Salutare tuturor! Numele meu este Constantin Soare (dar toata lumea îmi spune Costi) și sunt poate singurul fan al lui Burnley din România. Cam de un an și jumătate urmăresc echipa, în mare parte live pe stadion, sezonul ăsta reușind să ajung la 27 de jocuri din cele 38 din Premier League.

Cum am ajuns fan Burnley?

Burnley nu e cea mai iubită echipă în lume sau măcar în Anglia, așa că poate vă întrebați de ce Burnley. Primul meu meci pe Turf Moor a fost înfrângerea împotriva lui Lincoln City, 0-1 in FA Cup. Un meci pe care toți vor să-l uite, însă pentru mine e meciul care m-a facut să mă îndrăgostesc de acest club. Modul cum oamenii din zonă își susțin clubul local și atmosfera specială m-au facut să încep să urmaresc echipa din ce în ce mai des. Prima deplasare a fost pe Anfield într-un 1-2 în care echipa a jucat neașteptat de bine.

Mentalitatea sănătoasă aduce rezultate

Burnley Football Club e un nume care sezonul trecut, și în istoria recentă, în general, nu ducea cu gândul decât la un yoyo-club, ce oscila constant între diviziile fotbalului englez. În 2012, se părea că echipa bate pasul pe loc și nu va reuși prea curand să facă pasul spre a deveni un club obișnuit cu aerul Premier League. Totuși, în acel an, a fost instalat Sean Dyche, un nume necunoscut pentru majoritatea fanilor, fost jucator și mai apoi antrenor la Watford. În primul sezon întreg pe banca The Clarets, Dyche reușea promovarea, care din pacate nu s-a concretizat prin salvarea de la retrogradare în sezonul 2014-15. Dar răbdarea și calmul conducerii au fost răsplatite printr-o promovare imediată în stil triumfal cu 23 de jocuri fără înfrângere. Sezonul trecut, Burnley și-a asigurat prezența pentru al 2-lea an consecutiv în Premier League, fapt datorat in principal formei senzaționale de pe teren propriu (10 victorii in 19 meciuri – cu 2 mai multe decât Manchester United).

Povestea unui sezon magnific

La începutul acestui sezon, întreaga suflare fotbalistică ne vedea retrogradați alături de Huddersfield și Brighton, și pe bună dreptate, mai ales după plecarile lui Andre Gray și Michael Keane, la Watford, respectiv Everton. Primul meci a fost de-a dreptul entuziasmant, un 3-2 pe terenul campionei Chelsea (3-0 la pauză!), egalându-ne astfel numărul de victorii în deplasare din sezonul trecut. Un meci care se întâmplă o data la 100 de ani, și din fericire l-am trăit pe stadion. Am scris un articol dedicat experienței mele pentru prietenii de la Tackle.ro.

That was only the beginning…

A urmat o serie excelentă de 3 deplasări fără înfrângere (1-1 pe Wembley și pe Anfield, 1-0 pe Goodison). Am călătorit cu echipa în aceste 3 deplasări, meciul cu Spurs fiind favoritul meu din aceasta serie, pentru că am văzut Wembley pentru prima dată, dar mai ales datorită golului egalizator al lui Chris Wood în prelungiri. Vă puteți imagina nebunia din away end în acele momente…

După un duș rece pe Etihad, echipa nu a căzut mai jos de locul 7 decât pentru o singură etapă la sfârșitul lui ianuarie. Pentru 24 de ore, după victoria cu 1-0 acasa cu Stoke pe o vreme tipic englezească, am ocupat locul 4. Cum ar fi sunat Barcelona – Burnley în grupele Champions League?

În acea perioadă, un pub de lângă stadionul nostru Turf Moor i-a promis antrenorului că își va schimba numele în The Royal Dyche, dacă echipa se va califica în cupele europene. Patronii deja au pregatit câteva idei pentru noul logo al pub-ului!

Avântul ne-a fost tăiat de seria neagră de 11 meciuri fără victorie. Ce-i drept, în cateva din aceste meciuri, echipa a avut un ghinion teribil, precum în meciul de acasă cu Southampton sau în egalul 2-2 de pe Old Trafford, când victoria ne-a scăpat în prelungiri. Totuși, speranța n-a încetat să existe și victoria 2-1 cu Everton a marcat startul unei serii de 5 victorii consecutive, totul culminând cu premiul de Managerul lunii martie pentru Sean Dyche.

Spre finalul sezonului posibilitatea unei prezente in Europa începea sa capete contur, iar după victoria cu Leicester devenea tot mai clar că acest sezon istoric va avea un final de povestit nepoților. Cred că acel meci a fost cel mai tensionat din întregul sezon, deoarece eram constienti de miza sa. Apoi, asigurarea locului 7 devenise o chestiune matematică.

Pe 5 mai, în urma egalului dintre Everton și Southampton, prezența în Europa League a devenit o certitudine! Întregul oraș din Lancashire e în sarbatoare, în ciuda înfrângerii usturătoare de pe Emirates. Ultimul meci de acasa cu siguranță va fi o celebrare de neuitat a unui sezon istoric!

O retrospectivă personală

Sezonul ăsta am reușit să susțin echipa de pe stadion în mai mult de jumătate din meciurile din deplasare. Dacă ar fi să fac un top 3 al deplasarilor mele, acesta ar arata așa:

  1. Stamford Bridge – e de la sine înteles de ce. A fost șocul începutului de campionat, maniera în care am câștigat contribuind la o zi magnifică în Londra.
  2. Anfield – întotdeauna un meci pe Anfield e o ocazie specială. Sezonul acesta am obținut un egal cât o victorie cu un Nick Pope magnific, într-o atmosfera superbă.
  3. London Stadium – un 3-0 în deplasare este cu atât mai frumos, deoarece echipa marcheaza foarte rar (sub 1 gol/meci).

Mi-e foarte greu să exclud alte deplasări, deoarece fiecare își are farmecul ei. O parte din aceste experiențe sunt “documentate” pe canalul pe YouTube al Tackle.ro. Contentul nu se limitează doar la deplasari, ci sunt și meciuri de acasă, dar și alte experiente ale mele pe stadioanele britanice, trăite ca simplu iubitor de fotbal.

Va invit sa aruncati o privire!

https://www.youtube.com/channel/UCpZ81-5F1-WGVIQ_VyuibjA/featured?pbjreload=10

Ce urmează?

Sezonul următor o să fie cel mai probabil o sărbatoare îndelungata pentru noi, jucând pentru prima dată fotbal european din anii ’60 incoace. Echipa va începe în turul 2 preliminar al Europa League, fiind posibil cap de serie până în playoff. O calificare în grupe ar fi cu adevarat ceva senzațional și ne poate deschide portile către performanțe uriașe.

Ca o bornă personală, mi-am propus să ajung cel puțin la 1-2 deplăsari europene. Ce stadioane aș vrea să văd? San Siro sau Velodrome ar fi ceva senzațional, dar orice meci va fi unic pentru noi. Toate momentele de la meciurile europene la care voi fi prezent, vor fi postate pe canalul de YouTube al Tackle.ro, so stay tuned!

Ca fan, nu pot să trec cu vederea faptul că noi ne luptam pentru evitarea retrogradării. Modul cum va fi gestionată pauza de vară și fereastra de transferuri este extrem de important, deoarece echipa va avea de luptat în 4 competiții, iar un lot numeros și apropiat ca valoare e esențial.

Mai avem 2 luni și jumătate până la primul meci din Europa League, așa că… să înceapă sărbătoarea, cu un pint în The Royal Dyche, bineînțeles!