Am acceptat provocarea lansată de Ion Alexandru și am încercat să creionez un 11 All Time în istoria lui West Ham United Football Club. Sau ˝The Academy of Football˝, ˝The Irons˝, ˝The Hammers˝, așa cum este cunoscut clubul fondat de muncitorii Șantierului Naval Thames Ironworks, la 29 iunie 1895.

Deși nu are o vitrină bogată in trofee, West Ham este unul dintre cluburile producătoare de talente în fotbalul din Albion. Mi-a fost greu să aleg un prim 11, antrenat virtual de Rob Greenwood, am lăsat pe dinafară câțiva jucători dragi mie, pe care aș dori să îi menționez totuși ca și rezerve:

  • Ludek Miklosco – portar;
  • Rio Ferdinand – fundaș;
  • Julian Dicks – fundaș;
  • Frank Lampard Jr – mijlocaș;
  • Joe Cole – mijlocaș;
  • Michel Carrick – mijlocaș;
  • Alan Devonshire – mijlocaș;
  • Frank McAvennie – atacant.

Phil Parkes – portar. În 1980 devenea cel mai scump transfer pe postul de portar, West Ham plătind celor de la QPR suma de 565.000 GBP. La nivelul echipei naționale a avut o singura selecție, însă pentru Ciocănari a strâns 344. A câștigat FA Cup în 1980.

Ray Stewart – fundaș dreapta. A jucat 434 de meciuri pentru West Ham și a marcat în total 84 de goluri. Scoțianul era poreclit Tonka, după numele unei jucării indestructibile în anii ’80, și executantul loviturilor de pedeapsă (81 transformate dintr-un total de 86 și doar unul singur ratat pe Upton Park). A rămas în memoria fanilor și printr-un alt procedeu pe care îl executa cu precizie, tacklingul. De asemenea, a făcut parte din echipa câștigătoare a FA Cup în 1980.

Alvin Martin – fundaș central. A început fotbalul la Everton, a fost refuzat de QPR și pe 19 august 1974 a ajuns pe Upton Park, unde a debutat 4 ani mai târziu. A rămas până in 1997, strângând 469 de apariții si 27 de goluri. De remarcat un amănunt foarte interesant in istoria fotbalului, in aprilie 1986 a reușit să marcheze un hattrick contra a 3 portari diferiți, contra lui Newcastle United. Alături de Billy Bonds, este singurul jucător care a avut parte de doua meciuri de retragere.

Sir Robert Frederick Chelsea Moore – fundaș central. „There should be a law against him. He knows what’s happening 20 minutes before everyone else.” a spus Jock Stein despre el. „My captain, my leader, my right-hand man. He was the spirit and the heartbeat of the team. A cool, calculating footballer I could trust with my life. He was the supreme professional, the best I ever worked with. Without him England would never have won the World Cup.”, cuvintele îi aparțin lui Alf Ramsey.

Legenda, emblema clubului! Unul dintre cei mai buni jucători din istoria fotbalului englez, căpitanul echipei naționale în 1966. Pele a declarat că a fost cel mai bun fundaș pe care l-a avut ca adversar. 108 selecții in echipa națională, pentru care a marcat doar două goluri. În 2002 a fost introdus in English Football Hall of Fame, iar BBC l-a adăugat în lista celor mai mari 100 personalitați britanice din toate timpurile. A debutat la West Ham pe 8 septembrie 1958, într-un joc contra marelui Manchester United, înlocuind un alt jucător important în istoria Ciocănarilor, Malcolm Allison, căruia i-a preluat și celebrul număr 6. Din păcate a încetat din viață la data de 24 februarie 1993, la doar 51 de ani, răpus de cancer (boală pe care a descoperit-o in 1964, când a suferit și prima operație de îndepărtare a unui testicul). Peluza suporterilor îi poartă numele.

Frank  Richard George Lampard – Este alegerea mea pentru postul de fundaș stânga. L-am ales în dauna lui Julian Dicks luând in calcul numărul mai mare de meciuri jucate în tricoul vișiniu (551 – 18 goluri, la echipa de seniori). Frank este un produs local, rămas în istoria fotbalului englez datorită stilului de joc mult peste limitele regulamentului. Legat de poziționarea în teren ar fi de adăugat celebra expresie rămasă in folclorul britanic, ˝Chicken Run˝(tribuna a doua de pe Upton Park era foarte aproape de suprafața de joc, fapt care ducea la o presiune psihică ridicată asupra adversarilor (limbaj violent ce azi ar fi considerat xenofob). Se spune că datorită acestor doua ingrediente adversarii roteau des jucătorii pe partea respectivă. Pentru ca tacâmul să fie complet, Frank Sr este tatăl lui Frank Lampard Jr, cumnatul lui Harry Redknapp și unchiul lui Jamie Redknapp.

Sir Trevor Brooking – mijlocaș dreapta. Născut și crescut în Barking Road (o zonă apropiată de Upton Park) se spune despre el că atunci când încă era elev Chelsea i-a oferit tatălui o sumă lunara de 500 GBP și o mașina pentru ca fiul să semneze cu clubul din vestul Londrei. Desigur, oferta a fost refuzata iar ce a urmat este o frumoasa poveste de succes. Printre  multele momente rămase în istoria suporterilor se număra si golul marcat în poarta lui Arsenal, decisiv pentru câștigarea FA Cup în 1980 (a doua din cariera sa, după cea din 1975). În total a jucat 528 de meciuri, la seniori, și a marcat 88 de goluri. Pentru echipa națională a bifat 47 de jocuri și 5 goluri. În tinerețe era considerat un jucător slab (din punct de vedere fizic), de multe ori lent, însă cu un stil de joc cerebral și permanent in spirtul fair-playului Ca și în cazul lui Bobby Moore, peluza opusă îi poarta numele.

Billy Bonds – Fostul mijlocaș central era considerat omul potrivit la locul potrivit. Dacă era nevoie de un jucător pe faza de construcție el era mereu prezent, când echipa avea nevoie de un fundaș suplimentar el era acolo. A jucat un total de 663 de meciuri, marcând 48 de goluri si a fostul genul de jucător rămas în istoria clubului deși a antrenat în scurta sa carieră pe marea rivală, Millwall. S-a retras din fotbal în aprilie 1988, la vârsta de 41 de ani și 226 de zile, ultimii ani ai carierei fiind petrecuți mai mult pe la cabinetul medical. A fost votat de către suporteri de patru ori jucătorul sezonului. La fel ca și un alt jucător din istoria lui West Ham, Dean Ashton, s-a accidentat grav la un antrenament al naționalei, premergător unui amical cu Brazilia, și nu a mai apucat să debuteze pentru Albion.

Martin Peters – mijlocaș stânga. Numărul 10 din acest Dream Team, a fost denumit mijlocașul complet al naționalei care a câștigat Cupa Mondială in 1966. Foarte dificil de marcat, pasator desăvârșit cu ambele picioare si un joc aerian redutabil. La West Ham a jucat pe toate posturile de la mijlocul terenului dar și portar în trei ocazii. In 1959 a semnat primul contract cu West Ham, a debutat în 1962, a strâns 302 meciuri și a marcat 81 de goluri. În momentul transferului la Tottenham, 1970, a devenit cel mai scump jucător din fotbalul englez (suma fiind de 200.000 GBP). Ca și în cazul lui Bobby Moore, a fost introdus in English Football Hall of Fame în 2006. Din păcate în prezent este bolnav de Alzheimer.

Geoffrey Charles Hurst – atacant. Marcator al unui hattrick in finala Cupei Mondiale din 1966, a jucat în 49 de meciuri pentru naționala, marcând și 24 de goluri. La West Ham a ajuns la vârsta de 15 ani, semnând un contract prin care era remunerat cu 7 GBP pe săptămână și 20 GBP primă de instalare. În primele doua sezoane la nivel de seniori a jucat doar în 6 partide pe post de fundaș central, fapt ce a dus la dorința de a lăsa fotbalul în dauna cricketului. Odată cu numirea marelui Rob Greenwood i-a fost schimbat rolul in teren, devenind un vârf veritabil. A marcat 180 de goluri în cele 411 apariții in tricoul lui West Ham.

Tony Cottee – atacant. 212 prezențe pentru West Ham, 92 de goluri, produs 100% al ˝The Academy˝. A debutat la 17 ani, într-un meci contra lui Tottenham, reușind să marcheze golul egalizator (1-1 scor final). Pentru echipa națională a jucat doar 7 jocuri, nereușind să marcheze vreun gol.

Paolo Di Canio – atacant. A semnat cu West Ham în 1999, Sheffield Wednesday primind suma de 1.500.000 GBP, la doar câteva luni după un incident controversat (a bruscat un arbitru, fiind suspendat 11 partide). Pentru West Ham a strâns 118 meciuri și a marcat 48 de goluri, fiind votat ˝Jucătorul Anului˝ în 2000. Este apreciat de suporteri datorită în special stilului de joc si a execuțiilor tehnice.

#COYI #OLAS #IFBB