În cele mai multe cazuri, atunci când se discută despre un antrenor, după rezultate, atenția este atrasă de tactica lui, de filozofia fotbalistică căreia i s-a dedicat și, bineînțeles, de personalitatea sa. Desigur, iubitorii fotbalului sunt creativi și categoric au în vedere și alte caracteristici, dar, de regulă, pe baza celor enumerate anterior se construiește portretul unui antrenor modern.

Ceea ce am observat că scapă atenției publicului este proactivitatea unui manager, sau lipsa ei.

Nu poți fi tot timpul inspirat în alcătuirea primului “11”, cum, de altfel, poți fi surprins de o decizie sau o schimbare a adversarului. De aceea este extrem de importantă abilitatea de a te adapta și de a schimba (până nu este prea târziu) astfel încât să obții avantajul asupra oponentului.

În consecință, mi-am îndreptat atenția către spontaneitatea antrenorilor primelor 6 echipe din Premier League.

Mulțumită acestui tabel, acum avem o idee despre cât de devreme sau cât de târziu, se decid antrenorii să efectueze modificările de efectiv.

O fi oare vreo coincidență că Antonio Conte, campionul de anul trecut, și Guardiola, favoritul principal în acest an, au cele mai bune 2 medii în ceea ce privește schimbările?

Aceștia sunt urmați de Jose Mourinho, a cărui echipă, Manchester United, este pe locul 2 în acest moment.

Prin urmare pare să fie o legătură strânsă între cât de repede acționezi și succesul, pe termen lung, pe care îl obții.

Cred că putem renunța la ideea de coincidență dacă ne uităm la Tottenham și Liverpool, echipele cu cea mai slabă medie, care sunt pe locurile 5, respectiv 6, în campionat, adică ultimele dintre cele 6 analizate.

Am văzut când se fac schimbările, dar haideți să vedem și ce impact au acestea.

Observăm că United, City și Chelsea sunt din nou primele, iar Tottenham și Liverpool ultimele.

Atât Pochettino, cât și Klopp sunt foarte apreciați de fani, în special datorită modului în care privesc fotbalul. Echipele lor sunt adeptele ofensivei și a jocului în viteză. Chiar dacă regăsim elementele esteticului, pentru trofee avem nevoie și de pragmatism, iar acesta, după cum am arătat, lipsește cu desăvârșire, la fel cum lipsesc și trofeele importante pentru aceste două echipe în ultimii ani.

Precum în viața de zi cu zi, și în fotbal, rezultatul este determinat, în proporție de 10% de ceea ce ți se întâmplă, și, într-o proporție de 90%, de cum reacționezi la ceea ce ți se întâmplă.

Poate fi vorba de o încredere excesivă doar în anumiți jucători, sau poate de lipsă de reacție. Cert este însă că Pochettino și, mai ales Klopp, deseori nu reușesc să țină pasul cu desfășurarea unei partide.

Chiar dacă Tottenham de obicei marchează repede, dacă apar unele elemente noi, mecanismul suferă și adaptarea se realizează (dacă se realizează) cu mare greutate. Vezi, de exemplu, meciurile cu Burnley și Swansea.

De cealaltă parte, Liverpool este un exemplu și mai grăitor, echipa lui Jurgen Klopp dând deseori impresia că are meciul în mână pentru ca mai apoi, aproape de nicăieri, totul să se năruie. Vezi, de exemplu, returul cu Sevilla.

O calitate a unui mare antrenor, care dorește ca această titulatură să-i fie confirmată de trofee majore, este capacitatea de a anticipa, de a fi mereu cu un pas înaintea adversarului. Dacă totuși natura nu l-a înzestrat cu un asemenea atribut, foarte util de altfel, este de datoria lui să se educe, astfel încât să fie mereu pregătit să se adapteze schimbărilor ce survin în timpul meciurilor.

Momentan aceștia preferă să aștepte, să ezite, iar asta îi costă mult. Dacă doresc să intre cu adevărat în categoria marilor antrenori, trebuie, cât mai repede, să stăpânească știința de a fi proactiv.