Conform statisticilor, fotbalul reprezintă in Germania sursa numărul 1 în materie de divertisment. Este cunoscută pasiunea nemților față de sportul “rege”, acestă pasiune observându-se atât în numărul ridicat de suporteri care vin la fiecare meci al echipei preferate, cât și în sumele mari de bani investite anual în cumpărarea de jucători și in construcția de stadioane. Am hotărât să vă fac o incursiune în istoria celui mai mare stadion din Germania, cu o capacitate de 74,475 de locuri, stadionul Olimpic din Berlin este un adevărat muzeu de istorie al sportului nemțesc cât și al celui mondial.

1936 – 1945

În 1931, Comitelul Olimpic Internațional selecta Berlinul pentru a găzduii cea de a 11-a Olimpiadă de Vară. Când regimul nazist a venit la putere, în 1933, a decis să folosească Jocurile Olimpice în scopuri de propagandă. Având în vedere aceste planuri, Adolf Hitler a ordonat construirea unui mare complex sportiv în Grunewald, numit „Reichssportfeld”, cu un nou stadion Olimpic. Arhitectul Warner March a fost desemnat să ducă la bun sfârșit acest proiect, el fiind ajutat de fratele său Walter.
Construcția complexului a durat doi ani (1934 – 1936). Când Reichssportfeld a fost terminat, acesta măsura 1,32 kilometri pătrați și era format din stadionul Olimpic, stadionul Maifeld (cu o capacitate de 50.000 de locuri) și amfiteatrul Waldbühne (cu o capacitate de 25.000 de locuri), incluzând alte câteva construcții dedicate mai multor sporturi, cum ar fi, înotul, evenimentele ecvestre sau hocheiul pe iarbă.
Capacitatea inițială a stadionului Olimpic era de 110.000 de spectatori. De asemenea, arena dispunea și de o lojă specială, dedicată lui Adolf Hitler și prietenilor săi.

1945 – 2004

Finalul celui de Al Doilea Război Mondial s-a dat în jurul stadionului Olimpic, în aprilie 1945, când armata sovietică a încercat să-l captureze. Uimitor este faptul că în urma acestui război, arena a scăpat aproape neatinsă.
În anul 1998, berlinezii au dezbătut destinul Olympiastadionului, având în vedere încărcătura istorică pe care o poartă. Unii au vrut ca stadionul să fie demolat și construit altul nou, în timp ce alții preferau să-l lase să se prăbușească încet “la fel ca și Colosseumul de la Roma”. În cele din urmă, s-a decis renovarea acestuia. Pe 3 iulie 2000, renovarea a început cu o ceremonie prezidată de Cancelarul Gerhard Schroder , însoțit de primarul orașului Berlin, Eberhard Diepgen, Franz Beckenbauer și profersorul Ignaz Walter.

Începând cu anul 1963, echipa locală, Hertha Berlin, iși joacă meciurile oficiale pe stadionul Olimpic.

credit foto TRAVELER DIGITAL CAMERA

2004 – prezent

Reinaugurarea stadionului Olimpic a avut loc pe 31 iulie 2004 și 1 august 2004. În prima zi, petrecerea a început cu mai multe concerte ale unor artiști cunoscuți, cum ar fi, Pink, Nena sau Daniel Barenboim. Această petrecere a culminat noaptea cu ceremonia de deschidere. În a doua zi, mai multe partide amicale s-au jucat între echipe de diferite vârste ale clubului Hertha Berlin contra unor echipe din diverse zone ale Germaniei. În 2006, pe acest stadion s-a disputat finala Campionatului Mondial de Fotbal dintre Franța și Italia.

În acest moment, stadionul Olimpic din Berlin este cea mai mare arenă dedicată sportului din Germania. Acest stadion reprezintă un monument istoric pentru nemți, un templu al sportului german care stă în picioare de mai bine de 8 decenii, care a demonstrat că istoria trebuie învățată, înțeleasă și valorificată.