Cel mai spectaculos meci de până acum al turneului a venit pe undeva surprinzător, într-o confruntare între două echipe care nu arătaseră mai lucru până acum, Franța și Argentina. Dacă mai era nevoie, după această partidă ne-am convins că valorile individuale pot să producă spectacol și atunci când echipa nu merge, mai ales în cazul Argentinei.

Haideți să vedem ce s-a întâmplat mai exact.

Așezare

Grafica ne-a prezentat echipa Franței distribuită într-un 4-2-3-1 care a fost de fapt un 4-4-2 defensiv și un 3-4-3 atunci când francezii aveau posesia.

Observăm linia de 4 mijlocași din fața apărării, în centru cu Pogba și Kante, flancați de către Matuidi, respectiv Mbappe. În față îi avem pe Antoine și Giroud.

Atunci când aveau posesia, francezii atacau într-un 3-4-3. Kante cobora între cei 2 fundași centrali pentru a le permite lui Hernandez și Pavard să urce și să formeze alături de Pogba și Matuidi linia de 4 mijlocași. În față, lui Giroud și Griezmann li se alătura Mbappe.

Pe măsură ce înaintau în jumătatea adversă, Mbappe și Griezmann ocupau poziții centrale pentru a le face loc să înainteze fundașilor laterali. Pogba și Matuidi rămâneau ceva mai în spate pentru a proteja zonele laterale lăsate libere de urcările lui Hernandez și Pavard.

De cealaltă parte, Argentina a început partida într-un 4-2-3-1, însă a trecut și ea la un 4-4-2 defensiv, respectiv 3-2-3-2/4-3-3 ofensiv.

Aceasta este primul 11 ales de Sampaoli, care a fost destul de neinspirat pe întreg parcursul turneului.

În debutul partidei, Argentina a propus un 4-2-3-1, cu Banega și Mascherano în fața fundașilor și cu o linie de 3: Di Maria, Perez și Pavon în spatele lui Messi.

Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, Argentina a schimbat într-un 4-4-2 compact, pentru a mai îngreuna puțin construcția francezilor, în condițiile în care Messi nu face aproape niciodată presing.

Au existat și momente în care argentinienii au renunțat chiar și la presingul lor foarte timid pentru a crea un zid  din 5 oameni la mijlocul terenului, pentru a-i forța pe francezi să joace pe benzi.

Messi doar așteaptă balonul, în timp ce colegii săi încearcă să închidă culoarele de pasă.

Ofensiv, sud-americanii au alternat două sisteme, 3-2-3-2 și 4-3-3, însă lipsa unui mijlocaș capabil să genereze pericol s-a simțit. Unde mai punem că nu au existat nici jucători care să alerge în spatele fundașilor adverși sau care să ceară mingea între linii.

Presing Franța

Francezii nu s-au expus încercând să fie agresivi în presing, ci au preferat să îngreuneze și așa foarte lenta construcție argentiniană, blocând culoarele de pasă către Mascherano și Banega.

Construcție mult prea lentă și previzibilă

Pentru că Argentina era incapabilă să creeze pericol, vădit incomodată de lipsa participării celor 2 mijlocași, Mascherano și Banega, tendința era să aducă mai mulți jucători în propria jumătate pentru a crea superioritate. În răspuns, Franța schimba modulul într-un 4-2-4, reducând handicapul numeric.

De asemenea, această abordare, cu mulți jucători în propria jumătate a avut și alte neajunsuri.

De exemplu, cu atâția jucători de parte de poarta adversă, cine să mai atace? Până și Messi, hărțuit în permanență de Kante a căutat să coboare mult și să își ia singur mingea, însă cu efecte negative în plan ofensiv…

Messi coboară să ajute construcția și Argentina reușește să iasă din presingul Franței.

Argentina poate să speculeze o oarecare lipsă de organizare din tabăra franceză, dar din păcate ar mai fi avut nevoie de 1-2 oameni în plus. Observăm ca nimeni nu este în centru, pentru că în lipsa unui atacant veritabil Messi ar fi trebuit să fie acolo ca „9” fals, însă căpitanul Argentinei încă nu a apucat să își ocupe poziția.

Unde mai punem că senzația pe care jucătorii sud-americani au lăsat-o în unele momente era de silă. Parcă ar fi jucat împotriva voinței lor, fără vreo dorință evidentă de a se impune.

Un atac eșuat al Franței, Argentina recuperează însă cu excepția celor 2 jucători din benzi, nimeni nu pare dispus să alerge și să speculeze un eventual contraatac.

Kante vs. Messi

Atunci când echipa merge prost, lumea se așteaptă ca Messi să inventeze ceva și să salveze situația, asemenea unui super-erou. Din păcate pentru fanii argentinieni, Messi a fost redus la simpla calitate de jucător de performanța extraordinară a lui Kante, care pur și simplu nu l-a lăsat să respire.

Observăm în această imagine că după o minge respinsă Kante este deja lângă Messi, gata să împiedice un contraatac.

Chiar dacă Messi recuperează balonul, Kante nu se retrage, ci, dimpotrivă, rămâne avansat și pune presiune pe argentinian. Și asta a făcut pe tot parcursul partidei. Neobosit, l-a hăituit pe Messi 90 de minute și l-a forțat să-și părăsească deseori poziția preferată în căutarea unor zone unde să beneficieze de puțin spațiu. Acele zone erau de regulă prea departe de poarta lui Lloris pentru a conta.

Mobilitatea lui Giroud

Țin să-i contrazic pe stimabilii comentatori. Într-adevăr, Giroud nu cred că este capabil fizic să facă un șpagat, însă este un jucător foarte mobil, care se mișcă aproape în permanență și reprezintă un adevărat atu în fazele de atac prin crearea de superioritate sau prin prezența fizică.

Aici Giroud coboară în zonă centrală pentru a câștiga duelul aerian,

iar apoi atacă zona dintre cei 2 fundași centrali argentinieni. Și asta a făcut de foarte multe ori. Schimbările sale de poziție cu Griezmann au creat pericol pentru defensiva șubredă a Argentinei, după cum o să vedem și la goluri.

Golurile

1-0

Deja de la faza primului gol, problemele Argentinei erau expuse. Prima dintre ele era lipsa unui mijlocaș central de calitatea pe care un astfel de meci o solicită. Mascherano s-a străduit, a încercat, dar nu mai are nici vârsta și nici valoarea de altădată. Banega este ceva mai apropiat de ceea ce trebuie din punct de vedere ofensiv, însă defensiv este aproape nul. Mbappe pleacă din aceeași poziție cu el, dar îl depășește cu multă lejeritate, iar la un moment dat Banega chiar renunță să mai încerce să-l deposedeze sau măcar să-l jeneze.

A doua problema a fost jocul prea avântat al Argentinei. Chiar dacă au încercat să pună presiune și să țină liniile sus, această abordare s-a dovedit a fi una sinucigașă, mai ales în condițiile lipsei unui mijlocaș adecvat. Pentru că au avut liniile atât de sus, apărarea lor a fost prinsă de mai multe ori nepregătită de către sprinturile foarte energice ale lui Mbappe.

1-1

Nu știu dacă faza care a dus la șutul imparabil al lui Di Maria a fost lucrată și gândită în prealabil sau a fost o pură întâmplare. Francezii aduc 3 oameni în bandă pentru a echilibra numeric situația, Giroud și Mbappe au oamenii în marcaj. Messi ține ocupați 2 fundași, iar Hernandez și Pogba au și ei oamenii lor. Kante asigură spațiul mare creat între Pavard și Varane. Grație acestei distribuții ofensive foarte inspirate a Argentinei, dar și a lui Di Maria care a plecat din bandă în centru, acesta rămâne complet liber și are timp să-și pregătească șutul.

1-2

Golul 2 al Argentinei a fost nu din noroc chior, ci dintr-unul orb.

2-2

Golul turneului.

3-2

Mijlocul atât de slab al Argentinei, probabil și uzat din cauza efortului fizic, a fost extrem de permisiv întreaga partidă. Aici vedem cum Pogba are tot timpul din lume și nici nu resimte presiunea vreunui adversar. Griezmann și Matuidi atacă foarte bine zona centrală, astfel că Hernandez rămâne liber în banda stângă, Pavon fiind prins prea avansat.

4-2

Griezmann coboară foarte bine la mijlocul terenului, forțând fundașul argentinian să-și părăsească poziția, creând un spațiu mare în defensiva sud-americană.

Imediat, versatilul Giroud atacă acel spațiu și îi pasează lui Mbappe care reușește dubla carierei.

4-3

Aici s-a văzut cât de util poate să fie un atacant în echipă. Aguero a venit din spatele fundașilor și a atacat poarta pe o minge lungă, lucru care nu s-a întâmplat foarte des din cauza lipsei jucătorului care să jeneze fundașii centrali francezi.

Concluzii

Eliminarea Argentinei nu constituie absolut deloc o surpriză. Echipa a fost letargică pe întreaga durată a competiției, iar Messi a părut în multe momente că joacă din obligație și nu din plăcere.

Deși lumea vorbește de super echipa Argentinei, realitatea din teren este cu totul alta. „Super echipa” Argentinei este doar compartimentul ofensiv, în cel median și defensiv lucrurile sunt extrem de negre.

Probabil restricționat de unele intervenții venite din rândul vedetelor, Sampaoli s-a văzut nevoit să facă compromis după compromis, iar în final, sub presiunea rezultatelor, a făcut greșeală după greșeală.

Nici Franța n-a impresionat încă la această ediție a Cupei Mondiale, însă victoria de astăzi este pe deplin meritată. Europenii au fost cei care au condus jocul și care au avut idei mai clare de joc. Defensiv, deși au încasat 3 goluri, mi-a plăcut. Mijlocașii își știau sarcinile și au fost mereu concentrați. Pogba este posibil să fie, din nou, veriga slabă (în defensivă!). Nu sunt încă convins că au forța necesară să se impună, dar dacă jocul colectiv bun este dublat de valoarea individuală incontestabilă, Franța poate învinge echipe mai bune.