Am auzit de cel puțin 134 de ori „Alibec este talentat, dar nu reușește să-și pună în valoare potențialul. Ce se intâmplă cu el?”. A strălucit cu Șumudică la Astra, dar odată transferat la FCSB s-a stins și din jucătorul care putea fi liderul naționalei, Alibec a devenit un jucător de care steliștii nu știu cum să scape. Toți „trag” în Denis din toate pozițiile, inclusiv impresarul Lovin. Am apelat la un psiholog sportiv cu experiență pentru a ne explica dintr-un punct de vedere autorizat ce poate să facă Alibec pentru a ieși din această „groapă emoțională”. Președintele Asociației pentru Psihologia Sportului, Andreas Hniatiuc a fost alături de echipa CSM București când aceasta a devenit regina Europei la handbal și a lucrat cu multe echipe de fotbal printre care Viitorul, Dinamo și acum Voluntari.

„O carieră inconstantă

Denis Alibec întruchipează perfect modelul fotbalistului român înzestrat, care mai degraba își iroseste talentul decât își valorifică resursele. Transferat de tânăr la una dintre puterile fotbalului mondial, Inter Milano, s-a întors rapid în țară, pentru a-și relansa cariera. A fost considerat pariul lui Gică Hagi, care și-a propus să îl reabiliteze, din punct de vedere sportiv, dovadă că la sfârșitul sezonului a reușit să devină obiectului unui nou transfer interesant, în Serie A, la Bologna. Din păcate, Denis nu a știut să își pună în valoare potențialul, confruntându-se cu o nouă criză, la nivel sportiv.

Denis Alibec a oscilat mereu între fotbalistul de excepție de la care lumea asteptă să se impuna la nivel mare și copilul mofturos, care se ceartă cu adversarii, arbitrii, antrenorii sau chiar cu suporterii. Criza sportivă prin care trece Denis Alibec are o componentă psiho-comportamentală puternică. Fotbalistul, a cărui valoare  sportivă nu o pune nimeni la îndoială, nu reușește să se mobilizeze și să dea randamentul așteptat de toată lumea, pentru că trece printr-un blocaj la nivel emoțional.  Denis este un tânăr căruia îi place să joace veșnic rolul de copil capricios, este sufletist, ambițios, atâta vreme cât are suportul celor din jur și conflictual, atunci când este suspus presiunii. Pentru Alibec golurile reprezintă etalonul valorii personale și tocmai de aceea resimte frustrare ori de câte ori iese din teren fără să înscrie.

În plus, clauza de reziliere de zeci de milioane de euro mediatizata de patron și investirea cu rolul de capitan, în loc să-l responsabilizeze, au avut rolul de a-l destabiliza și mai mult, resimțindu-le ca o presiune suplimentară.  În momentul de față se confruntă cu o presiune enorma, impusă atât din punct de vedere sportiv, dar mai ales sub aspect mediatic. Cu cât se accentuează mai mult lipsa realizarilor sportive, cu atât presiunea va fi mai mare, își va pierde plăcerea și bucuria jocului. Totul se va transforma într-o zbatere, fără rezultat.

Pedepsele nu dau rezultatul așteptat

În cazul lui Denis Alibec, orice formă de pedeapsă sau de critică în public va adânci și mai mult prăpastia dintre ceea ce este se așteapta de la el si ce va realiza.
Denis Alibec, deși este o fire rebelă, a reușit să se mobilizeze exemplar, la Viitorul, de unde a și obtinut un transfer la Bologna, câtă vreme a lucrat cu Gică Hagi. Vârful de formă sportivă l-a atins la Astra, sub comanda lui Marius Șumudică. Atât Hagi cât și Șumudică au reușit să transforme talentul jucătorului în rezultate puse în slujba echipei, întrucât ambii, dincolo de rolul de antrenor, au știut să joace și rolul de părinte, lucru care nu se întâmpla la FCSB. Aici nu are nimeni răbdare să se ocupe de aspectele vieții personale ale jucătorilor, totul se desfășoară sub presiune, iar pentru Denis acest aspect a fost fatal.

Modelul matern

Alibec este un rasfățat, căruia îi place să joace rolul de copil rebel, capricios și pentru că își cunoaște potentialul sportiv. Ceea ce ar trebui însă să știe este faptul că nu valoarea contează  cel mai mult, ci randamentul pe care îl dă în favoarea echipei.
Reacţiile lui Denis sunt consecinţa unui model educaţional în care figura materna a avut rolul dominant. Denis are o problemă în relaţia cu autoritatea, în cazul de față reprezentată prin norme, reguli, antrenor sau patron. Atunci când este supus presiunii emoţionale, când îi lipsesc reuşitele şi este criticat, mai ales în public, are astfel de manifestări. Amenzile drastice şi excluderea din lot nu sunt garantul schimbării, pe termen lung, ele având un efect pe termen determinat, până când conflictul emoţional se stinge.”
Andreas Hniatiuc.