Un turneu final de Cupă Mondială, cu Franța campioană? Sună cunoscut? Ei bine, nu suntem în ’98, ci 20 de ani mai târziu, după 4-2 în finală contra Croației, care la fel ca și francezii, reușește un turneu extraordinar.
Franța a fost o prezență constantă la această competiție, reușind meciuri bune și foarte bune, ignorând uneori spectacolul.
Croații, de cealaltă parte, s-au autodepășit în mod evident, jucând cele mai multe minute la acest Mondial, lucru care s-a văzut în finală. Au lăsat o impresie foarte bună, reușind să atragă și publicul neutru de partea lor, prin dăruirea pe care au arătat-o la fiecare meci.
Au eliminat pe rând Danemarca, Rusia și apoi Anglia, văzută în acel moment favorită la accederea în finală și chiar la câștigarea trofeului.
Englezii au reușit totuși un turneu demn de ținut minte, având în vedere faptul că nimeni nu mai spera să facă o figură frumoasă după ultimile dezamăgiri. Cu generații excelente în spate, Anglia s-a prezentat la acest turneu cu o echipă tânără, ambițioasă, cu un antrenor cu puțină experiență, dar care a arătat că unitatea grupului poate face diferența.

Gareth Southgate reușește să aducă echipa Angliei într-o semifinală de Mondial după 28 de ani, punând un zâmbet pe fețele tuturor susținătorilor din insulă.
Parcursul la acest turneu este unul relativ facil, adversarii de calibru reușind să-i depășească și anume Croația chiar în semifinale și Belgia în două rânduri, o dată în grupe și o dată în finala mică.

O scurtă recapitulare a rezultatelor se prezintă astfel:

Grupe

  • victorie cu Tunisia, scor 2-1 (Kane x2)
  • victorie cu Panama, scor 6-1 (Kane x3, Stones x2, Lingard x1)
  • înfrângere cu Belgia, 0-1

Optimi

  • victorie cu Columbia după un egal, scor 1-1 și 4-3 la penalty-uri (Kane x1)

Sferturi

  • victorie cu Suedia, 2-0 (Maguire x1, Alli x1)

Semifinale

  • înfrângere cu Croația, scor 1-2 (Trippier x1)

Așadar, înfrângerile au venit după meciul cu vicecampioana mondială, unde dăruirea și concentrarea și-au spus cuvântul, adăugându-se cele 2 partide în care au fost dominați fizic și tactic de către Belgia, câștigătoarea bronzului mondial. Ceilalți adversari nu au putut oferi un duel echilibrat, datorită valorii mult mai slabe a loturilor (Tunisia, Panama), dar și a oboselii și lipsei de inspirație a Suediei și Columbiei. De altfel, Columbia s-a dovedit a fi cel mai echitabil oponent pe care l-au înfrânt englezii la această ediție de Mondial, la loteria penalty-urilor, fiind primul astfel de succes din istorie.
Astfel, putem observa că Anglia a beneficiat și de noroc la acest turneu, deoarece cu un adversar mai puternic în optimi, puteam vorbi din nou despre o mare dezamăgire și un parcurs scurt.

Cu toate acestea, impresia pe care a lăsat-o echipa Angliei este una bună, reușind pe alocuri un joc foarte plăcut, combinativ, ofensiv și imprevizibil. Surprizele plăcute din lotul Angliei sunt cu siguranță, chiar în această ordine, portarul Jordan Pickford, urmat de fundașul de bandă dreapta Trippier și apoi de stânca din centrul defensivei, Harry Maguire.

Pickford, de la Everton, este unul dintre puținii portari de la acest Mondial căruia nu i se poate reproșa mai nimic, apărând aproape tot ce era de apărat. Mai mult, a prezentat siguranță, chiar și în situații de 1 la 1 și a reușit să comande cu succes zona careului, dirijând colegii din apărare în mod constant. A primit mingea de multe ori, în încercarea de a porni fazele de atac, iar coehipierii s-au putut baza pe el în orice situație.

Trippier, fundașul lui Tottenham, a reușit să impresioneze prin golul împotriva Croației, din lovitură liberă, care părea să ducă Anglia în mult visata finală. Până la această reușită s-a remarcat prin efortul depus în banda dreaptă, în special pe fazele ofensive, dar nu neglijând apărarea formată din doar 3 fundași. Foarte posibil să-l vedem implicat într-un transfer de mare amploare după această Cupă Mondială, întrucât jucătorii acest gen sunt destul de rari și valoroși.

Reprezentantul lui Leicester, Maguire, a făcut un meci superb contra Suediei, în care a deschis scorul, fiind lăudat în toată presa internațională pentru etica de muncă pe care o are acest fundaș. Unul din soldații de bază pentru Gareth Southgate, acesta nu a dezamăgit, ba chiar a părut că se simte foarte bine într-o linie de 3. Pe faza ofensivă, putem spune că aproape la toate fazele fixe, mingea se îndrepta spre el, având o statură impozantă. A câștigat un record de 33 de dueluri aeriene, depășind toți ceilalți fundași de la acest Mondial.

Evident, o altă figură demnă de menționat este un alt jucător al lui Tottenham, Harry Kane, care a câștigat titlul de golgheter al turneului, cu 6 goluri marcate. E adevărat că 3 dintre ele au fost cu echipa din Panama, dar asta nu trebuie să știrbească o performanță notabilă, râvnită de mulți atacanți.

Din păcate, această tânără și frumoasă echipă a Angliei nu a atins finala, cu toate că la un moment dat, toate astrele păreau să fie de partea lor. Fanii englezi au început să-și readucă aminte cum e să susții într-adevăr echipa națională, iar jucătorii se pot simți mândri că au readus acest spirit și au răspândit entuziasm în întreaga țară.
Până să mai aibă șansa de a câștiga trofeul suprem, această echipă este așteptată să fie printre favorite la următoarea competiție importantă și anume EURO 2020. Perspectivele sunt bune chiar și pentru Mondialul din Qatar, un Mondial al premierelor: primul desfășurat iarna, primul desfășurat în lumea arabă și primul desfășurat într-o țară majoritar musulmană, dar ultimul cu 32 de chipe.
Așteptăm ca jucători precum Rashford, Sterling, Lingard, Alli, Stones să atingă apogeul carierei și să poată duce înapoi Anglia acolo unde îi este locul: în fruntea fotbalului mondial.