Cel mai așteptat meci al debutului de Campionat Mondial s-a dovedit a fi o confruntare pe măsura mediatizării de care a beneficiat. Un meci cu 6 goluri, cu execuții individuale deosebite și răsturnări de situație.

Odată euforia aferentă unei astfel de partide consumată, vă propun o analiză la rece a celor întâmplate aseară.

Portugalia

Așezare

Fernando Santos a trimis pe teren o echipă distribuită mai degrabă într-un 4-4-2 plat, bine organizat, care a încercat să blocheze opțiunile de pasă ale spaniolilor din zonă centrală și să îi determine pe aceștia să joace pe benzi.

Observăm poziția compactă a jucătorilor și faptul că stau foarte aproape unii de alții pentru a închide spațiile și pentru a-i forța pe spanioli să paseze în lateral.

Atunci când un jucător spaniol intra în zona de acțiune a unui mijlocaș portughez, acesta făcea pasul în față pentru a pune presiune, după care se retrăgea în linia mediană compactă.

Planul ofensiv

Lucru demonstrat atât de abordarea tactică, dar și de reacțiile de după meci, Portugalia a avut fixat ca obiectiv principal rezultatul de egalitate.

Având în față o echipă excelentă cu mingea la picior și extrem de fluidă în combinații, care poate specula imediat orice eroare, Portugalia nu a vrut să se complice cu un joc de construcție, ci s-a bazat pe mingea lungă către jucătorii din față (în prima repriză în special Guedes).

Acesta (poate puțin surprinzător) a câștigat mai toate duelurile aeriene în prima repriză și Ronaldo era mereu aproape de el, gata să fructifice mingea a doua.

Aceasta a fost abordarea ofensivă a Portugaliei (cu mici nuanțe, după cum vom vedea), datorită căreia au creat șansele pentru toate cele 3 goluri. Chiar dacă ulterior acestea au fost completate de două erori individuale și o execuție magică a lui Ronaldo, simplul desen ofensiv și-a făcut treaba și le-a oferit oportunitățile.

În unele momente portughezii au mai încercat și abordări diferite și puțin mai complexe.

Observăm cum încearcă să aducă 4 oameni în defensivă, distribuiți cât mai larg astfel încât să creeze spații între fundașii adverși.

Problema a fost însă preocuparea aproape totală pentru defensivă a mijlocașilor centrali. În încercarea dea a menține tot timpul blocul defensiv solid, aceștia au urcat de prea puține ori în ofensivă și de și mai puține ori în careu, astfel că Spania a avut mai tot timpul superioritate numerică și a putut să rezolve cu ușurință situațiile de acest gen.

În a doua repriză s-a văzut însă consumul energetic foarte mare din prima parte, iar organizarea defensivă a început să sufere, mijlocașii Spaniei beneficiind de mult mai mult spațiu între liniile deja mai rarefiate ale portughezilor.

Până să se vadă conduși, portughezii au preferat să stea retrași și să închidă culoarele de pasă. Când însă scorul le-a devenit nefavorabil, aceștia și-au asumat mai multe riscuri și au făcut un presing mai agresiv, încercând de această dată să stopeze construcția spaniolă încă din zona fundașilor centrali.

Spania

Așezare

Deși grafica ne-a indicat un 4-2-3-1, Spania a variat.

În debutul partidei, Spania, probabil din încercarea de a nu lua gol repede, s-a așezat într-un 4-5-1 organizat.

Pe măsură ce partida a înaintat, spaniolii au trecut la un 4-4-2, cu Diego Costa și Iniesta avansați.

Planul ofensiv

Spre deosebire de adversarii lor, dar și încurajați de valoarea individuală superioară, spaniolii au avut un plan de atac mult mai sofisticat.

Pentru început au încercat să-și elibereze un mijlocaș în zona centrală.

Busquets cobora în partea stângă, Iniesta își asuma un rol ceva mai central, iar Isco cobora și el pentru a crea superioritate numerică.

Odată mingea ajunsă la mijlocașul central liber (Iniesta în această fază), acesta distribuia balonul în lateral (către Nacho aici), acesta având mult spațiu la dispoziție din două motive:

  1. Pentru că, așa cum am arătat, Portugalia se concentra mai mult pe zona centrală, lăsând libere zonele laterale.
  2. Pentru că David Silva intra în centru, trăgând după el fundașul lateral și lăsându-i lui Nacho un spațiu mai mare pe care să îl atace.

După ce mingea era în lateral, dacă Nacho era închis de un adversar, spaniolii încercau să creeze un triunghi în lateral, astfel încât să depășească apărarea adversă prin crearea mai multor opțiuni de pasă.

Tot datorită acestui triunghi lateral, la faza golului 2, Spania a reușit să depășească apărarea adversă și să creeze pericol.

O altă variantă pentru trupa lui Hierro  era cea a creării de spațiu între fundașul lateral și fundașul central.

Jordi Alba, fiind foarte ofensiv, se poziționa cât mai aproape de banda stângă, atrăgându-l pe fundașul dreapta portughez. Spațiul creat era imediat atacat de unul dintre mijlocașii ce evoluează în spațiile intermediare (Silva aici).

Imediat fundașul central își părăsea poziția și mergea să îl blocheze pe Silva. Consecința era că Diego Costa rămânea în duel 1 vs. 1 cu celălalt fundaș central.

Golurile

Am explicat deja cum Portugalia, datorită baloanelor înalte și-a creat oportunitățile și cum Spania, prin triunghiul de pase lateral a izbutit să creeze șansa pe care Nacho a fructificat-o cu un șut fabulos.

Golul de 2 la 2 e însă un exemplu de fază lucrată conștiincios la antrenament.

Priviți cum 2 jucători spanioli atrag 4 jucători portughezi (chenarul roșu) și cum jucătorii aflați în pozițiile cheie (Busquets dreapta, Costa stânga) sunt în situații de 1 vs. 1.

Busquets își câștigă duelul aerian și recentrează în zona centrală, acolo unde Costa se află singur după ce și-a depășit adversarul.

Concluzii

Paradoxal, deși Spania a încasat 3 goluri, dacă analizăm din punct de vedere colectiv faza defensivă, naționala lui Hierro s-a descurcat foarte bine. Portugalia și-a creat cu greu ocazii și a fost în prea puține rânduri periculoasă. Problema spaniolilor a venit din zona celor 2 fundași centrali, Ramos și Pique care au fost prea permisivi în duelurile aeriene și le-au dat posibilitatea portughezilor să le câștige în zone periculoase.

Ofensiv, Spania s-a prezentat bine. În ciuda schimbării de ultim moment a antrenorului și a faptului că au fost conduși de două ori, aceștia și-au păstrat calmul și au executat cu multă siguranță partitura ofensivă, doar neatenția lui Pique (din nou după o minge lungă!) și sclipirea de geniu a lui Ronaldo au făcut ca scorul să fie egal.

De partea cealaltă, Portugalia a prestat un joc bun spre foarte bun defensiv în prima repriză și mediocru în a doua. Ofensiv au arătat prea puține lucruri (cu excepția unor contraatacuri irosite în ultima treime) și se bazează eminamente pe Ronaldo. În mod normal ar fi trebuit să piardă acest meci, dar iată că a avea un jucător de talia lui Ronaldo în echipă uneori compensează un joc colectiv slab.