Dacă în prima parte, pe care o puteți (re)citi aici, am trecut în revistă lupta dintre foarte influentul Lavrenti Beria, șeful KGB, și Nikolai Starostin, întruchiparea unui ideal, acum…

… povestea noastră se desparte de zona friguroasă și puțin primitoare a Uniunii Sovietice și ne poartă în Ungaria, o țară cu o temperatură ceva mai prietenoasă, însă cu același climat politic și ideologic întunecat.

La acea vreme, Anglia era considerată cea mai bună echipă națională. Deși Ungaria nu avea aceeași cotă de piață, nimeni nu putea contesta abilitățile ungurilor. Dată fiind această situație, organizarea unui meci între cele două echipe era doar o chestiune de timp, care s-a și petrecut în același an, 1953.

Dincolo de confruntarea celor mai bune naționale din punct de vedere fotbalistic, partida avea o încărcătură mult mai mare, cu o miză politică. Anglia reprezenta democrația și capitalismul, iar Ungaria comunismul și lupta de clasă. Învingătoarea avea să beneficieze de mult capital politic, ca muniție pentru armele propagandistice. Presa a numit confruntarea „Meciul Secolului”.

Partida s-a disputat pe Wembley. 100 000 de oameni au asistat la victoria surprinzător de categorică a ungurilor, 6-3. Chiar dacă nimeni nu putea contesta calitatea individuală a jucătorilor maghiari, principalul artizan al răsunătorului succes a fost Gusztav Sebes, politician de renume, dar și antrenor de fotbal. El este considerat creatorul primului exemplu de fotbal total, caracterizat de dinamism, creativitate și fluiditate.

În antiteză cu fotbalul rigid practicat de englezi, Gusztav Sebes crease o echipă de artiști, care aveau să mai umilească o dată Anglia, de data aceasta la Budapesta, cu 7-1. Era clar pentru toată lumea: Ungaria preluase titulatura de cea mai bună națională.

Schimbare de putere cum nu se poate mai fericită pentru Ungaria pentru că se apropia Cupa Mondială.

Principalul, de fapt singurul țel al ungurilor era câștigarea Cupei Mondiale din 1954. În primul meci înving reprezentativa Germaniei de Vest cu 8-3, pe parcurs eliminând Brazilia și Uruguay.

Meciul împotriva sud-americanilor a fost însă unul fizic, care a vlăguit echipa ungurilor. În finală aceștia întâlneau aceeași echipă pe care o umiliseră în grupe, Germania de Vest. La aflarea acestei vești, toți jucătorii Ungariei au răsuflat ușurați.

Începutul a fost în nota așteptată de toată lumea, Puskas deschizând rapid scorul. La pauză însă s-a înregistrat un scor surpinzător: 2-2. Chiar dacă vădit obosiți, ungurii au continuat să domine și a doua repriză, fără însă să puncteze pe tabelă. Lovitura de grație a venit în minutul 84, atunci când Germania de Vest a punctat pentru 3-2.

Cu o ultimă răbufnire de orgoliu, Ungaria s-a aruncat în atac, iar Puskas a marcat golul egalizator în minutul 88, gol care a fost însă anulat de arbitrul englez! al partidei, despre care s-a spus ca a anulat pe nedrept acel gol, doar ca să răzbune umilințele din trecut pe care le pricinuise Ungaria țării sale.

Nu vom ști niciodată cum au stat de fapt lucrurile. Ce știm însă este că Germania de Vest a câștigat Cupa Mondială și a dezlănțuit haosul în Ungaria.

Regimul comunist nu a putut digera amara înfrângere, și a început să caute țapi ispășitori. Portarul naționalei Ungariei a fost găsit vinovat pentru două goluri și arestat la domiciliu pentru câțiva ani.

Nu doar jucătorii au avut de suferit, ci întreaga populație, deoarece înfrângerea a dezlanțuit o serie de abuzuri tot mai frecvente din partea autorităților. Marea revoluție ungară, din 1956 (a doua revoltă împotriva regimului comunist din Europa) este considerată un efect al acelui eșec.

Destinul este neabătut în planurile sale. În timp ce toată Ungaria fierbea, o nouă stea a fotbalului se forma: Eduard Strelțov. Pentru iubitorii fotbalului de pe mapamond nu știu câte spune acest nume, însă pentru ruși Strelțov este la același nivel cu mult mai cunoscutul Lev Iașin.

Strelțov a fost cel mai mare fotbalist pe care rușii l-au avut. Un adevărat geniu, care, în meciul său de debut la națională, înscria un hattrick într-o victorie cu 6-0 împotriva Suediei.

Iubit și adorat, Strelțov avea însă și defecte. Îi plăcea poate puțin prea mult băutura și, cel mai grav dintre toate, era un spirit rebel, nonconformist, care nu putea fi încorsetat. Tocmai această trăsătură, de lăudat am zice noi acum, i-a ruinat cariera.

La o recepție unde participau doar cei mai puternici și influenți oameni din Uniunea Sovietică, Strelțov este invitat să o cunoască pe fiica celei mai influente femei. Cu nepăsarea-i caracteristică, Strelțov rostește ceva care este găsit drept jignitor de audiență și este încarcerat. La scurt timp, Uniunea Sovietică dispută un nou meci cu Suedia, pe care, fără Strelțov, il pierde.

Eliberat în 1963, Eduard, foarte slăbit și mult mai lent, decide să joace pentru Torpedo Moscova, devenind decisiv în campionatul pe care aceștia îl câștigă doi ani mai târziu, în 1965. Chiar și așa, lui Strelțov îi este interzis transferul în afara Uniunii Sovietice, regimul condamnându-l la uitare, văduvind lumea de un talent care a fost egal cu al brazilianului Pele.

Ultimul popas din călătoria noastră istorică este în Germania. Zidul Berlinului nu doar a separat prietenii și a distrus familii, ci a separat două ideologii și două stiluri total opuse de viață.

Nici aici comuniștii nu s-au sfiit să răpească oamenilor bucuria de a juca fotbal de plăcere și s-au folosit de echipa Dynamo Berlin pentru a își păcăli poporul. Echipa era o rușine, însă una favorizată până la limitele ridicolului. Dacă Dynamo Berlin nu reușea să înscrie în 90 de minute, partida era prelungită cu încă 5-10 minute sau le era oferit un penalti. Totul ca echipa politicului să iasă triumfătoare.

Un moment extrem de important în confruntarea dintre Est și Vest l-a reprezentat Cupa Mondială din 1974, organizată de Germania de Vest. Hazardul a făcut ca încă din primul meci Germania Democrată să înfrunte Germania Federală. Victoria a aparținut comuniștilor, pentru care acest succes a echivalat cu câștigarea trofeului. Nici n-a mai contat că la final Germania de Vest a ridicat trofeul. Pentru cei din Est, victoria din primul meci a fost tot ce și-au dorit și au scos maximul din această reușită, mai adăugând o doza de îndoctrinare victimelor din partea de est a Germaniei.

Nu a contat niciodată regiunea geografică sau originea poporului. Fiecare națiune și-a ales viitorul în momentele delicate ale istoriei. Norocul de care a beneficiat Lenin în 1917 a pecetluit soarta Uniunii Sovietice. De acolo cascada nenorocirilor s-a revărsat peste tot mai multe națiuni și a schimbat vieți.

Fotbalul pe care acum îl iubim și comentăm toți a fost folosit în cele mai josnice scopuri. Sportul care acum transformă oameni în favorizați ai sorții, înainte sfărâma destine.

Istoria ne-a oferit exemple și modele de tot felul. Nu ne rămâne decât să cinstim eroii și să demonstrăm, în fiecare zi, că sacrificiile lor n-au fost zadarnice.