Mă roagă amicul Giovanni să alcătuiesc, pentru www.ionalexandru.ro, cel mai bun 11 din istoria Romei. Aşa cum îl văd eu. Greu, greu de tot!  “Hai că o să te distrezi!”, zice el, moment în care îmi vin în minte mai mult de 11 nume mari, deci sigur o să îmi dea cu virgulă. Ce fac eu, Giovanni, cu Falcao, cu Nela, cu Pruzzo, Tancredi, Rocca, Bruno Conti, Di Bartolomei, Fulvio Bernardini, Giacomo Losi, don “Carletto” Ancelotti, Rudi Voeller, Giuseppe Giannini, Montella? Sunt născut ’80, pe mulţi dintre granzii ăştia nu i-am văzut jucând, unde îi pun, spune-mi?

Deschid youtube-ul, tastez “Inno della Roma”, de Antonello Venditti…

“Roma, Roma, Roma, core de sta città, unico grande amore de tanta e tanta gente che fai sospirà…”

…Şi încep, mă frământ, pe cine pun să apere poarta Romei, apoi am nevoie de fundaşi de fier, care să bage piciorul la minge, aici nu ne jucăm, e AS Roma! La mijloc, la fel, îmi trebuie gladiatori adevăraţi, care să îşi merite pâinea, că doar nu îi trimit în arenă să ofere circ. Fiindcă Roma a fost ditamai imperiul, am să atac cu trei, asta e clar! Francesco Totti o să fie Iulius Cezar al meu, ajutat de locotenenţi veniţi tocmai din Argentina. Numai probleme şi bătăi de cap, Giovani! Acum îi înţeleg pe Pep Guardiola, pe „Jogi” Löw, pe Jose…

“Roma, Roma, Roma, lassace cantà da sta voce nasce un coroso cento mila voci che hai fatto innamorà”

Mă retrag în cămăruţa mea imaginară de “allenatore”, cu un espresso ristretto şi încep. Portar. Aici, să fiu sincer, am gândit cu suflet de român, nu de roman. El, împreună cu Cristi Chivu, George Ogăraru şi Ştefan Radu sunt fotbaliştii care s-au adaptat cel mai serios şi corect la fotbalul “de afară”, pe care îl joacă cei mari. Şi care au ştiut şi ştiu să lase loc de bună ziua “la locul de muncă”. Aşadar, “con il numero uno”… Bogdaaaan LOBONŢ! Pentru că rar mi-a fost dat să văd un portar care să îşi coordoneze atât de bine colegii de echipă. E poreclit “Pisica”, însă e ca un leu în cuşcă atunci când îşi aranjează apărarea. Când se va retrage, i-am pregătit un loc în Senatul Romei, fiindcă merită! El e numărul 1. Punct.

Roma, Roma bella t’ho dipinta io, gialla come il sole rossa come er core mio”

Hotarât lucru, Lobonţ va avea în faţă o linie de patru fundaşi, sunt “old school”. Am ales să mă apăr cu un francez, însă a trebuit să depăşesc graniţele imperiului şi să aduc ceva de calitate şi din America de Sud.

Pe dreapta, Marcos Evangelista de Moraes CAFU. Tehnic, serios, unul dintre cei mai buni brazilieni ai fotbalului. Dar cred că ştiţi cu toţii de ce l-am ales, da? Într-un derby cu Lazio, nenea ăsta, care obişnuia să mestece gumă şi să zâmbească cu gura până la urechi în timpul jocurilor, a făcut cu mingea ce face Zorro cu sabia! Vă mai amintiţi cum l-a ameţit cu un triplu “sombrero” pe Pavel Nedved? A urmat Diego Simeone, însă argentinianul, băiat mai din topor, l-a pus repede la pământ.

Pe centrul defensivei îmi trebuie un zid, iar pe el am scris mare: Walter Adrián Luján SAMUEL. “Cel mai dur fotbalist alături de care am jucat”, a spus marele Javier Zanetti. Iar dacă fostul căpitan al naţionalei Argentinei şi al celor de la Internazionale Milano a spus aşa ceva, eu nu mai am nimic de adăugat.

Alături de “Il Muro” Samuel, nu am cum să nu îl trimit în teren din primul minut pe ALDAIR! Elegant, dar puternic, avea tehnica rafinată a unui mijlocaş de clasă.  13 ani de graţie la AS Roma, a fost şi căpitan, face parte din Hall of Fame.

Partea stângă la AS Roma este luminată de CANDELA. Să îndrăznească inamicii să mă atace pe flancul stâng atunci când îl am în echipă pe Vincent Philippe Antoine CANDELA! Campion mondial şi european cu naţionala Franţei, campion al Italiei, elegant în joc, obişnuia să are terenul, dar ştia şi cu “obiectul muncii”, ce mai, cu el merg oricând la luptă.

”Roma, Roma, mia nù te fà ‘ncantà, tu sei nata grande e grande hai da restà”

Bun, faceţi acum cunoştinţă cu băieţii de la departamentul “Strategie şi Dezvoltare”, unde totul este “made in Italy”: “Gigi” DI BIAGIO – Daniele DE ROSSI – Simone PERROTTA! De ce i-am ales pe cei trei “duri” (pentru cunoscători, luaţi aminte la tatuajul pe care De Rossi îl are pe gamba dreaptă) la mijlocul terenului? De ce nu Radja Nainggolan sau Miralem Pjanic, spre exemplu?  Pentru că îmi plac fotbaliştii muncitori, de forţă. Pentru că îmi plac acei fotbalişti pentru care terenul de fotbal reprezintă un câmp de luptă unde, timp de 90 de minute, au scris în “fişa postului” următoarele: să alerge şi să paseze cel mai mult, să joace cât mai simplu, să creeze, să ştie, înainte să ajungă mingea la ei, unde le sunt plasaţi coechiperii, să ţină capul sus în permanenţă, să stăpânească la perfecţie biomecanica lovirii mingii, să fie cu o secundă mai isteţi.

Di Biagio, De Rossi şi Perrotta au strâns împreună aproape 800 de jocuri pentru AS Roma! Iar acest număr va creşte, pentru că Daniele De Rossi este încă pe baricade.

“Roma Roma Roma core de sta città unico grande amore de tanta e tanta gente che hai fatto innamorà…”

Dacă timpul ar putea fi dat înapoi, cu siguranţă că aş merge până în pânzele albe cu doi fotbalişti dragi mie: Gabriel Omar BATISTUTA şi Abel Eduardo BALBO. Ce au făcut aceşti doi atacanţi argentinieni în faţa porţilor adverse? Tango în iarbă, au ridicat fotbalul la rang de artă pe oriunde au trecut, fie că a fost vorba de Newell’s Old Boys, Boca Juniors, River Plate, Fiorentina, Inter, Udinese sau Parma.

Micul meu mandat de “allenatore della Roma” se încheie cu unicul, inegalabilul, “Il Capitano”…Francescooo TOTTI! Ce simt eu ca fan al Romei despre Totti, puteţi citi aici:

https://ionalexandru.ro/2017/10/06/cine-nu-are-batrani-sa-isi-cumpere/

Aşadar, Roma mea sună aşa:

Ştiu, sunt o mulţime de fotbalişti care nu şi-au găsit locul în echipa mea. Roma mai înseamnă şi Giuseppe Giannini, Cassano, Emerson, Kevin Strootman, Damiano Tommasi, Dzeko, Rizzitelli, Montella, Marco Delvecchio, poate chiar şi Salah, iar lista poate continua.
Daje, Roma, daje!