Champions League revine în forță in 2018 cu meciuri extraordinare și cu o luptă fascinantă pentru trofeu. 7 comentatori au fost pe toate stadioanele Europei în ultimii 25 de ani, au simțit pe propria piele ce înseamnă magia Champions League și au transmis în casele românilor emoția celor mai frumoase momente ale fotbalului european.
Costi Mocanu (Protv)Emil Grădinescu (Telekom Sport), Mihai Mironică (Protv), Vlad Enăchescu (Telekom Sport), Dan Ștefănescu (DigiSport), George Dobre (DigiSport) si Ion Alexandru (PROTV) au povestit cele mai frumoase momente din istoria Champions League trăite chiar pe stadion.

Care este primul meci comentat în Champions League? Ce îți mai aduci aminte de la acel meci?
Costi Mocanu (Protv) Să zic data oficială, septembrie 1999, a fost Fiorentina-Arsenal de la Florența. Spun data oficială pentru că din 1993 până în 1995 la Canal 31 mai avuseseram ocazia să ne întâlnim, neoficial, cu meciuri din Champions. Mihai și Felix știu ce înseamnă neoficial 😊 Revenind la Fiorentina – Arsenal, a fost un meci simplu, fără goluri, Batistuta titular la italieni, Henry rezerva la Arsenal (pe asta despre Henry n-o mai țineam minte, am găsit-o căutând fișa partidei). A fost o seara dură, dramatică, dar nu din motive fotbalistice – un avion privat care venea din Grecia având la bord demnitari greci a avut un accident și a aterizat de urgență la București. Protv a făcut ediție specială de știri care a întârziat ora de difuzare a rezumatelor acelei prime seri.
Emil Grădinescu (Telekom Sport) Dinamo- OM, 0-0 în turul 2, 21 octombrie 1992. Era ediția inaugurală, cea cu doar 2 grupe, ediție câștigată de OM. Primul meci comentat din faza grupelor, cea care de fapt a contat pentru noul format a fost Rangers-OM 2-2.
Mihai Mironică (Protv) “Mărturisesc sincer”, cum am văzut că se spune la tv, că nu știu care a fost primul meu meci comentat în Champions League. Mă refer la primul comentat “live”. Sunt convins însă că Felix știe și care a fost primul meu meci. Deși PROTV a achiziționat prima oară Champions League în 1999, eu am comentat meci din Champions League în 1994. Bine, era o înregistrare, pe bunicul PROTV-ului, Canalul de Sport. Cred că a fost vorba de un Spartak Moscova – FC Barcelona din acel ‘94… Îmi aduc aminte că fiecare minut ne lua multe minute să-l comentăm. Alături de mine era un fost coleg, acum la TVR, Eduard Dîrvariu. Ne tot opream, reluam, nu ne convenea cum ieșea. Din paleoliticul televiziunii… Mi-i aduc aminte din acel meci pe Sergi Barjuan, Albert Ferrer… Nu pot să înțeleg cum de-mi sunt atât de vii în minte de atunci niște fundași laterali…
Vlad Enăchescu (Telekom Sport) Mărturisesc că nu mai știu care a fost primul meci comentat, dar cu siguranță că a fost ceva din studio, la un dublaj, de la “Euroviziune”, așa cum spuneam în TVR. Și s-ar putea să fie chiar primele 10 minute din Atletico Madrid – Steaua, 1996, UCL. Tocmai revenisem din Spania după SuperCupa lor, Barca – Atletico, în dubla mansa. Ionel Stoica a avut probleme cu postul de comentator și până s-au stabilit legaturile am intrat eu. Cu certitudine îmi amintesc prima finală vazută la stadion, dar comentată de Emil. Real-Juve 1-0, 1998, la Amsterdam, gol Mijatovic. Atunci am fost spectator doar, invitat de Ford România la marea finală. Dar la fel de vie este amintirea unui thriller comentat de pe Ali Semi Yen, Galata-Bilbao 2-1, la Istanbul, cu Hagi marcând golul victoriei în minutul 90! Era în 1998. Rar am putut vedea o asemenea bucurie si entuziasm, iar drumul de la stadion la hotel a fost gratuit doar pentru ca eram roman… 😄
George Dobre (Digisport) Real Madrid – Manchester City, în toamna lui 2012. A fost o partidă specială. Toate golurile pe final, răsturnări de situație, atmosferă superbă și, per total, fotbal de cea mai bună calitate!
Dan Stefanescu (Digisport) Nu am intrat direct în grupe, astfel că a trebuit să trec de play-off, dar a ieșit bine. Am comentat ambele meciuri ale CFR-ului, cu Basel, și îmi aduc aminte că am avut niște emoții teribile. Îmi doream tare mult un meci pozitiv, care să mă ducă în situația de a vorbi despre emoțiile pe care le trezește o calificare. Acum, când nu mai avem echipă în grupele UEFA Champions League, iar 90% dintre echipe sunt eliminate în tururile preliminare din cupele europene, mă gândesc la ce credeam atunci despre fotbalul românesc și cum e acum. Mai sărac, financiar și fotbalistic. Poate, mai curat, dar sărăcia care ne înconjoară contrastează puternic cu ceea ce se întâmplă în Europa civilizată. Primul meci din grupe a fost ceva banal, pentru majoritatea. Dar pentru mine a fost cel mai tare meci din seara respectivă. Din motive de ”la squadra piu bella del mondo”. Milan – Anderlecht.
Ion Alexandru (Protv) La doar câteva săptămâni după venirea la PROTV, Felix m-a sunat și mi-a zis : Bagi Roma – Sahtior cu mine în prima etapa! Era septembrie 2006. M-am simțit extraordinar. Marica mai putin. A ratat vreo 3 ocazii mari pe Olimpico în prima repriza terminata 0-0 și Lucescu spumega pe margine. Roma a castigat cu 4-0.

Care este cel mai frumos meci comentat in Champions League? Dar cel mai frumos gol?
Mihai Mironică (Protv) Finala Champions League din 2005. Chiar dacă l-am comentat din București. Și mie, și colegului cu care am comentat acel meci, Costi Mocanu, ni s-au nascut copii în acele zile și nu am fost la Istanbul. A fost ceva inimaginabil… La pauză, când Milan avea 3-0, Costi mi-a spus că, dacă Liverpool întoarce, el își dă demisia. Și a întors…
Cel mai frumos gol a fost cel de-al doilea al lui Dică la Kiev, în 2006. Fraza cu “Steaua e din nou una dintre marile forțe ale Europei” am auzit-o sonerie de telefon în metrou…
Dan Ștefănescu (Digisport) Au fost multe frumoase, n-am reușit să fac un top, deși am încercat. Mi-au trecut prin minte imagini de la Milan – Barcelona, Ajax – Real Madrid, Bayern – Real Madrid și multe altele. M-am oprit, totuși, la Borussia Dortmund – Malaga. A fost ceea ce toată lumea caracterizează drept fermecător, atunci când vine vorba de Liverpool, mai ales că, acum, e și Klopp acolo. Toată nebunia din final, cu goluri marcate neregulamentar, și de unii, și de ceilalți, o calificare venită all’ultimo respiro, cum zic italienii. Cred că ăsta e meciul cel mai intens. Mi-ar fi plăcut să fiu acolo, să văd cum se prăbușește Zidul Galben, la golul lui Eliseu, cum se trezește la viață la egalarea lui Reus și cum se prăbușește literalmente stadionul la golul calificării.
Și în ceea ce privește golurile mi-a fost greu să aleg. Dar am ales două, ambele din foarfecă, cu un fundaș și un atacant printre marcatori. Primul e al lui Mexes, pe Constant vanden Stock. Mi-a adus aminte de cel al lui Bressan, cu Barcelona, cu mențiunea că nu m-aș fi așteptat la așa ceva din partea lui Mexes. Dar n-a fost întâmplare, că a mai încercat și după aia, și-a mai marcat o dată foarte spectaculos, într-un meci cu Inter. Al doilea e al lui Benzema, pe Amsterdam Arena. Rapid, agil, letal în fața porții. La vremea aia.
Emil Grădinescu (Telekom Sport) Borussia Dortmund- Real Madrid 4-1, aprilie 2013, recital Lewandovski, 4 goluri și apoi Klopp la conferință. Întrebarea a fost: Cum comentați afirmatia lui Mourinho că golul 2 a fost ofsaid și la golul 4 nu a fost 11m? La care Klopp se scarpină în cap vreo 10 secunde și mormăie: Golul 2, golul 4, au fost cam multe, nu-mi amintesc…
Cel mai frumos gol e al lui Del Piero în finala Borussia Dortmund- Juventus 3-1 din 1997
Costi Mocanu (Protv) Am să-l asez aici pe acest loc pe Dinamo Kiev – Steaua 1-4 în 2006, chiar dacă, evident, ne-am întâlnit cu meciuri mult mai mari, cu echipe uriașe. Veneam însă după ani lungi fără români în Liga, Kievul era încă în lumina aprinsă de Lobanovski, surpriza a fost cu atât mai mare. Am comentat în United – Real 4-3 de poveste în 2003 parcă, am fost, cu Mihai, la microfonul Finalei (nu sunt multe cărora le poți pune majuscule…) de la Istanbul din 2005. Țin minte că nu am mers acolo pentru că amândoi așteptam să ne nască sotiile 😊 Gol frumos? Nu pot spune doar unul, le-aș supăra pe restul. Uite, să spun două, la 15 ani distanta între ele – perfecțiunea lui Zidane în finala din 2002, cu Leverkusen, de la Glasgow, și wow-ul lui Mandzukic în finala de la Cardiff în 2017. Uite, ambele marcate în Regatul Unit, are locul ăla ceva care cheamă la el fotbalul frumos.
Vlad Enăchescu (Telekom Sport) Cred că reușita lui Zidane din finala cu Leverkusen. Nu l-am comentat, dar a fost o capodopera.
Cel mai frumos meci comentat?  Păi în UCL e greu să spui că e ceva urat. Greu de ales, dar totuși finala Barca – United de pe Wembley, 3-1, din 2011. Totodată am în minte și succesul lui Chivu, alături de Mourinho și Inter, 2-0 pe Bernabeu cu Bayern. Nu am comentat finala aia, dar aproape toată campania l-am “urmărit” pe Chivu și m-am bucurat de succesul lui, mai ales că venea după groaznica accidentare.
George Dobre (Digisport) Greu de ales, dar înclin către partida Borussia Dortmund – Malaga 3-2, în returul sferturilor. A avut de toate(inclusiv erori făcute de arbitri, din păcate) și un final demn de un thriller de cea mai bună calitate. Golul preferat? Aleg cu inima(de suporter român) și nominalizez unul semnat de jucătorul unei echipe de la noi. Al doilea gol înscris de Rafael Bastos în meciul Sporting Braga – CFR Cluj în 2012.
Ion Alexandru (Protv) Pentru mine ultimul e mereu cel mai frumos. Dacă ar fi să aleg unul e victoria CFR-ului la Roma. Nimeni nu dădea vreo șansă echipei lui Trombetta, italienii gomoși făceau glume înaintea meciului cu pronunțiile, iar Trică și Culio le-au tăiat respirația. După meci, Spaletti era alb ca varul și trebuia să explice cum o echipă căreia nu-i putea pronunța numele a bătut Roma pe Olimpico.
Golul lui Zidane din finala Real – Leverkusen a fost cel mai frumos vazut, dar comentat… mi-e greu să aleg între Ronaldinho în Barcelona – Werder pe sub zid și Saul într-o semifinală Atletico – Bayern din 2016.

Când auzi Champions League la ce jucător sau antrenor îți zboară gândul? Cine a marcat ultimii 25 de ani în fotbalul european?
Emil Gradinescu (Telekom Sport) Mă gândesc la jucătorul tip de UCL: perfect fizic și tehnic, cu educație fotbalistică solidă. Lista e lungă, începe cu Messi. Cred că Guardiola e cel mai influent antrenor, deși el spune ca Cruyff a construit catedrala și el doar a zugravit-o.
Costi Mocanu (Protv) Zidane, Messi, Ronaldo brazilianul.
Vlad Enachescu (Telekom Sport) Zidane și Messi și CR7 și Barcelona lui Guardiola și Realul cu numărul impresionant de trofee!!! Nu cred că pot alege un singur om sau doar o echipă. Incontestabil Barca și Real sunt echipele care au marcat competiția în ultimii ani.
Dan Ștefănescu (Digisport) Cred că ar trebui să încetăm să mai facem comparații. Hagi cu Dobrin, Maradona cu Pele, Messi cu Maradona sau Cristiano cu cine mai vrei tu. Fiecare a avut perioada lui, în care a influențat enorm fotbalul. Așa și acum. Ar fi nedrept să judecăm ultimii 25 de ani, pentru că tentația e să te refugiezi în prezentul care-ți oferă goana asta nebună după recorduri. Fotbal s-a jucat, în Champions League, și înainte de Messi și Cristiano. Cum să uiți Milanul lui Capello sau Barcelona lui Cruyff? Sau să-l dăm la o parte pe Raul, care a deținut recordul de goluri marcate în Champions League? Sau nebunia de la Bayern – Manchester United? Ori golul lui Zidane, din finala cu Bayer Leverkusen? Toată perioada asta, de când a Champions League a înlocuit Cupa Campionilor, ar trebui împărțită. Pentru că una se juca acum 25 de ani, când Milan și Juventus jucau în primele 6 finale, alta s-a jucat până în 2006, iar totul s-a schimbat după aceea. Aș zice așa, în ordine cronologică. Savicevic, Moller, Zidane, la Juventus și Real, Shevchenko, Gerrard, Inzaghi, Messi, Cristiano și cam atât.
Mihai Mironica (Protv) Când aud Champions League, nu mă gândesc la un jucător, ci la faptul că acolo sunt cei mai buni. Acesta a și fost un slogan pe care l-am propus la începuturi pentru Champions League și care a făcut atunci istorie, “cei mai buni sunt doar aici, la PROTV”.
Nu cred că e cineva care a marcat fotbalul în acest sfert de veac, ci cred că sunt oameni care au ieșit în evidență: Messi, Ronaldo, Guardiola, Ferguson… Fotbalul e prea mare pentru a fi marcat de cineva. Mai ales în această epocă.
George Dobre (Digisport) Messi. Nu cred că este nevoie de argumente. Este unic. Altfel, am admirat Dream Team-ul construit la Barcelona de Cruyff, marea echipă a Milanului de la mijlocul anilor 90, formația lui Juventus care a jucat 3 finale la rând, pe Manchester United(desigur, varianta Alex Ferguson), Barca lui Pep, Realul galactic și lista ar putea continua cu multe exemple. Toate au avut o contribuție la ceea ce înseamnă acum Champions League.
Ion Alexandru (Protv)Messi, Ronaldo, Guardiola, Ronaldinho, Ferguson, Mourinho. Ordinea e aleatorie. Guardiola mai are o șansa mare de a câștiga trofeul în două culturi diferite și poate deveni cu adevărat omul determinant în istoria Champions League. Mourinho, nu.

Cine câștigă în acest sezon trofeul Champions League?

Costi Mocanu (Protv) Cine vreau sau cine cred? 😊 Aș vrea Liverpool, îmi place de Klopp. Aș vrea, la fel de mult, Real. Nu că-mi place jocul lor, dar pentru Zidane vreau tot binele fotbalistic din lume. Culmea, aș vrea și Barca, pentru că țin nespus de mult la Iniesta. Cum să nu vrei Bayern, uite așa, ca să se mai retragă o data Jupp și să aibă nemții pe cine să regrete. Aș vrea și Sevilla, pentru publicul lor fantastic, un stadion care n-ar discuta cu nimeni daca ar participa la Vocea Romaniei. Uite, și Tottenham mi-ar plăcea, că ții tu cu ei 😊 Conte mi-a mers la suflet de când era lider în teren la Juve, ața ca Chelsea e și ea pe lista mea de “aș vrea”. Hai, totuși, să o câștige Juve! 😊
Emil Grădinescu (Telekom Sport) Cred că a venit randul lui Manchester City.
Mihai Mironică (Protv) Nu știu, mi se pare că există un echilibru accentuat. Dar, ca să pronunț totuși un nume, Barcelona.
Vlad Enăchescu (Telekom Sport) PSG? Să fie în sfârșit anul lor? După atâta investiție ar cam trebui. Faza e că are o finală deja din optimi. Eu zic așa: dacă PSG trece de Real se duce până la titlu. Dacă nu, în ciuda ultimelor luni, madrilenii vor strange rândurile și iau iarăși “urecheata”. A 13-a !
Dan Ștefănescu (Digisport) Aș merge pe noutate, în acest sezon. Poate Manchester City, care a devenit o mașinărie aproape perfectă. Sau PSG, care e la modă de câțiva ani, dar nu reușește să treacă un anumit prag. Acum, deși îi are pe Neymar, Cavani și Mbappe, pare că-i lipsește antrenorul. Pe Barcelona o văd sus, în semifinale, deși e greu cu Chelsea, chiar dacă londonezii trec printr-o perioadă groaznică. Bayern, de dragul vremurilor trecute și pentru revenirea lui Heynckess. L-aș vedea și pe Allegri, că e un antrenor formidabil, dar nu-mi inspiră încredere felul în care Juventus abordează finalele. N-am zis nimic de United, care e greu de privit, și nici de Real, pentru că am pomenit-o pe Paris Saint Germain.
George Dobre (Digisport) Nu risc un pronostic. Pentru că socotelile din toamnă s-ar putea să nu se mai potrivească acum. Cred însă că diferența se va face la capitolul fizic(cu tot ceea ce include el). Adică se va impune echipa care va avea cei mai puțini accidentați și cea mai bună stare fizică.
Ion Alexandru (Protv)Tottenham, de ce nu? Glumesc, nu are forță. Barcelona e favorită pentru că Valverde a reușit să-și regleze defensiva. Prima probă e însă cea mai grea pentru catalani. Chelsea sângerează în Premier League, dar are forță și un antrenor excelent. Manchester City e a doua favorită și Bayern a treia. Real – PSG este duelul cel mai interesant din optimi, dar se poate transforma și în ultimul meci al lui Zidane la Madrid și PSG îl poate lua pentru sferturi.

Ai fost pe multe stadioane din lume și ai simțit de multe ori explozia de energie care vine din tribune. Care este echipa cu cel mai frumos imn?
Mihai Mironică (Protv) Cel al lui Liverpool. Corul, linia elegantă și maiestuoasă, felul în care știu englezii să-l cânte, mesajul atât de potrivit pentru o relație între suporteri și echipă…
Vlad Enăchescu (Telekom Sport) Imn: Visca Barca! Atmosfera de pe Camp Nou este excepțională, mereu. Apoi sunt mega impresionat de orice arenă britanică și de corul englezesc care, deși nu are pregatire muzicala, este cel mai aproape de perfecțiune. Indiferent de echipă!
George Dobre (Digisport) Tare dificilă alegerea. Cea mai tare atmosferă am trăit-o pe Vicente Calderon la un Atletico – Real Madrid. Dar dacă este să aleg un imn spun „You’ll never walk alone”. Pentru că e mai mult decât un imn. Este un discurs motivațional!
Costi Mocanu (Protv) La foarte mare distanță de oricine altcineva, Sevilla.
Dan Ștefănescu (Digisport) Am un singur regret, de când m-am apucat de meseria asta. Că, acum 5 ani, când am fost la singurul Derby della Capitale din finala Cupei Italiei, nu a câștigat Roma. Și cu asta cred că ți-am răspuns. Nu sunt fan al Romei, n-am nimic cu Lazio, dar pe Antonello Venditti l-aș fi ascultat interpretat de 30.000 de fani ai Romei. În ambele variante. ”Dimmi cos’è che ci fa sentire amici anche se non ci conosciamo” ar trebui să fie un fel de definiție a ceea ce înseamnă sau ar trebui să însemne fotbalul. Știu că lumea e înnebunită după ”You’ll never walk alone”, în toate variantele lui, împrăștiate prin campionatele Europei, dar mi se pare prea comercial. Mai gândiți-vă o dată: ”Dimmi cos’è che ci fa sentire amici anche se non ci conosciamo”
Emil Grădinescu (Telekom Sport) M-am simțit copleșit pe Westfalenstadion, dar cea mai dementă atmosferă am simțit-o la Cali, pe Estadio Deportivo, la un amical al Columbiei cu Parma, înainte de CM 94, când Pele vedea Columbia noua campioană mondială. Inter și Juve au imnuri frumoase, dar cel al Sevillei are ceva in plus. Pasiune.
Ion Alexandru (Protv) Pe stadion este o atmosferă superbă fie că ești pe Camp Nou, Anfield, Bernabeu, Westfalen, Olimpico, Parc du Prices sau Ramon Sanchez Pizjuan. Mie imnurile Romei și Sevillei mi se par cel mai melodioase și personale dintre toate. Oricărui latin îi intră în suflet și îi atinge coarda sensibilă. Dacă îți plac filmele de groaza, imnul lui Galatasaray te înfioară, iar pe Amsterdam Arena te poți simți ca la opera fără să greșesti prea mult.