Stade des Lumieres. Lyon, 2018. Finala Europa League, un meci în care experiența lui Atletico a fost decisivă în fața unei echipe venite din Marseille cu bagajele pline de entuziasm și cu un public fierbinte, dramatic și avid de succese, dar fără ADN-ul european atât de important la un meci de acest gen. Spectacolul pirotehnic al fanilor care au colorat în albastru stadionul din Lyon a fost frumos și pasional, dar fără vreun efect în jocul moale și dezlânat al echipei rebranduite cu banii veniți din Boston.

Ratarea uriașă a lui Germain din pasa genială a lui Payet mi-a adus aminte că tatăl lui Valer, Bruno căra pianul în finala CCE din 91 pentru Waddle, Papin și Abedi Pele. Toate frustrările din ultimii ani, în care PSG, Monaco sau Lyon au reușit într-un fel sau altul chiar sub nasul lor, au apăsat în acel șut care l-a grațiat le Oblak. A fost singurul moment în care cel mai bun portar din ultimii trei ani din La Liga a simțit un fior rece pe spate la Lyon. În rest, obișnuit cu raidurile lui Ronaldo și execuțiile extraterestre ale lui Messi, Oblak a așteptat în zadar o paradă care să-l ridice de pe scaun pe compatriotul președinte al UEFA, Ceferin.

Simeone a fost mai ofensiv ca niciodată știind problemele defensive ale francezilor. Aducerea lui Correa încă din primul minut pe teren a împins jocul către poarta lui Mandanda. Veteranul trimis în poartă de Rudi Garcia l-a făcut pe camerunezul Zambo Anguissa să gafeze, mingea sare la Griezmman și piticul refuzat de Lyon a deschis scorul aproape de casă. 25 de membri ai familiei și prieteni au exultat pe stadionul unde visau să-l vadă jucând și peste câteva luni se vor muta cu toții pe plaja viselor din fotbal. Ce bagaje poți să-ți faci pentru Barcelona? Păi iți iei crema de plajă, șortul de baie și o minge de fotbal! Aaa și neapărat un costum, că doar nu ești nebun să te lași pe mâna lui Messi. La fotbal e genial, acasă e tătic și soț model, dar la modă…

Accidentarea lui Payet a însemnat și capitularea pentru Olympique. Budescu al Insulelor Reunion era singurul care putea destabiliza defensiva hârșâită în ultimii ani prin multe bătălii grele prin Spania, dar și Europa. Payet a plâns de ciudă că a putut să-l mai lase de vreo 4 ori singur cu portarul pe Germain, deși asta nu-i garanta că Valer va nimeri ținta de 7 metri. Thauvin, Sanson și Ocampos au rămas cu o pădure deasă în față la capătul căreia nu se mai vedea Germain. Doar Payet poate descoperi potecile! Golgeterul Thauvin a fost înghițit de miza finalei, iar Marseille a pedalat (Gică Hagi, dixit) în gol încă oră la Lyon.

Griezmann a mai marcat o dată și a spulberat ghinionul său deja proverbial în finale, iar ultimele momente au aparținut eroilor lui Atletico.

foto credit: Facebook/atleticodemadrid

Mai întâi intră Fernando Torres! Ultimul meci european al lui “El Nino” a fost condimentat cu primul trofeu în tricoul alb – roșu pe care l-a iubit cu mult înainte de a primi porecla. Torres nu atinge mingea, dar cei 12 mii de fani de la Madrid îl aplaudă mai tare decât pe Griezmann, Diego Costa sau Oblak.

Cel mai multe ovații în această seară de mai sunt , însă, pentru Gabi. Fără niciun minut în naționala Spaniei (băi, Xavi puteai să ai și tu o treabă și tu măcar o dată! Nu e frumos!), căpitanul lui Atletico este inima acestei echipe care pare modelată de Simeone după chipul și asemănarea lui Gabi. “Ce e mai frumos decât să începi și să termini fotbalul în același tricou?” întreba Gabi după ce și-a prelungit contractul în 2016 la câteva ore de la înfrângerea din finala Champions League cu Real. Acum, Gabi a reușit să marcheze al doilea gol din ultimele 4 sezoane și la 34 de ani este din nou la final de contract. Ar fi normal ca Simeone să nu-l scape printre degete pe jucătorul care simbolizează cel mai bine spiritul acestei echipe: muncitor, ambițios și disciplinat.

Așa am trăit la maxim acestă finală de pe stadionul Luminii din Lyon în care doar Atletico a strălucit, iar fanii lui Marseille s-au jucat câteva ore de-a magicienii cu poliția franceză. De câte ori, “La Jandarmerie” credea că torțele s-au terminat, CU84 sau South Winners mai scoteau câte 20 din joben. Veniți din Vieux Port, fanii au adus și pistoalele de avertizare care sunt folosite de navigatori în caz de pericol,  așa că lansatoarele de torțe au fost folosite chiar din afara uriașului stadion până pe gazon.

Un lucru e singur: pasiunea pentru fotbal nu va dispărea la Marseille, iar Atletico va continua să câștige!