“Hei, ce zici, ne batem acum?”

“Vrei acum, în acest moment?”

“Da!”

“Nu vrei totuși să ne batem repriza următoare?”

“Nu, vreau acum!”

“Ești sigur, te simti în stare?”

“Pff, normal că mă simt în stare!”

“Ok, să văd ce poți, hai să ne batem!”

Imediat ce pucul scapă din mâna arbitrului și atinge gheața, cei doi renunță la crose, își aruncă mănușile, își suflecă mânecile și încep boxul pe patine. Cuminți, cavalerii în tricouri cu dungi alb-negre, așteaptă până când unul sau cei doi “bătăuși”, ștampila total gresit pusă de cei care nu cunosc fenomenul, termină “dansul” sau pupă gheața.

Băietii cu privirea de gheață

Se numesc ENFORCERS, iar rolul lor pe gheața din hocheiul nord-american este unul singur: să își folosească propriul corp drept scut pentru echipă și coechipieri. Mai pe înțelesul tuturor, un enforcer e tipul acela de băiat cu privirea de gheață, uneori cu unul sau mai mulți dinți lipsă, care apare lângă tine atunci când vrei să îți umfli mușchii în fața prietenilor.

Ce mai este un enforcer? Potrivit psihologilor, un enforcer este liderul moral și etic al grupului, pentru că el este capabil de sacrificiul suprem într-o echipă de hochei. Paradoxal, imaginea de “băiat dur” nu aduce pic de faimă celui care e gata să își rupă oasele pentru colegi. Considerat un supererou de către ai lui, un enforcer petrece mai mult timp în spatiul rezervat celor eliminați decât pe gheață, nu este înzestrat cu un mare talent pentru acest sport, nu își vede decât rar numele pe lista marcatorilor și tinde să migreze de la o echipă la alta.

Îmi veți spune: Asa, și? Ce rost are, Robert, să ne lauzi niște golani pe patine, cu mulți bani, gata să spargă și gheața cu pumnii?

Argumentul numărul 1. Marele Gretzky, Wayne Gretzky nu ar fi ajuns “The Great One” dacă nu ar fi fost păzit pe gheață nu de unul, ci de doi “bodyguarzi”, Dave “Cementhead” Semenko (Edmonton Oilers) și Marty McSorley (Edmonton Oilers și Los Angeles Kings). Nu o spun eu, ci foști jucători din NHL.

Argumentul 2. Gretzky s-a transferat la Los Angeles Kings la pachet cu “locotenentul” său, Marty McSorley. Și asta nu pentru că sefii de la Kings l-au dorit tare și pe Mc Sorley, ci pentru că The Great One a spus că nu merge nicăieri fara cel care îi pazeste spatele atunci cand se află pe gheață.

Argumentul 3. Toți marii jucători din NHL au avut câte un enforcer care a avut grijă de ei pana la porțile gloriei, de la Steve Yzerman, apărat de Bob Probert, la Mats Sundin, aflat sub protecția lui Tahir “Tie” Domi, cel poreclit The Albanian Assasin și până la Mario Lemieux sau Jaromir Jagr.

 Miza: dominarea psihică

Deși pare greu de crezut pentru cei care nu știu foarte multe despre acest sport, psihologii sustin că schimbul de pumni în meciurile de hochei nu reprezintă rezultatul unor răfuieli personale între jucători, ba dimpotrivă, totul are scopuri tactice. Momentul ales de către cei doi duri pentru o înfruntare este extrem de important și poate avea un impact psihic devastator pentru echipa al cărei enforcer face primul cunoștință cu gheața.

Enforcerii nu se bat pentru probleme “externe” jocului de hochei. George Parros și Derek Boogaard nu s-au luat la pumni pe gheață, să zicem, pentru o femeie. Bob Probert și Tie Domi nu au avut “meciuri” pentru că nu se plăceau sau pentru că unul avea patinele sau crosa mai frumoase decât celalalt. La fel, nici Jordin Tootoo cu Ryan Reaves nu își rezolvă problemele personale pe gheață. Totul ține de tactică.

E drept, există și câteva derapaje, precum cel din anul 2000, când Marty McSorley l-a lovit cu crosa în cap pe Donald Brashear, în timpul meciului dintre Bruins și Canucks. Mc Sorley a fost condamnat la 18 luni de închisoare cu suspendare și a părăsit hocheiul nord-american pe ușa din spate.

Reprizele de box sunt doar efectul. Cauza ne-o explică medicii: adrenalina unui jucator de hochei din NHL ar putea crăpa și gheața în momentul în care acesta patinează în medie cu 45-50 de km/ora. Potrivit specialistilor, la această viteză, corpul uman devine o adevarată armă. Asadar, un “simplu” body check între doi hocheisti cuminți îi “activează” pe enforceri.

“Golani” cu școala și cu suflet

Imediat ce ies de pe gheață, enforcerii se transformă complet: lasă privirea de barbari la vestiare, îmbracă cel mai elegant costum și devin oameni. Mai mult, ori de câte ori au ocazia, participă la acțiuni caritabile pentru copiii bolnavi sau îi ajută pe cei în vârstă.

George Parros, fost enforcer la LA Kings, Colorado Avalanche, Anaheim Ducks, Florida Panthers și Montreal Canadiens, este licențiat în economie! Da, chiar el, un om care a dat cu pumnul toată cariera și care a strans 1092 de minute de penalitate în 474 de meciuri se poate lăuda că este absolvent al prestigioasei Princeton University, cu un scor la teste de 1250 de puncte din 1600 posibile. În 2010, Parros, pasionat de rezolvarea cuvintelor incrucișate, s-a clasat al patrulea într-un top 20 al celor mai inteligenți sportivi din SUA.

Unul dintre cei mai duri enforceri din istoria NHL, Bob Probert, obișnuia să cumpere bilete la meciurile lui Detroit Red Wings pentru copiii defavorizați. În 1989, Probert, care a avut probleme cu alcoolul și cu drogurile, a convins un fan să renunțe definitiv la băutură.

Tie Domi, fostul băiat rău al celor de la Maple Leafs, este implicat în acțiunile caritabile ale Spitalului de Copii din Toronto, unde cei cu dizabilități sunt ajutați să înoate și să joace baschet.

În 1998, Tony Twist, fost enforcer la St. Louis Blues, a organizat un tur pe motociclete pe ruta Vancouver-Los Angeles. La acest eveniment au luat parte alți 35 de jucatori din NHL. Au reușit să strângă împreună 150 000 de dolari, bani pe care i-au donat copiilor care au suferit accidentări la cap.

Jeff Odgers, băiatul care timp de 13 ani s-a ocupat cu paza și protecția pe gheață la San Jose Sharks, Boston Bruins, Colorado Avalanche și Atlanta Thrashers, a strâns 13 000 de dolari în urma unui concurs de golf organizat în scopuri caritabile în orasul natal, Spy Hill, Saskatchewan.

Pentru un pumn de bani

“Ca să îndeplinești rolul de enforcer trebuie să fii puternic psihic și mental. Treaba unui enforcer este să protejeze și să fie un bun coechipier. E nevoie și de puțină carismă, până la urma despre asta este vorba. Dar în seara în care ai meci, trebuie să fii capabil să-l bați pe cel mai mare băiat din curtea școlii” – Tony Twist – enforcer Quebec Nordiques si St. Louis Blues (1989-1999)

Canada este singura țară care permite luptele pe gheata încă din ligile rezervate juniorilor. Coincidență sau nu, canadienii fac legea în topul enforcerilor din NHL, clasament din care nu lipsesc Derek Dorsett, Matt Martin, Ryan Reaves, Jordin Tootoo sau Cody McLeod.

Chiar dacă în fișa postului are scris că este obligat să își apere colegii cu orice preț, un enforcer nu va fi răsplatit niciodată cu un salariu colosal precum cele ale vedetelor Jaromir Jagr, Patrick Kane, Jonathan Toews, Anze Kopitar sau Alex Ovechkin. În NHL, un eforcer bun primeste intre 800 000 și 2 600 000 dolari pe sezon.

Codul “nebunelor” maniere

“Câteodată este mai rau să refuz o luptă decât să pierd una” – Brandon Prust, enforcer.

Oficial, “The Code”, așa-zisul regulament al enforcerilor, nu există în hocheiul nord-american. Neoficial însă, “codul” este respectat cu sfințenie de către băieții care au grijă să fie ordine și disciplină pe gheață. Cei care nu o fac sunt numiți “șobolani”. Astfel, un ”șobolan” este acel enforcer care provoacă, șicaneaza și loveste un jucator, apoi fuge de lupta unu la unu cu “bodyguardul” din echipa adversă.

“Mă gândesc astfel: dacă trebuie să te bați, fă-o! Nu are rost să facem glume pe seama mamelor noastre” – Brandon Prust, enforcer

“Spune-mi în ce mână ții casca, să știu cum te bat”    

Brent Severyn, 815 minute de penalitate în 328 de meciuri din sezonul regulat, avea un mod aparte de a-și studia oponentul. Câștigător al Cupei Stanley în 1999 cu Dallas Stars, Severyn a declarat că limbajul corpului, abilitatea de a patina și mărimea tricoului, erau principalele lucruri pe care le studia la adversarul său direct.

“Mă uit să văd chiar și cu ce mână își scoate casca înaintea intonării imnurilor. Daca o ține cu stânga, cu siguranță că mă va apuca de tricou cu stânga și va lovi cu dreapta. Dacă nu ești pregătit pentru aceste detalii, lupta va fi scurtă și umilitoare” – Brent Severyn, enforcer

Brent Severyn rămâne în istoria hocheiului nord-american dupa ce s-a bătut cu Donald Brashear în Anaheim Ducks contra Vancouver Canucks, singura partidă din NHL disputată în Japonia.

Într-o lume lipsită de fair-play, în care oamenii dau din coate și cu cotul crezând că doar așa se poate ajunge sus, enforcerii stabilesc ordinea prin fortă, însa nu vor ajunge niciodată în față. Dacă pentru unii, baieții răi ai hocheiului nord-american vor rămâne doar niște barbari, pentru alții însă, ei sunt adevaratele vedete. Chiar dacă își riscă viața pentru a-și apăra colegii de echipă, bodyguarzii pe patine vor sta calmi în umbra starurilor, departe de faimă, așteptând un apel telefonic din care să rasune o voce importantă:

“Salut, avem nevoie de cineva care să ne apere baieții pe gheață în acest sezon! Vrei să vii să ne ajuți?”