Cândva la adăpostul unei diferențe confortabile, avantajul Barcelonei se subțiase cu timpul din pricina unor ezitări, dublate de o serie fără greșeală a băieților lui Simeone. Meciul de astăzi era foarte important pentru ambele părți implicate, fiecare rezultat sprijinind câte un scenariu: victoria Barcelonei cam omora suspansul în campionatul spaniol, pe când victoria madrilenilor (sau chiar și egalul) ofereau un sfârșit mai interesant de campionat.

Evoluția celor de la Atletico nu s-a ridicat însă la înălțimea evenimentului, astfel că vor fi nevoiți să se mulțumească cu locul secund.

Așezare

Valverde a trimis în teren jucătorii pe care îi puteți observa în imaginea de mai sus. 4-3-3 clasic, care devenea 4-4-2 pe tranziție negativă:

Simeone nu a surprins nici el, optând pentru o distribuție firească, 4-4-2, aflată în concordanță cu așteptările sale în această seară.

Uneori „4-4-2”-ul era mai degrabă un 4-4-1-1, Griezmann sacrificându-se în multe momente pentru a-și ajuta colegii în defensivă.

Presing

Atletico a început meciul într-o manieră agresivă, încercând să pună presiune pe construcția adversă încă din fază incipientă. Presingul era format din 2+3, Griezmann și Costa, sprijiniți de 3 mijlocași din cei 4. Această abordare avea totuși neajunsul că, pe partea opusă, rămânea un jucător al Barcelonei liber. Simeone a rezolvat și acest aspect, însă mai târziu în meci.

Această presiune nu a durat mult, Atletico preferând să se apere jos, organizat, cu puține spații între linii.

Barcelona, cu bine cunoscuta-i încăpățânare, nu s-a lăsat influențată de miza acestui joc și l-a abordat așa cum știe mai bine. Presingul a fost agresiv pe aproape toată durata meciului și orientat către om.

Această abordare a fost completată și de o linie defensivă care a jucat sus și a oprit repede cele câteva tentative, foarte apatice, de contraatac.

Pique și Umtiti, cei mai retrași jucători erau la mijlocul terenului.

Messi retras

Așa cum ne-a obișnuit de multă vreme, Messi coboară în multe rânduri pentru a scăpa de marcajul foarte strâns al fundașilor și pentru a fluidiza construcția. Această mișcare continuă să creeze probleme pentru apărarea adversă.

Rakitic și Busquets au jucat tot meciul foarte aproape unul de celălalt. Cu Messi coborând lângă ei și cu Sergi Roberto foarte avansat mijlocașul de bandă era pus să aleagă: fie îl atacă pe Messi, dar îl lasă pe Sergi Roberto 1vs1 cu Felipe Luiz, fie îl lasă pe Messi să înainteze cu balonului. Firească este prima alegere, însă situația se complica atunci când Coutinho venea în acea zonă și crea o situație de 2vs1.

După golul de 1-0

În urma neglijenței lui Partey, Barcelona beneficiază de o lovitură periculoasă, transformată admirabil de Messi. Acest gol, venit puțin în contradicție cu jocul prestat până atunci (Atletico se apărase bine), a schimbat mult fața jocului, obligându-i pe elevii lui Simeone să-și asume mai multe riscuri.

Atletico urcă liniile și revine la presingul agresiv din debutul meciului.

Această schimbare era necesară dat fiind scorul, însă nu era deloc pe placul madrilenilor, care veniseră cu alte intenții. Pasul în față făcut și presingul mai energic aveau și urmări.

Spațiile dintre linia fundașilor și cea a mijlocașilor au crescut,

iar Messi putea beneficia de mult spațiu de manevră.

De partea cealaltă, Barcelona nu s-a sfiit să depună efort și a încercat să limiteze opțiunile de pasă ale adversarilor și să pună constant presiune pentru a-i determina să greșească în încercarea de a recupera cât mai repede balonul.

Problemă rezolvată

Haideți să vedem cum a rezolvat Simeone problema cu presingul 2+3 de care aminteam mai sus.

Barcelona nu i-a ușurat munca. Cei 2 fundași centrali se retrăgeau în lateralele careului, Rakitic și Busquets, din nou foarte aproape unul de celălalt, se situau în fața careului, un fundaș lateral (cel de pe partea posesiei) rămânea mai retras, iar în zona lui mai venea un mijlocaș. Rezultatul era că pe partea cealaltă rămânea un jucător liber.

Odată cu introducerea lui Gameiro, Atletico a schimbat presingul într-unul în care cei 2, Griezmann și Costa, erau susținuți de 4 mijlocași, astfel ca fundașul de pe partea opusă nu mai era liber.

De asemenea, o altă modificare interesantă a fost scoaterea lui Vrsaljko și mutarea lui Partey fundaș lateral.

Din această postura, Partey era mult mai agresiv decât Vrsaljko și l-a determinat pe Alba să joace ceva mai retras. Exista însă și o slăbiciune.

Suarez cobora în locul lăsat liber de Partey, era urmărit de fundașul central, iar unul dintre mijlocași putea să atace spațiul creat. Un risc pe care Simeone trebuia să și-l asume.

Nimeni între linii

Ofensiv, Atletico nu a existat. Primul șut la poartă a venit după minutul 70. O cauză a fost și lipsa unui om între linii, care să încerce să conecteze linia mediană de cea a atacanților. Chiar dacă principala armă a fost contraatacul, apoi, în repriza a doua mingea lungă, în spatele apărării (folosită și ea prea puțin), în lipsa omului dintre linii, Atletico nu a încercat să șuteze de la distanță sau să centreze în careu. A fost o echipă total lipsită de imaginație și de soluții.

Concluzii

Simeone s-a mulțumit cu puțin și în final nu a primit nimic. Deși defensiv (în special până la primirea golului) echipa sa a fost solidă și bine organizată, ofensiv a fost incapabilă de a crea și cel mai mic pericol pentru defensiva adversă. Mai degrabă preocupați cu ajutarea mijlocașilor, Griezmann și Costa au fost inofensivi.

Dorindu-și victoria, Barcelona s-a comportat ca atare și a pedepsit o echipă care a venit doar să se apere, fără a avea și un plan „B”.