Sezonul 2 din telenovela „Pleacă sau nu pleacă Coutinho” deja a început de câteva zile. Chiar dacă nu prin intermediul unei televiziuni consacrate în acest domeniu, amatorii de astfel de povești se pot întreține cu problemele triunghiului amoros „Liverpool – Coutinho – Barcelona”, căruia i se adaugă destule personaje episodice colorate (fani Liverpool, Barcelona, neutri, jurnaliști, specialiști, alți „specialiști” etc). Toate ingredientele și toți actorii pentru mai multă presiune, mai multă bârfă și mai multe clicuri.

Tot mai multe astfel de producții ieftine, kitschoase ne asaltează și încearcă să ne convingă dacă un jucător care vrea să schimbe clubul este personaj pozitiv sau negativ. De ce pleacă? S-a certat cu antrenorul sau cu ai săi colegi de vestiar? Vrea să câștige mai multe trofee sau pleacă să se pricopsească?

Valuri nesfârșite de întrebări mai mult sau mai puțin retorice îneacă aproape orice alt subiect în perioada respectivă. Acum canalele media sunt inundate de transferul lui Coutinho, cum au fost și în cazurile lui Neymar sau Donnarumma.

Dintr-o dragoste febrilă pentru Liverpool, pe care pot s-o înțeleg, fanii „cormoranilor” lansează unele acuzații pe care nu pot să le pricep.

Prima care se poate citi pe buzele lor are forma cuvântului „trădător”. Dacă e să consultăm DEX-ul, „trădător” este cineva care trădează (logic, nu?), care vinde sau care înșală. Oricât mă străduiesc, nu reușesc să văd cum brazilianul, sau situația lui, se încadrează între acești termeni. Vorbim aici despre o tranzacție bilaterală, legală, inițiată de o parte și acceptată, în deplină libertate și cunoștință de cauză, de cealaltă. Să vorbim mai concret, Barcelona e dispusă să vireze undeva la 150 de milioane de euro în contul celor de la Liverpool, care oferă la schimb un jucător, în speță Coutinho.

Oricum te-ai uita, nu există urmă de trădare. Sau poate că ei privesc altfel acest act de neiertat. Nu din punct de vedere semantic, ci mai degrabă principial.

În acest caz, raționamentul ar fi de tipul: Coutinho era un nimeni când a venit la noi. Liverpool l-a făcut mare, iar acum, nerecunoscătorul, ne lasă baltă chiar când Klopp pune bazele unui proiect ambițios.

Cu părere de rău, nici de această dată nu mă pot integra în șablon.

S-o zicem pe-aia dreaptă. Chiar dacă în prezent cluburile plătesc niște salarii imense, care uneori te fac să regreți că ai stat să înveți pentru teză în loc să te fi dus la antrenament, ele nu sunt organizații de binefacere. Precum orice altă companie, entitățile fotbalistice sunt interesate de două lucruri: performanțe și profit (ordinea diferă de la caz la caz). Prin urmare, atunci când Liverpool l-a achiziționat pe Coutinho, în 2013, scopul nu a fost să ajute un băiețel de 20 ani să se afirme în lumea fotbalului, ci să aducă un jucător de perspectivă, care să contribuie la performanțele clubului și de pe urma căruia să obțină, ceea ce își dorește oricine, profit.

Philippe Coutinho nu este dator clubului.

Ambii semnatari ai contractului din 2013, Liverpool și Coutinho, s-au achitat de responsabilitățile asumate. Mai întâi clubul i-a oferit un salariu satisfăcător și cele mai bune condiții astfel încât brazilianului să nu-i lipsească nimic, iar jucătorul a pus umărul, atât cât s-a putut, la rezultatele „cormoranilor”.

În  152 de meciuri a marcat 41 de goluri și a furnizat 35 de pase de gol. De asemenea, a fost cel mai bun jucător al lor în două sezoane consecutive, 2014-2015, 2015-2016. În sezonul curent este al 3-lea marcator al echipei și are cele mai multe pase de gol.

Acum, după îndeplinirea primei părți a înțelegerii, vine a doua: profitul. Nici aici Coutinho nu dezamăgește, el urmând să aducă (probabil) 150 de milioane de euro în visteria clubului. O sumă semnificativă, mai ales că există șanse foarte mari ca, datorită acestor bani, tranzacția lui Van Dijk să se fi realizat.

Nu văd ce altceva mai trebuia să facă brazilianul pentru club.

Alt sofism pe care îl tot aud, și care mă enervează cel mai tare, este formulat cam așa: da’ câte trofee ne-a adus el nouă? Dacă presupunem că pleacă în această iarnă, Philippe Coutinho a stat 4 ani pe Anfield. Câte trofee a câștigat Liverpool în această perioadă? 0. Haideți să ignorăm futilitatea argumentului (de parcă un singur jucător poate fi responsabil de câștigarea sau ratarea trofeelor) și să îi dăm curs. Câte trofee a câștigat Liverpool din 2009 și până în 2013, când a venit brazilianul? 1.  Dacă în continuare vreți să mergem pe calea asta, concluzia pe care o tragem este că, de fapt, Coutinho a tras clubul în jos și că toată lumea ar trebui să fie fericită că scapă de o piatră de moară și că mai primește și 150 de milioane de euro în schimb, nu?

Nici Coutinho, influențat și de terții care așteaptă, ca niște vulturi, porția lor, nu este complet nevinovat. După micul scandal din vară însă, Coutinho a ajuns la o înțelegere cu Klopp și conducerea clubului, și a mai rămas pentru încă un tur (cel puțin). Lucru care se uită cu prea mare ușurință. O ofertă cum a fost cea din vară putea să fie una unică în viață. De exemplu se putea accidenta, putea să iasă din formă sau, pur și simplu, Barcelona putea să transfere pe altcineva. Cu toate acestea, Coutinho a riscat, a mai rămas un sezon și a livrat calitate.

Chiar dacă unele practici poate nu-s dintre cele mai etice, el este pus în această ipostază de curentul urii ce e dezlănțuit, nemeritat, împotriva sa.

Coutinho este un jucător care și-a făcut datoria pe Anfield și care dorește să își ducă la nivelul următor cariera. Cei care l-au văzut ca pe un idol, care avea să scrie istorie pentru Liverpool sunt dezamăgiți acum, dar e numai vina lor. Idolii sunt rari și trebuie respectați și iubiți, însă cei care nu sunt, nu trebuie urâți pentru asta.