Manchester nu este capitala Regatului Britanic, dar este capitala fotbalului din Anglia. United și City vin fiecare cu câte ceva la această titulatură pe care Manchester a luat-o timid la început, dar acum pare irevocabil de la vecinii din Liverpool.
În centrul orasului Manchester lângă frumoasa catedrală și prima bursă din lume, Corn Exchange, englezii au construit Muzeul Fotbalului. Pele, Messi, Cristiano Ronaldo, George Best sau Zidane te întâmpină pe Walk of Fame.


Intrarea este gratuită, dar muzeul funcționează datorită donațiilor. La poartă, fiecare om este încurajat să dea 6 lire și nu am văzut pe nimeni să refuze. Pentru această sumă am primit o onoare incredibilă: am atins, cu manuși, trofeul Premier League și mai ales Cupa Angliei, trofeul celei mai vechi competiții de fotbal din lume.
Muzeul este pe 4 etaje și un singur român și-a găsit locul în el. Hagi are bustul desenat chiar lângă Cantona, francezul iubit mai mult la Manchester decât acasă.
Toate mingiile cu care s-a jucat la Cupa Mondiala au locul lor într-o colecție impresionantă. Cea din 1930 este chiar mingea originală cu care Uruguay a câștigat primul trofeu la Montevideo.

Tricoul în care Maradona i-a păcălit pe englezi în 1986 cu “mâna lui Dumnezeu” este și el printre exponate.
Fanii pot admira aproape toată istoria fotbalului mondial într-un singur loc. Am petrecut 2 ore în muzeu și mi-am dat seama cât de mult contează istoria atunci când vrei să înțelegi prezentul pentru a construi viitorul.
Într-un colț al muzeului sunt prezentați cei mai buni selecționeri din istoria naționalei Angliei. Italianul Capello are cel mai bun procent de victorii!
O gheată semnată de Pele stă alături de una pe care Messi a dat un autograf, chiar lângă un tricou purtat de unul dintre jucătorii lui Liverpool la finala Cupei Campionilor din 1977 și semnat de toată echipa învingătoare în fața Borussiei Monchengladbach.
Totul pare un tărâm magic în care orice iubitor al fotbalului se simte ca un copil la Disneyland!
Odată iesit din muzeu m-am îndreptat către catedrală. M-a uimit simplitatea și aerul mistic al bisericii care trăiește tot din donații. La intrare scrie: “Administrarea catedralei ne costă 2800 de lire pe zi. Dacă fiecare om care intra dă câte trei lire ne rămân cel puțin 500 pentru a hrăni oamenii fără adapost în fiecare zi”. Simplu, nu?