„Noua echipă a fost numită Liverpool F.C. and Athletic Grounds Ltd și primul meci al clubului pe Anfield a fost un amical jucat în fața a 200 de persoane, la 1 septembrie 1892 împotriva celor de la Rotherham Town. Liverpool a câștigat 7-1.”
Așa începe povestea de pe Anfield.

Statuia lui Bill Shankly, managerul-simbol al lui Liverpool din perioada 1959 – 1974, este prima care îți iese în cale când mergi spre stadion. Cu zâmbetul pe buze și cu o privire caldă, dar impunătoare în același timp,  Shankly poartă la gât o eșarfă și ține brațele ridicate în semn de bucurie, la fel ca atunci când Liverpool reușea un gol sau o victorie. „El a făcut oamenii fericiți” este mesajul de alături. Cred că acesta este principalul motiv pentru care a fost pus să vegheze în fața tribunei The Kop: să facă în continuare oamenii fericiți și pentru ca aceștia să își aducă aminte ce reprezintă Liverpool și cine sunt cei ce au clădit cărămidă cu cărămidă istoria clubului, aici pe Anfield.
Apoi îți iei la revedere de la Bill Shankly până la următoarea întâlnire și te îndrepți spre tribună. Probabil că jucătorii încă n-au ieșit la încălzire pentru că e încă devreme, deși pe stadion nu se mai văd prea multe scaune goale. Tribunele sunt aceleași care au găzduit lacrimile și deznădejdea înfrângerii, bucuria și emoția golului, dragostea și cântecele răsunătoare. Într-adevăr, au fost modernizate, dar aerul glorios al trecutului se simte încă în nările acoperite de fulare. Pentru unii este prima oară, în timp ce alții au pierdut șirul meciurilor alături de Liverpool. Să fie 150, 160, 200? Greu de spus. Să fie ultimul? În niciun caz.

Momentul grandios al serilor petrecute pe Anfield este imnul „You’ll never walk alone”. Înaintea și la finalul partidei, indiferent de rezultatul înregistrat pe tabelă, suporterii stau în picioare și cântă împreună imnul, în semn de respect și atașament față de echipă.
Alături de imn, un alt element simbolic al stadionului este semnul „This is Anfield” aflat pe drumul jucătorilor de la vestiare spre gazon. El este situat deasupra scărilor și, în mod tradițional, jucătorii lui Liverpool îl ating înainte de meci pentru a le purta noroc.

Foto credit: liverpoolecho.co.uk

Deși a fost inaugurat în 1884, prima echipă din oraș care a jucat pe Anfield a fost Everton, reușind să aducă chiar și 20.000 de spectatori la unele meciuri. În 1892, în urma unui scandal la nivelul conducerii clubului, echipa a fost mutată pe Goodison Park.  Rămas fără echipă chiriașă, proprietarul de atunci al stadionului a acționat rapid și a căutat una nouă. Echipa a apărut imediat, iar de atunci Anfield n-a mai fost niciodată pustiu.


Anfield a devenit casa lui Liverpool odată cu înființarea clubului, în urmă cu 126 de ani. Deși are o capacitate de 54.074 de locuri, stadionul a deținut o audiență record de 61.905 spectatori, în anul 1952, la meciul Liverpool – Wolverhampton Wanderers.
Stadionul este împărțit în 4 tribune, Spion Kop, Main Stand, Centenary Stand și Anfield Road, care au suferit numeroase modificări de-a lungul timpului în scopul extinderii numărului de locuri. Spion Kop (sau The Kop) este cea mai cunoscută parte a stadionului, reprezentând locul în care cei mai înfocați fani ai lui Liverpool se întâlnesc la meciuri. Aici este nucleul care alimentează cu energie și entuziasm întregul stadion.

La început erau numai 200 de suporteri, iar după mai bine de un secol numărul lor a ajuns la câteva milioane, împrăștiați în toată lumea. Comunitatea Liverpool este reprezentată atât de suporterii care vin în mod constant la stadion, cât și de fanclub-uri înființate de suporterii din alte orașe, țări sau chiar continente, care nu pot să fie în mod fizic lângă echipă, dar vor să trăiască emoția tribunei The Kop alături de persoane care împărtășesc aceeași pasiune: Liverpool.