“LA BOMBONERA” CU CREMĂ DE FOTBAL

S-a născut în 1895 la Križ, o localitate din Slovenia aflată la o aruncătură de băţ de Trieste, binecunoscutul oraş italian. Viktor Sulčič a fost arhitect şi designer bun, meseriaş pe segmentul Art Deco. S-a şcolit la Florenţa şi Bologna, iar în 1924  a emigrat în Argentina, unde s-a asociat cu José Luis Delpini şi Raúl Bes. Zece ani mai târziu, din geniul celor trei a răsărit minunea Abasto, clădire care adăpostea piaţa de fructe şi legume din Buenos Aires. Construcţia arată super, o capodoperă, din 1999 este mall.

Ideile mari se ascund în cutiile mici

Într-o zi, nu una oarecare, chiar ziua lui de naştere, Viktor primeşte cadou din partea unui prieten o cutie cu bomboane de ciocolată. Avea de proiectat “o lucrare”, îşi dorea ceva măreţ, dar lipsea inspiraţia. A ras bomboanele, însă nu a aruncat cutia. Scânteia se aprinsese!

Viktor iese val-vârtej pe uşă, se îndreaptă ţintă către biroul inginerului Delpini, îi pune acestuia cutia pe masă şi zice: “Aşa vreau să arate stadionul celor de la Boca Juniors. Îl vom boteza “La Bombonera!”.

Şi aşa-i este porecla şi azi, cu toate că denumirea oficială a arenei are nume de amant din telenovele: “Alberto Jose Armando”, în onoarea fostului preşedinte al clubului.

Universul “Xeneize”

Mă uit de minute bune la pozele cu “Estadio La Bombonera” şi realizez cât de ciudat arătau pe vremuri cutiile cu bomboane din Argentina. Fără îndoială, piesa de rezistenţă este tribuna oficială. Seamănă cu un bloc cu parter înalt, plus patru etaje, fiecare cu câte 16 garsoniere, scuze, loje.

Să ne înţelegem, una dintre aceste loje este rezervată pe viaţă pentru Maradona. “La Bombonera” este locul unde Diego a jucat primul său meci pentru Pume. Privită de sus, arena seamănă cu litera D, iniţiala prenumelui celui mai bun fotbalist al tuturor timpurilor.

De la tribuna de lux se văd “Culorile”. Se văd albastrul şi galbenul care acoperă tribunele, ai senzaţia că priveşti cum soarele se scaldă în mare. Este universul nebunilor de toate vârstele, a celor care nu stau o secundă pe scaune. Este galeria de artă unde au statui Maradona, Riquelme şi “El Loco” Martin Palermo. “La Bombonera” este şi teatru, este şi bar, este şi sală de dans, unde poţi privi cel mai frumos tango cu mingea. Acolo suferă, strigă, zâmbesc şi plâng împreună străbunicii, bunicii, copiii, tinerii, inginerii, golanii, doctorii, oameni ai străzii, arhitecţii, şomerii, muncitorii din fabrici. Acolo, părinţii spun copiilor istoria Bocăi, cu promisiunea solemnă că şi ei vor transmite peste ani povestea.

“La Bombonera”, locul unde dragostea se măsoară pe scara Richter

“…Como me voy a olvidar gallina puta lo que te espera, como me voy a olvidar vas a morir en La Bombonera, es mi ilusión, volver a verte para volver a correrte, una vez más vas a cobrar y no te salva ni toda la federal…”

Arena celor de la Boca Juniors este epicentrul micilor cutremure. Da, da, acolo se mişcă la propriu atât stadionul, cât şi terenul. A simţit-o sub crampoane un băiat de 18 ani. Era atacant la River Plate şi juca în primul lui “Superclásico” pe arena duşmanilor de la Boca.

“Îmi tremurau picioarele, dar nu din cauza emoţiilor. M-am uitat la colegi, credeam că este cutremur. Niciunul nu m-a băgat în seamă. Le-am înţeles tăcerea, erau obişnuiţi, totul se mişca în momentul în care fanii celor de la Boca Juniors începeau să sară şi să cânte”.

Afirmaţia de mai sus îi aparţine “puştiului” Hernan Crespo, călit apoi în cele peste 500 de lupte de la echipele de club şi ale naţionalei Argentinei. Nu doar Crespo a simţit că “sare” din cutia cu bomboane. Aceeaşi senzaţie a avut-o şi mijlocaşul uruguayan, Ariel Krasouski, campion cu Boca Juniors în 1981.

“Camiseta Numero 12”

Cine sunt cei în stare să le tragă fotbaliştilor covorul verde de sub picioare? Se numesc “La Doce”. Se pronunţă cu limba între dinţi, La Dossse. Mai simplu, “12”! Fiindca Boca Juniors şi naţionala Argentinei nu au jucat, nu joacă şi nu vor juca niciodată fără fanaticii care îşi fac triumfal intrarea pe La Bombonera, puţin după începutul jocului!

Istoria spune că în 1925, echipa Boca Juniors a trecut oceanul pentru primul ei turneu în Europa. Grupul era format din jucători, antrenori şi un suporter, care a primit rapid porecla “Jugador Numero Doce”.

Ce impact are asupra tuturor acest “Jugador Numero Doce” de pe Estadio La Bombonera? Vă lămuresc în fix 12 secunde!

În ziua în care a semnat cu Beşiktas Istanbul, chilianul Gary Medel i-a cerut preşedintelui Fikret Orman să îi ofere tricoul cu numărul 12. De ce îţi doreşti acest număr?, a întrebat başkanul. În onoarea fanilor echipei Boca Juniors, echipă pentru care am evoluat în perioada 2009-2011, a fost răspunsul lui Medel.

În 2015, site-ul oficial al Copei Libertadores a pus bomboana pe tort:  “La Bombonera”, prima în topul celor mai înfricoşătoare (da, acesta a fost cuvântul folosit) arene din lume! Cifrele spun că Boca Juniors a câştigat 80 la sută din partidele jucate la celebra adresă Brandsen 805 CP 1161, La Boca, Buenos Aires, Argentina, South America.

La Bombonera, scena de tango a fotbalului sud-american

“Cutia cu ciocolată” şi cremă de fotbal a celor de la Boca Juniors a fost construită în doi ani şi inaugurată pe 25 mai 1940 cu amicalul Boca Juniors-San Lorenzo, scor 2-0. 57 395 de spectatori au asistat atunci la un meci scurt, de doar 70 de minute, fiindcă se lăsa seara, iar arena nu avea încă instalaţie de nocturnă.

Extinsă între 1949 şi 1953 şi renovată în 1996, “La Bombonera” este pentru Maestrul Fotbal ceea ce reprezintă pentru artă “Teatro alla Scala” din Milano. Pe arena celor de la Boca s-au ţinut 4 finale de Cupă Intercontinentală şi 10 de Copa Libertadores.

Până azi, naţionala Argentinei a dansat tango pe “La Bombonera” de 27 de ori, cu un bilanţ de 18 victorii şi doar 7 înfrângeri. Şi naţionala României a fost acolo. S-a întâmplat în anul de glorie al Pumelor, 1978, cu ocazia unui amical. Scorul, mai puţin important, ne-au bătut cu 2-0, însă ne-am prezentat cu numele noastre mari: Dobrin, Dudu Georgescu, Iordănescu, Lucescu, Boloni, Rică Răducanu.

Alberto Jose Armando”, în ton cu muzica  

Acustica senzaţională a arenei i-a atras de-a lungul vremii şi pe mai-marii muzicii, printre care Elton John, James Blunt, Bee Gees şi Backstreet Boys. În 2005, Lenny Kravitz a concertat pe “La Bombonera” cu o chitară în culorile albastru şi galben. Obiectul muncii, un preţios Fender Stratocaster realizat pe comandă, a rămas în vitrina muzeului celor de la Boca Juniors.

Poate că ar fi trebuit să scriu mult mai mult despre minunata arenă “Alberto Jose Armando”. Las însă finalul pentru cei care au avut norocul să ajungă pe “La Bombonera”, fie pentru a striga pentru Boca sau pentru naţionala Argentinei, fie în calitate de turişti în patria tangoului şi a fantasticului Jorge Luis Borges.

Pentru noi, cei care visăm să trăim cel puţin 90 de minute pe “La Bombonera”, să nu ne pierdem niciodată speranţa:

Life is like a box of chocolates. You never know what you’re gonna get.