0-3 sau traducerea în numere a frazei „lupta pentru titlu s-a terminat”. Poate că Zidane s-a gândit mai mult la cum să conceapă scrisoarea pentru Moș Crăciun decât cum să contracareze tactic Barcelona și să relanseze, într-o oarecare măsură, campionatul.

Cert e că a avut și o misiune foarte dificilă. Real Madrid nu traversa cea mai bună perioadă, iar Zidane era obligat să câștige, pe când pe Valverde l-ar fi avantajat și un rezultat de egalitate.

Sarcina grea pe care o avea de îndeplinit nu-i scuză însă unele decizii de neînțeles și unele riscuri (prea mari!) pe care și le-a asumat încă de la început. Dar să o luăm cu începutul.

Așezare:

Zidane a mizat pe obisnuitul 4-4-2, având următoarea distribuție: Navas / Carvajal – Varane – Ramos – Marcelo / Modric – Casemiro – Kroos – Kovacic / Benzema – Ronaldo.

Chiar dacă grafica de început ne-a prezentat echipa Barcelonei tot într-un 4-4-2 (avea sa devină 4-4-2, însa în a doua repriză), Valvedere a început meciul cu un 4-3-3: ter Stegen / Roberto – Pique – Vermaelen – Alba / Rakitic – Busquets – Iniesta / Paulinho – Messi – Suarez.

Presing:

Încă din primele minute, fiind atent la presingul celor două echipe, puteai să îți dai seama care este echipa sub presiunea victoriei și care este cea care s-ar fi mulțumit și cu un rezultat de egalitate.

Real Madrid a practicat un presing avansat, agresiv, pentru a stopa sau măcar îngreuna construcția incipientă a Barcelonei. Fundașul lateral, Carvajal în ipostaza surprinsă mai sus, se concentra pe fundașul lateral advers (Alba aici), mijlocașul de bandă asupra oponentului său cu aceeași poziție (Modric – Iniesta), 2 mijlocași centrali (Kroos și Kovacic) aveau grijă ca Busquets și Rakitic să nu poată să primească mingea liberi, în timp ce Benzema punea presiune asupra celui mai apropiat fundaș central, iar Ronaldo era între celălalt fundaș central și fundașul de bandă opusă pentru a putea interveni dacă s-ar fi apelat la o minge lungă. Rolurile celor 2, Benzema și Ronaldo, se schimbau dacă balonul era pe partea stângă de atac a madrilenilor.

De partea cealaltă, Barcelona nu a optat pentru un presing agresiv, ci a preferat să îi forțeze pe cei de la Real Madrid să joace mult pe benzi, aglomerând zona centrală.

Carvajal și Marcelo FOARTE avansați:

O componentă importantă a acestui presing agresiv pe care l-a făcut Real Madrid era reprezentată de poziționarea celor doi fundași laterali, Carvajal și Marcelo.

Ambii au primit instrucțiuni clare de la Zidane să joace foarte sus în jumătatea adversă și să pună în permanență presiune asupra lui Alba, respectiv Roberto.

Observăm cât de avansat este Carvajal și cât de bine este susținut de Modric care îl împiedică pe Iniesta să primească balonul.

Chiar dacă schimbăm partea avem același scenariu: Marcelo sus, încercând să recupereze balonul sau să îl determine pe Roberto să greșească, iar coechipierii lui încercând să anuleze orice opțiune de pasă.

Acest risc pe care Zidane și l-a asumat încă din primul minut le-a oferit șansa lui Suarez, Messi și Paulinho să se strecoare în spatele lateralilor care aveau dificultăți în a se întoarce la timp pe poziția defensivă.

Vedem cum Carvajal este surprins avansat, Suarez se retrage în bandă, unde are mult spațiu la dispoziție, iar Paulinho îi preia poziția centrală.

Messi retras:

În special în prima repriză, argentinianul a jucat (așa cum o face din ce în ce mai des) destul de retras pentru a scăpa de presingul oponenților.

Și astăzi acest lucru a funcționat de minune, Messi fiind liber a putut să se folosească de pasele sale precise pentru a îi pune în valoare pe Suarez și Paulinho. Prima ocazie semnificativă a catalanilor a pornit de la o pasă din zona mediană a lui Messi pentru un Paulinho care s-a poziționat foarte bine în spatele apărării.

Prima repriză a fost una în care Barcelona a încercat să tempereze jocul și să intre cu un rezultat de egalitate la cabine. Poate că nu este în spiritul catalanilor o astfel de abordare, însă a fost planul corect pe care l-a adoptat Valverde.

El știa că dacă la pauză Realul nu se află în avantaj, Zidane o să riște și mai mult, iar el va putea profita de acest lucru. Așa s-a și întâmplat.

4-4-2:

Pentru început, Barcelona a revenit de la cabine într-un 4-4-2, cu Paulinho retras, Valverde fiind conștient că Realul o să urce liniile și o să pună și mai multă presiune.

Casemiro avansat:

Îl observăm pe Casemiro neobișnuit de sus, sarcina să defensivă fiind preluată într-o bună măsură de Kovacic. Cea mai mare greșeală pe care a făcut-o Zidane, deoarece Kovacic a fost unul dintre cei mai slabi jucători madrileni, atât în ceea ce privește distribuția balonului (marea majoritate a paselor sale au fost în lateral sau înapoi), cât și poziționarea.

Primul gol al Barcelonei este, în mare parte, din vina lui Kovacic.

Totul a început cu foarte inteligenta mișcare a lui Iniesta care l-a scos din centru pe Casemiro,

ceea  ce i-a eliberat zona centrală lui Rakitic care a zburdat nestingherit până în treimea adversă, asta după ce Kovacic a renunțat să îl mai urmărească și i-a pus terenul la dispoziție. Să nu neglijăm și poziția lui Carvajal care are, din nou, dificultăți în a se achita de sarcinile sale defensive.

Roberto trimite o foarte bună pasă pentru Suarez care apare, iarăși!, în locul liber lăsat de Carvajal și deschide scorul.

Acest lucru nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile, madrilenii fiind nevoiți să își asume și mai multe riscuri și, implicit, să ofere mai multe spații catalanilor.

Absența lui Isco s-a simțit din plin astăzi și nu doar din cauză că în locul unui jucător foarte bun, cu ruperi de ritm, a apărut unul modest, lent și cu mari carențe de poziționare, dar Realul nu a avut un jucător care să joace între linii. Neajunsul acesta s-a rezolvat într-o oarecare măsură odată cu intrarea lui Asensio, însă totul era jucat.

Dau din nou vina pe Zidane care l-a scos pe Kovacic mult prea târziu, după ce totul era decis.

Bale a intrat și el mult prea târziu, însă a adus ceva dinamism în banda dreaptă și putea chiar relansa partida dacă n-ar fi irosit o bună șansă de a înscrie.

Concluzii:

Totul s-ar fi putut termina mult mai urât pentru Real Madrid dacă centralul nu le refuza catalanilor un penalti în prima repriza și/sau dacă Ramos ar fi văzut, după cum bine merita, cartonașul roșu după ce l-a lovit intenționat peste față pe Suarez.

Chiar și aceste episoade, tratate cu multă îngăduință de arbitrul central, n-au fost suficiente pentru trupă lui Zidane care a fost copleșită în cele mai multe momente de Barcelona.

În repriza a două, francezul a preferat să îl trimită mai sus pe Casemiro și să îl responsabilizeze și mai mult defensiv pe Kovacic. Mult mai inspirat ar fi fost dacă îl înlocuia pe Kovacic cu Asensio, care să adopte naturala sa poziție ofensivă, iar Casemiro să fie retras.

Totul e însă tardiv acum. Zidane a fost învins clar tactic de Valverde și odată cu această înfrângere s-a spulberat și ultima fărâmă de speranță a madrilenilor în ceea ce privește câștigarea titlului.