Când spun Ramona Farcău, mă gândesc la extrema Oltchimului și a naționalei care teroriza apărările adverse și la fețele portarilor fără nici o șansă după contraatacurile finalizate perfect. Dar astă sunt eu, un romantic al handbalului de care m-am îndrăgostit. Golgeterul Jocurilor Olimpice din 2008, Ramona Farcău a terminat cariera de jucătoare de handbal și vrea să ajute sportul în continuare dintr-o altă postură, cea de manager. După o carieră în care a câștigat tot pe plan intern și a fost la un pas de titlul mondial cu naționala României, Ramona a realizat că sportul românesc necesită o schimbare extremă, o schimbare care să-i aducă împreună pe toți cei implicați.

Cât de important este ca un sportiv să se retraga la timp? Cum îți dai seama când este momentul?
Un sportiv de top trebuie să se retraga atunci când nu mai face față rigorilor competiției, când nu se mai duce cu drag la antrenamente, când nu se mai regăsește în contextul în care se află, pe scurt când își pierde motivația pentru ceea ce face. Motivația este cea care îți dă energia să faci tot ceea ce faci, iar când un sportiv nu mai este motivat este clar că nu poate avea un randament corespunzător.

Te-ai prezentat vreodată “Sunt golgeterul Olimpiadei din 2008”?
Niciodată! Lumea ar trebui să mă cunoască pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce am făcut, în trecut. Oricum acel titlul îl datorez și echipei pe care am avut-o lângă mine.

România are un trecut glorios în handbal. Cum se vede viitorul?
Viitorul handbalului românesc depinde de modul în care vom gestiona prezentul. Este important ca întreg sportul românesc să se așeze după alte coordonate. Ceea ce se întampla azi în tot sportul românesc este consecința ignoranței celor care s-au ocupat de destinele sportului, în ultimii 10 ani. Dacă nu vom face rapid schimbari legate de legislație, dar mai ales în ceea ce privește moralitatea și profesionalismul celor care conduc sportul, peste câțiva ani nu vom mai avea nici puținul de care ne mai bucurăm azi. Iar handbalul se înscrie și el pe aceeași linie. Are nevoie de un restart la nivel de strategie și imagine, iar când spun “imagine” nu mă refer la strategii de marketing pe bani mulți, ci mă refer la faptul că handbalul românesc are nevoie de o imagine curată, cu oameni competenți, care să se dedice cu adevărat intereselor sportului.

„NARCISA LECUȘANU ESTE VIITORUL ÎN HANDBAL”

Cât de mult ne va ajuta faptul că Narcisa Lecușanu este în Comitetul Executiv al IHF?
Narcisa poate ajuta foarte mult handbalul romanesc, din postura de membru al Comitetului Executiv al IHF, dar cred că ar fi mult mai sănătos să ajute handbalul romanesc și de aici, din țară. Dacă este apreciată pentru calitățile sale de cei din forul IHF înseamnă că este pregatită și să aducă schimbarea dorita în handbalul românesc. Funcția de la IHF ar ajuta handbalul românesc, prin preluarea unor programe de instruire și de dezvoltare, la nivel strategic. Cele mai importante aspecte sunt legate de implementarea unei strategii, la nivel național, iar handbalul să aibă o imagine curată și să fie condus de oameni cu competențe și dedicați intereselor sportului.

Gheorghe Tadici a fost numit selecționer la tineret. Ai fost antrenată de el, îi știi metodele. Cum ți se pare varianta găsită de președintele Dedu?
Metodele de antrenament ale domnului Tadici le cunoaște toată lumea, inclusiv domnul Dedu. Ceea ce nu înteleg este de ce i-au trebuit aproape 4 ani ca să-l numească selecționer, la lotul de tineret. Vreau să cred că nu este o decizie electorală, în perspectiva viitoarelor alegeri.

Cum vezi viitorul nationalei? 
Câtă vreme avem sportivi  talentați, ar trebui să avem și speranța unui viitor frumos, dar talentul acestor sportivi ar trebui susținut prin strategii solide. Naționala de handbal feminin a fost mereu în topul celor mai bune echipe și este de datoria noastră să o menținem sus și chiar să ne propunem să redevenim o forță la nivel mondial. Este bine că se dorește schimbarea de generații, dar personal, nu am înteles strategia adoptată la acest Campionat Mondial, unde am avut o medie de vârstă de 27 de ani, una dintre cele mai înaintate, fără să fi profitat de experiența unor jucătoare care ar fi adus un mare plus echipei. Mă refer aici la Paula Ungureanu, Iulia Curea, Oana Manea și Laura Chiper, care ar fi trebuit incluse în lotul pentru acest turneu final. Orice reconstrucție trebuie făcută strategic.

Unde suferă cel mai mult handbalul românesc?
Pornind de la rădăcini, la fel ca tot sportul românesc, la mijloacele de instruire de la copii și juniori, la mijloacele de selecție, total neprofesioniste, la nivel de pregatire a antrenorilor și la nivel de imagine, a celor care îl conduc. Avem mulți copii talentați care se pierd pentru că nu are nimeni grijă să îi crească frumos sau si mai rău, pentru că se apelează la mijloacele neortodoxe, care îi constrâng pe sportivii aflați la început de drum, să renunțe la practicarea sportului, spre nivelul de performanță, orientandu-se astfel spre altă cariera. Handbalul românesc are nevoie de liniște, să crească frumos sportivii talentați și să-și construiască un viitor mai sigur.

„OLTCHIM, MON AMOUR”

Cum îți explici că CSM București a depășit performanțele europene ale Oltchimului?
Prin câștigarea Champions League, CSM București a obținut, fără îndoială, o performanță demnă de toată admirația, dar nu putem face comparație între performantele celor două echipe, având în vedere faptul că vorbim despre un context diferit. Când Oltchimul juca an de an în fazele finale ale Champions League competiția avea alt sistem de organizare. Nu știm cum ar fi arătat vitrina cu trofee a Oltchimului, dacă azi ar fi avut sansa de a mai exista, cum de altfel, nu știm ce performanțe ar fi obtinut CSM-ul dacă ar fi jucat în cupele europene, pe vremea Otchimului. Cred ca o parte din succes se datoreaza și unui context social și financiar favorabil.

Iți pare rău ca nu ai jucat într-o echipă ca cea din ultimii ani a CSM-ului?
Nicidecum. Sunt fericită că am jucat pentru Oltchim, cea mai puternica echipă a handbalului feminin românesc. Acolo am trăit cele mai frumoase momente din cariera mea și tot la Vâlcea am ales să mă și retrag din handbal. La Oltchim a fost un vestiar unit, o atmosfera incredibilă și o legatură specială cu toți cei care iubeau handbalul. Cel mai bun argument este faptul că la 4 ani de la desființare, la Gala Campioanelor – Oltchim 2010, ne-am strâns toate fetele, împreună cu staful tehnnic și cel administrativ, iar sala a fost plină, deși a fost doar un meci de gală. A fost ceva de vis!

În câți ani crezi că Bucureștiul va putea organiza un Final 4 la handbal feminin?
Atunci când vom avea condiții, o sală corespunzătoare și infrastructura solicitată de cei de la IHF, iar asta depinde doar de factorii de decizie politică și administrativă. Este pacat că avem resurse sportive, dar nu avem condiții, pentru desfasurarea unui astfel de eveniment. Consider că atâta vreme cât există bune intenții, se poate face orice.

„VREAU SĂ CRESC ANTRENORI ȘI SPORTIVI CU PERSONALITATE”

Te tentează o meserie de antrenor?
În niciun caz, nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci pentru că în România antrenorii nu sunt respectați. Dacă vrei să construiești ceva, ai nevoie timp și de stabilitate, pe care, azi nu ți le oferă nimeni. Sportul a ajuns să fie condus de factorul politic, cei mai mulți care iau decizii în sport, nu înțeleg fenomenul și vor în primul rând beneficii personale, fără să construiască ceva durabil. Ultimele experiențe trăite la CSM Ploiești și la Dinamo mi-au demonstrat încă o dată de ce sportul romanesc se află în stadiul actual.
M-am orientat spre o cariera în management, tocmai pentru a asigura stabilitate și perspective proiectelor în care mă voi implica.

Numește 3 antrenori din handbalul actual care îți plac. De ce?
Helle Thomsen, Olivier Krumbholz și Neven Hrupec, cu care am și lucrat la CSM Ploiești. Toți sunt adepții unui handbal spectaculos și în același timp, modern. De Neven Hrupec îmi pare rău că nu a avut șansa să antreneze la un nivel de top, dar mai are timp.

Băiatul meu de 7 ani este îndrăgostit de handbal și vrea să joace extremă. Ce sfaturi îi dai pentru o vârstă atât de fragedă?
Să se bucure de ceea ce face, să își consume în mod plăcut energia și să nu spargă lucruri prin casă! 😉

În handbalul nordic, copiii joacă în meciuri fără scor. La noi această practica este mai puțin utilizată. Cum ți se pare varianta aceasta și cât de importantă este competitivitatea încă de o vârstă fragedă?
La noi, este greu de adoptat modelul nordic pentru că antrenorii români de la nivel de copii și juniori sunt ei înșiși într-o competiție.  Acest lucru se întâmplă și pentru că antrenorii, la rândul lor sunt supuși unei presiuni, venite mai ales din partea părinților și din partea celor care conduc cluburile. Din acest motiv se creează rivalități greșit întelese și în loc să îi facă pe cei mici să iubească sportul și să își formeze anumite deprinderi corecte, pun presiune în mod nejustificat. Cei mai mulți juniori de la noi sunt neîncrezători, inhibați, nu știu să își asume decizii în joc, fiind mereu condusi de către antrenori sau de parinti și sunt deficitari din punct de vedere motric. Ar fi ideal să ne inspiram, dar mai ales să punem în practica modele de afară, care dau rezultate.

Cum e să fii căsătorită cu un psiholog? Te simti analizată nonstop?
Îmi place să cred că m-a analizat doar până în momentul căsătoriei, acum este oricum prea târziu s-o mai facă! :))

Ai un proiect nou numit “RFH Sports and Management”. Care este povestea acestei noi provocari?
Ideea RFH Sports & Management a apărut în momentul când am realizat că se apropie clipa când mă voi retrage și că trebuie să planific ceea ce urma să fac după retragere. RFH este acronimul de la Ramona Farcau Hniatiuc. RFH Sports & Management este un concept dedicat susținerii sportului de performanta. Vom merge în mai multe direcții, dar toate au un numitor comun: succesul celor dedicați sportului. Organizăm evenimente sportive, tabere de sport, susținem tinerii talentați și ne vom implica în susținerea și dezvoltarea unor programe dedicate sportivilor de top, atât la nivelul managementului carierei, cât și la nivel de imagine.

Ai spus că anul acesta vei inaugura un club de handbal. Cum va fi organizat, cine te ajută și care sunt obiectivele acestui club?
Da, anul acesta îi vom da drumul. Obiectivele, în prima faza sunt legate de formarea și creșterea handbalului la nivel de copii și juniori. Ne dorim să inițiem un proiect mult mai complex, care sa pună accent, dincolo de antrenamentele specifice de handbal și pe activități educative, care să contribuie la dezvoltarea personalității copiilor. Vom face team-buildinguri, sesiuni motivaționale, îi vom duce la teatru, vom crea competitii paralele, care să le dezvolte curajul și spiritul de echipă. Vrem să ne asiguram că vor fi pregătiți atat pentru handbal, dar mai ales pentru viață.

Ce preferi între o bere cu Brad Pitt și un pahar de vin cu Luminița Huțupan?
Nicio variantă. În primul rand nu beau bere, în al doilea rând am înteles că Brad Pitt are probleme, d-aia l-a și lăsat Angelina și în ultimul rând, cu Luminița nu beau vin pentru că ea oricum vorbeste mult și vă dați seama ce-ar ieși dacă mai și bem. :))

Cum le caracterizezi într-un singur cuvânt pe următoarele:

  • Cristina Neagu – Number 1
  • Nora Mork – ambiție
  • Anita Gorbicz – talent
  • Luminița Huțupan – daruire
  • Bella Gullden – inteligentă
  • Ramona Farcău – pasiune