

care imediat profită, atacă spațiul liber din centru și, ajutat de mișcarea inteligentă a lui Morata, beneficiază și de un spațiu în spatele fundașilor. Bună oportunitate pentru Chelsea, nefructificata însă.

Peste cele două goluri nu cred că are rost să ne aplicăm atenția acum, ele fiind oarecum întâmplătoare, chiar dacă cel al lui Willian a fost spectaculos.

CONCLUZIE

Punctele au fost împărțite corect. Chiar dacă Liverpool și-a dorit mai mult, n-a putut.

Chelsea a fost destul de vulnerabilă pe benzi (în special pe partea lui Zappacosta, care a fost cel mai slab om de pe teren), însă a compensat din plin cu axul central, grație, în special, evoluțiilor foarte bune ale lui Drinkwater și Kante.

Liverpool a avut și ea unele dificultăți, mai ales pe partea lui Moreno, care ar fi avut o seară mult mai grea dacă l-ar fi avut ca adversar pe Moses. În atac lucrurile au fost monotone, previzibile, statice. S-au văzut din plin absențele, dar și inspirația mijlocașilor centrali londonezi.

Salah a fost formidabil.