După marea victorie din Europa League, trupa lui Dică avea o misiune dificilă în fața unui Dinamo foarte motivat de lipsa punctelor. Cu gândul mai mult la returul din Italia, steliștii s-au aflat într-o stare de conservare (voluntară sau nu) care era să-i coste. Șansa lor a fost că au întâlnit o echipă inferioară valoric, care deși și-a dorit mult, a putut foarte puțin. Haideți să vedem ce s-a întâmplat cu adevărat în derbi.

Așezare

Vasile Miriuță, deși avea nevoie de toate cele 3 puncte, a privit situația lucid, înțelegând ce pot elevii săi și ce nu. Nu a venit să atace și să domine jocul încă din primul minut, ci s-a mulțumit să absoarbă presiunea stelistă și să răspundă pe contre.

 

Chiar dacă pe grafică ne este prezentat un 4-2-3-1, în teren Dinamo s-a așezat într-un 4-4-2.

Torje a făcut deseori schimb de poziții cu Pesic, Nemec fiind cel mai avansat dinamovist.

De partea cealaltă, Dică a început și el o idee mai precaut meciul.

Grafica este din nou puțin inexactă, în teren stelișii fiind distribuiți inițial într-un 4-1-4-1, cu Ovidiu Popescu ceva mai avansat decât Pintilii.

Vasile Miriuță nu a dorit să își asume niciun moment vreun risc. În consecință, le-a indicat jucătorilor săi să joace simplu în toate momentele (în special în defensivă) și a evitat total să înceapă construcția de la nivelul fundașilor centrali, preferând tactica pe care a utilizat-o și Dică în partida cu Lazio, atunci când italienii aveau un presing foarte agresiv, și anume degajarea într-un punct fix.

Punctul fix a fost bineînțeles Nemec, care cobora dintre fundașii centrali adverși pentru a câștiga prima minge, urmând ca a doua să fie câștigată de colegii săi (observăm cum Dinamo are superioritate în zona lui Nemec).

Când vii să joci pe contraatac, pentru a avea sorți de izbândă, prima condiție este să ai o organizare defensivă solidă, cu cât mai puține breșe. Mult lăudata defensivă „roș-albă” a fost însă nepermis de slabă în meciul de ieri-seară.

Nesiguranță defensivă

Să începem de la nivelul atacanților.

Când nu adopți un presing agresiv, scopul tău este să blochezi opțiunile de pasă ale fundașilor centrali adverși, cu atât mai mult în zona centrală. În momentul în care neglijezi acest lucru și permiți o pasă directă către mijlocașul central îți expui întreaga defensivă, iar exact acest lucru s-a întâmplat în imaginea de mai sus.

*O precizare importantă pe care trebui s-o fac: am criticat (și am să continui să o fac) defensiva dinamovistă, însă cu precădere mă refer la zona de mijloc, care nu a oferit suportul necesar. Linia celor 4 fundași a fost stabilă în majoritatea momentelor.*

Un atac pozițional obișnuit, destul de lent. Totuși, Mahlangu reușește să se poziționeze foarte departe de Ovidiu Popescu, ceea ce se putea transforma într-o fază foarte periculoasă dacă sus-numitul stelist reușea o pasă bună.

Iarăși, apărarea dinamovistă este complet anihilată de lipsa de conștientizare a spațiului pe care o dovedește Mahlangu. Momcilovic stă lipit de tușă, îl trage acolo pe jucătorul dinamovist, ceea ce crează un spațiu mare între fundașul lateral dinamovist și fundașul central. Acolo imediat țâșnește Florinel Coman, noroc însă că Tănase nu a avut prezență de spirit. De altfel, toată seara mijlocașul central stelist a jucat cu o viteză în minus, remarcându-se prin lentoarea sa.

Nici Nistor nu a făcut o treabă mai bună. Principalele probleme de ordin defensiv pentru Dinamo au venit în special din cauza lui Nistor și Mahlangu.

Dinamo este pregătită inițial pentru atacul advers. Fiecare om își oponentul în vizor, chiar și Nistor.

Asta nu a durat foarte mult. Inteligent (sper că nu leneș), Cristi Tănase rămâne puțin în spate, chiar dacă Momcilovic pornise hotărât către jumătatea adversă. Această idee îl eliberează total pe Tănase de marcajul lui Nistor, care îl neglijează total. Jucătorul stelist nu avea cum să nu profite de această oportunitate și schimbă imediat partea la Enache, care avea mult spațiu la dispoziție.

Teixeira foarte inspirat atacă centrul, ceea ce îi separă pe Maric și Olteanu. Imediat Ovidiu Poescu încearcă să profite de această situație (Mahlangu îl pierduse din marcaj), însă Enache nu livrează la timp și momentul bun dispare.

În această fază, atât Mahlangu, cât și Nistor sunt atenți la Teixeira.

Cum însă Teixeira își continua alergarea, nici Mahlangu, nici Nistor nu mai sunt atenți, iar elevii lui Dică ajung să își creeze o situație foarte bună de a marca, irosită de Enache.

Priviți cât de mari sunt spațiile între fundași și mijlocași, și spațiul ofertant de care beneficiază Florinel Coman. Nici de această dată „roș-albaștri” nu profită.

Mișcarea lui Teixeira

Pe durata primei reprize (cât timp a jucat în bandă), Teixeira a făcut foarte multe incursiuni în zonă centrală.

Portughezul îl scoate din poziție pe Olteanu,

Enache are mult spațiu de manevră însă lentul Tănase nu profită de moment. Chiar și așa, dinamoviștii mai oferă posibilități prin neatenția lor.

Pesic este îndepărtat de Momcilovic, Ovidiu Popescu face foarte bine trăgându-l din zonă centrală pe Mahlangu, iar Pintilii primește liber și are tot timpul și spațiul de care are nevoie pentru a face deranj în defensiva adversă, însă, ați ghicit, nu face. Aceste oportunități ratate cu multă nonșalanță de steliști au dat impresia unei apărări solide, chiar dacă lucrurile nu au stat tocmai așa.

Repriza a doua

Având de recuperat pe tabelă, Dică reacționează încă de la pauză prin introducerea lui Budescu, respectiv Denis Mann și prin schimbarea sistemului în 4-1-3-2, odată cu trecerea lui Teixeira în zonă centrală.

Pot să înțeleg până într-un punct entuziasmul de-al vedea pe Teixeira în centru. Este tehnic, inteligent și greu de deposedat. Problema este că sarcinile unui mijlocaș nu sunt doar de ordin ofensiv (chiar și ofensiv a fost sub nivelul lui, greșind foarte multe pase în treimea adversă). Acesta trebuie să se mai și apere și să fie gata oricând să acopere pozițiile libere lăsate de fundași. Teixeira dovedește unele carențe de ordin defensiv.

Aici îl observă pe Mahlangu și chiar încearcă să meargă după el și să-l închidă.

Sarcinile multiple și epuizante ale unui mijlocaș se dovedesc a fi copleșitoare pentru Teixeira, care renunță a-l mai urmări pe Mahlangu, lăsându-l să înainteze nestingherit.

Pintilii

Pentru că jocul nu se desfășura în favoarea lui, Nicolae Dică decide să își asume și mai multe riscuri.

Dacă în prima repriză Pintilii a stat mai mult în zonă centrală, lăsând faza incipientă a construcției în seama celor doi fundași centrali,

în a doua repriză el s-a poziționat între aceștia pentru a permite fundașilor laterali să urce și mai mult, în tentativa de a crea spații.

Golurile

Având un mijloc modest, Dinamo nu prea avea cum să pună probleme în atac, de aceea golurile au venit în urma unor mari greșeli ale steliștilor.

1-0

O pasă neglijentă a lui Planic, urmată de o degajare neinspirată a lui Vlad îl aduce pe Torje în posesia balonului. Greșelile repetate au surprins defensiva stelistă. La această fază intuiția a jucat rolul principal, faza desfășurându-se într-un ritm alert.

Pentru ca Vlad lăsase poarta goală, Găman a trebuit să se replieze ceea ce l-a scos din poziție. În consecință, Momcilovic a trebuit să strângă și mai mult în centru.

L-am încercuit pe Ovidiu Popescu în prima imagine, deoarece el a avut de făcut o alegere și a ales prost. Zona pe care el s-a decis să o atace era una în care se regăseau coechipieri. Priviți cum intră în zona lui Găman (care între timp a reușit să se repoziționeze), acesta privindu-l surprins. Popescu trebuia să lase zona respectivă în grija lui Găman și să-l marcheze pe Pesic, care a rămas singur secunde bune până a marcat.

2-0

Planic primește mingea în lateral și o degajează în centru. Pintilii nu poate prelua, fiind încurcat de Mahlangu. Trebuie să fim atenți la poziția lui Enache și a lui Teixeira. Pentru că Planic era în bandă, spațiul dintre el și Găman era enorm. Acest neajuns trebuia să fie compensat fie de Enache, fie de Teixeira.

Niciunul nu se îngrijește însă de acel spațiu și se decid să îl atace pe posesorul balonului. Nistor nu avea cum să rateze o astfel de șansă și pasează decisiv.

2-1

Miriuță a fost nevoit să-l schimbe pe Pesic pentru că acesta a depus un efort fantastic și nu mai avea suflu, însă tocmai această schimbare avea să se dovedească fatală pentru speranțele dinamoviștilor.

Priviți cât de departe stă Hanca de Budescu. Teixeira, din nou, foarte bine intră în centru, Florinel Coman face schimb de poziții cu Florin Tănase, care pasează către un Budescu total uitat.

2-2

Încă și mai neexplicabilă este lipsa lui de concentrare la golul 2.

Dinamo are o apărare în zonă. Priviți și pozițiile inițiale ale lui Hanca și Teixeira.

Denis Mann atacă bine prima bară pentru a elibera spațiul în care se află acum Teixeira. Hanca? El aproape că nu s-a mișcat până nu a fost prea târziu.

Concluzie

Remiza este echitabilă. Chiar dacă Dinamo a comis mari greșeli defensive, lentoarea și lipsa de inspirație a steliștilor nu poate fi scuzată. Aceștia au ratat aproape fiecare fază importantă, dovedind că au intrat pe Arena Națională mai mult cu gândul la returul cu Lazio.

Dinamo, mult mai puțin periculoasă, a profitat din plin de greșelile adversarilor și au fost la un pas de a pleca cu toate punctele.

Deși golurile au venit pe final, însă au venit meritat dacă avem în vedere întregul aspect al meciului.