Arsenal dorea să își adjudece pentru prima dată în era „Wenger” acest trofeu, în speranța peticirii unui nou sezon ce se anunță ratat din toate punctele de vedere (a mai rămas Europa League). Din păcate pentru „tunari”, adversarul era cel mai dificil cu putință: echipa momentului în Anglia, Manchester City.

Chiar dacă Arsene Wenger are un record consistent pe Wembley, în această seară echipa sa a fost surclasată de un Manchester City cu o poftă mare de joc. Haideți să vedem cum ce s-a întâmplat.

Așezare

Wenger a optat pentru o formulă cu 5 fundași (o să vedem puțin mai târziu de ce), 4 mijlocași în fața acestora, plus un atacant izolat, Aubameyang.

Așa cum ne-a obișnuit, Guardiola a mizat pe 4-3-3, cu distribuția pe care o puteți vedea în imagine.

Defensiv, băieții lui Pep se aliniau într-un 4-4-2, cu Aguero și un mijlocaș (de regulă Silva) care rămâneau mai sus.

De ce 5 fundași?

Una dintre schemele principale de atac ale celor de la City în acest sezon s-a bazat pe plasarea mijlocașului de bandă cât mai aproape de tușă, astfel încât fundașul lateral advers să se depărteze de fundașul central. Spațiul creat era imediat atacat de unul dintre mijlocași (depinde de parte) De Bruyne sau Silva.

Există două moduri prin care poți să te aperi împotriva acestei metode:

  1. Dacă ai o formulă cu 4 fundași, unul dintre mijlocașii centrali trebuie să se replieze rapid în spațiul lăsat liber de fundașul lateral, astfel încât să compenseze plecarea acestuia. Pentru această soluție însă ai nevoie de mijlocași centrali inteligenți, rapizi și disciplinați. Arsenal nu prea are. City, în schimb, îl are pe Fernandinho.

Monreal lipit de tușă, Walker se distanțează de Kompany, însă Fernandinho este pregătit să acopere spațiul.

  1. Dacă ai o formulă cu 5 fundași nu mai este nevoie de sprijinul mijlocașilor centrali.

Sane îl îndepărtează pe Bellerin și, imediat, Danilo (în această fază) este pregătit să atace spațiul creat (priviți distanța dintre Bellerin și Mustafi). Într-un modul cu 5 fundași, mai apare un om în plus (Chambers aici) care face treaba mijlocașului mult mai repede și mai natural, anihilând astfel într-o mare măsură această arma a lui Guardiola.

De asemenea, această distribuție mai are un avantaj și anume posibilitatea creării superiorității în bandă, acolo unde City este atât de periculoasă.

Spațiul acela fiind acoperit, la nevoie, de mijlocașii centrali.

Guardiola însă a rezolvat repede acest aspect datorită mobilității și ușurinței cu care De Bruyne poate să se achite de diferite sarcini tactice.

În ciuda faptului că pe grafica oferită de televiziune De Bruyne trebuia să joace în banda dreaptă (în locul lui Sterling), în acest meci De Bruyne a fost peste tot în atacul celor de la Manchester City, echilibrând, printre altele, avantajul numeric.

O altă consecință a acestei mișcări a fost (în consonanță cu mișcările lui Silva, Aguero și Sane) că Pep a reușit în unele momente să creeze atât de mult dorita situație de 1vs1 în bandă.

Când De Bruyne venea în zonă centrală, Walker beneficia de mult spațiu în bandă.

Situație pe care Wenger a încercat s-o remedieze cerându-i lui Kolasinac (intrat în locul lui Monreal, accidentat) să fie foarte agresiv.

Presing

Arsenal, preferând un joc de așteptare, bazat pe o bună organizare defensivă, nu a făcut un presing agresiv, ci a așteptat în propria jumătate și a încercat să blocheze mijlocașii centrali adverși.

Aubameyang presa fundașu central purtător de balon, iar mijlocașii se îngrijeau de fundașul lateral și de cei 2 mijlocași centrali.

Atunci când unul dintre mijlocași încerca să scape de marcaj retrăgându-se, cel mai apropiat oponent cobora cu el, mișcare ce avea însă un dezavantaj.

Urmărind mijlocașul advers, jucătorul lui Arsenal (Ramsey aici) își părăsea poziția și oferea un culoar direct de pasă către un jucător liber.

Manchester City defensiv

City a încercat să „facă terenul mic” prin poziționarea foarte apropiată a jucătorilor.

Avantajul era că existau mai puține spații pentru Arsenal. Dezavantajul, așa cum putem vedea mai sus, era că pe partea cealaltă rămânea un jucător complet de nemarcat. Se putea specula acest lucru printr-o schimbare precisă și rapidă de direcție, lucru însă imposibil în acest meci din cauza „tunarilor” cărora le-a lipsit luciditatea, după cum vom vedea și puțin mai târziu.

„Contra-presing”

Ceea ce face specială orice echipă a lui Guardiola este „contra-presingul”. Prin acest procedeu complex, elevii săi reușesc deseori să-și creeze situații periculoase, dar și să evite contraatacurile adversarilor.

Priviți aici (ajutați și de „terenul mic”) mijlocașii săi au superioritate numerică și au prima șansă la recuperarea balonului și declanșarea unui contraatac.

Aici Xhaka este copleșit și City are o bună ocazie de a marca.

Important de precizat: „contra-presingul” este complementar și absolut necesar cu poziționarea fundașilor pe fază de posesie.

Fundașii fiind poziționați foarte sus, lasă un spațiu mare până la portar. Situație ce pare foarte avantajoasă pentru un jucător cu viteza și instinctul lui Aubameyang. Din păcate pentru oponenți, și această slăbiciune este ameliorată în bună măsură de „contra-presing”.

Chiar dacă jucătorul advers reușește să trimită balonul către atacant, din cauza presiunii și a timpului scurt de reacție, șansele ca respectiva pasă să fie precisă și utilă scad drastic.

Repriza a doua

A doua repriză a început de la scorul de 1-0 pentru Manchester City. Chiar și așa, Wenger nu a schimbat nimic până nu a fost prea târziu.

Schimbarea s-a vrut la 0-2, dar s-a întâmplat la 0-3.

Prin intrarea lui Welbeck, respectiv Iwobi, Arsenal a trecut la un modul cu 4 fundași.

Au încercat și un presing mai agresiv,

dar s-au și expus.

Sane îl „trage” pe Bellerin în zonă centrală, îndepărtându-l de Mustafi,

după care atacă spațiul rămas liber și ajunge în situația lui favorită: 1vs1.

Mijlocașii centrali nu ajută deloc.

Uitați ce distanță mare este între mijlocașii centrali ai lui Arsenal și jucătorii ofensivi de la City. Și, deși nu vă pot arăta, în timp ce Aguero și Bernardo Silva sprintau spre poarta adversă, Ramsey și Xhaka se retrăgeau fără prea mare tragere de inimă.

Lipsă de inspirație și luciditate

Ofensiv Arsenal n-a contat, atât din cauza abordării foarte defensive, cât și din cauza jocului sufocant al celo de la City. Chiar și așa, pe final au apărut câteva situații pentru trupa lui Wenger, care însă au fost total irosite și au reprezentat întreaga seară pentru Arsenal: lipsă de inspirație, intensitate și luciditate.

  1. Atunci când cel mai bun pasator al tău scapă pe contraatac și îl are în față pe Aubameyang, te aștepți la o fază cu adevărat periculoasă. Deși are timpul și spațiul de care are nevoie, Ozil parcă nici nu îl vede pe gabonez și preferă o pasă (foarte modestă, de altfel) în lateral, pentru Bellerin.

2. Aici îl avem pe Welbeck, care poate să scoată din joc 3 jucători adverși și să creeze o fază periculoasă printr-o simplă pasă. Din nou, nonșalanță totală: pasă înapoi!

3. Kolasinac are două variante de pasă, însă preferă să mai înainteze câțiva metri cu mingea și să o piardă, expunându-și echipa unui contraatac.

Golurile

0-1

Primul gol a venit oarecum surprinzător. Arsenal se apărase foarte bine și, inclusiv la această fază jucătorii stau bine, fiecare având „în grijă” oponentul. Această fază este una exersată încă de la începuturile lui Guardiola la City. 2 dintre cei 3 atacanți lipiți de tușă pentru a crea spațiu, în timp ce al 3-lea așteaptă o pasă precisă de la portar pentru a fructifica spațiul creat de colegii săi.

Deși colegii săi erau plasați corespunzător, Mustafi este neglijent în primă fază, permițându-i lui Aguero să aibă prim-planul, iar mai apoi, la o simplă atingere se oprește câteva clipe și cere fault. Nici vorbă de așa ceva și Aguero scapă singur cu Ospina. Nici portarul lui Arsenal nu interpretează mai bine faza. Este prins pe picior greșit și lobat cu ușurință.

0-2

Din nou lipsă de concentrare. 2 jucători lăsați absolut liberi la marginea careului. Urmează un șut deviat inspirat de Kompany și scorul devenea 0-2.

0-3

Danilo intră în zonă centrală cu mingea, Ramsey face paul în față pentru a-l „închide”, însă deschide un culoar direct către Silva, care este marcat prea larg de Chambers. Șut imparabil la colțul lung și Ospina era învins a 3-a oară.

Concluzii

Echipa merituoasă s-a impus. Scorul nu este prea drastic, ci reflectă realitatea din teren.

Arsenal, deși relativ bine organizată în prima parte a meciului (City a avut doar un șut pe poartă în prima repriză), a fost o echipă limitată, fără soluții de rezervă. S-au bazat pe contraatac și pe baloanele lungi în spatele apărării, dar au fost neglijenți în distribuția paselor și n-au avut un plan de rezervă.

De partea cealaltă, City și-a impus jocul de la început și a pus o presiune constantă. Chiar dacă încercările incipiente au fost dejucate de Arsenal, ca o echipă mare care se respectă, Manchester City nu a intrat în panică și a încercat diferite metode de a sparge organizarea defensivă adversă.