Chiar și în lumina prezentului, atitudinea și comentariile rasiste încă refuză să dispară din unele cotloane ale mentalului colectiv. Ne sunt încă proaspete în memorie opiniile vis-a-vis de jucătorii de culoare ai Franței care au reușit să câștige Cupa Mondială, dar cu toate acestea au plătit tribut ignoranței și superficialității oamenilor.

Aceste reacții îi pot lăsa indiferenți pe unii, motivul fiind lipsa gravității. Doar „vorbe aruncate-n vânt”. Poate fi sau poate nu fi așa. Asta depinde și de psihicul jucătorului în cauză, dar la nivel de principiu este înjositor pentru o societate modernă și dezvoltată.

Oricum, ne aflăm în 2018, după secole de lupte duse în favoarea persoanelor de culoare. Nici măcar acum nu am scăpat de acest stigmat artificial, așa că vă imaginați cum era situația acestor oameni în trecut.

Istoria trebuie reamintită pentru a nu fi uitată. De aceea, cazul lui Erwin Kostedde, primul fotbalist de culoare din echipa națională a Germaniei ne servește o dată ca lecție de sacrificiu a unui pionier greu încercat de vicisitudinile sorții, dar și ca poveste menită să ne demonstreze că singura șansă de a reuși ceva în viață, chiar și într-una care pare pornită împotriva noastră, este un vis apărat de o armură indestructibilă a voinței.

Totul a început în anul 1946, în Germania. La doar un an după terminarea celui de-al 2-lea Război Mondial, o parte din trupele SUA au rămas în Germania pentru a asigura ordinea. După un război lung și extenuant, soldații scăpați cu viață au încercat să se adapteze la viața în afara războiului. Cum însă după război nimeni nu mai e la fel, a fost dificil. Cititorul poate să-și imagineze cum anume s-au întors bărbații, după atâta timp, dintre tranșee. Nevoile sexuale nu mai puteau fi strunite, iar societatea germană era oricum în haos. S-au întâmplat multe în acea perioadă.

Sursa foto: worldfootball.net

Dintr-o astfel de situație, apropiată de promiscuitate, s-a născut și eroul nostru, Erwin Kostedde. Mama era nemțoaică, tatăl, pe care nu l-a cunoscut niciodată, afro-american. Fără tată și fiind de culoare, destinul părea că-i limitează drastic opțiunile încă de la început.

Micuțul Erwin a avut o copilărie nemeritat de dură. Societatea era mai rea și avea mai multe prejudecăți decât ne putem imagina. De exemplu, la școala Erwin era marginalizat, ignorat și batjocorit de ai săi mai fericiți colegi, care-l numeau „cioară”. Nici în societate lucrurile nu erau mai favorabile, persoanele de culoare fiind interzise din anumite magazine și restaurante.

Un asemenea tratament amar, primit încă de la o vârstă fragedă, poate descuraja și curma destinul unei persoane mai sensibile. Ai senzația că te-ai născut  într-o lume care nu te vrea, care te disprețuiește și unde n-ai nicio menire decât să fii bătaia de joc a celorlalți. Și de ce? Totul pentru că purtai culoarea „greșită” a pielii.

Nu e ușor să înfrunți toate astea și să ieși victorios. Însă momentele dificile nu sunt altceva decât oportunități. Foarte ușor tânărul Erwin putea să se împace cu ideea unei vieți ratate și condamnate eșecului. Cine l-ar fi putut învinovăți? Asta însă era calea ușoara, care nu este mereu și cea corectă.

Alternativa a fost refugiul într-un domeniu unde nici culoarea pielii și nici grosimea portofelului nu puteau înclina, necinstit, balanța. Este vorba despre fotbal.

Fotbalul a fost refugiul pe care Erwin Kostedde odată ce l-a descoperit, nu l-a mai părăsit. Acolo s-a apărat de săgețile înveninate ale societății și și-a pregătit ofensiva care avea să-i aducă ceea ce oamenii înecați în idei preconcepute au încercat să-i ia încă de la naștere.

Surd la ocările și amenințările părinților copiilor „superiori” care se vedeau depășiți de un „paria”, Erwin a progresat constant, iar în 1968, la vârsta de 22 de ani a ajuns în prima ligă belgiană. La finele sezonului 1970-1971, Eriwn Kostedde era cel mai bun marcator al campionatului belgian. În cele 52 de meciuri pentru Standard Liege în 3 ani, acesta a înscris 43 de goluri.

După această experiență mai mult decât reușită, Kostedde s-a întors în patria natală pentru revanșa bine meritată. Offenbacher Kickers a fost echipa aleasă.

Sursa foto: alchetron.com

Crăciunul din 1974 chiar a fost unul de poveste pentru greu încercatul fotbalist de culoare. În acea perioadă a izbutit să-și conducă clubul, grație numeroaselor goluri marcate, spre pozițiile fruntașe ale clasamentului din Bundesliga (în ciuda faptului că echipa începuse cu o penalizare de câteva puncte) și, tot atunci, Erwin Kostedde a fost chemat în naționala Germaniei, ca o încununare a încăpățânării și succeselor din viață.

La această convocare miraculoasă a contribuit și Franz Beckenbauer care a spus că echipa Germaniei are nevoie de un nou Gerd Müller (de care Kostedde nu avea loc până atunci), iar Erwin Kostedde este perfect pentru asta.

Iată ce plină de surprize este viața. Băiețașul fără tată, căruia societatea refuza să-i dea o mână de ajutor și care nu avea voie să intre în magazine, era acum chemat să joace în  naționala Germaniei chiar de către Franz Beckenbauer. O palmă zdravănă peste obrazul gros al oamenilor.

Din păcate, Kostedde n-a jucat decât 3 meciuri pentru Germania și nu a marcat.

A urmat apoi un transfer la Borussia Dortmund pentru care însă juca doar meciurile din deplasare, fanii fiind împotriva unui jucător de culoare. Cum sunt și oamenii. Îi disprețuiesc tocmai pe cei care le fac bine.

Cariera sa fotbalistică s-a încheiat în 1983, însă nu și abuzurile. În 1990 a fost acuzat și arestat pe nedrept pentru un presupus jaf. Acuzațiile s-au bazat pe niște mărturii nesigure și pe greșeli (sau încălcări voite) procedurale ale procurorilor care doreau un țap ispășitor pentru a da impresia ca au rezolvat cazul. Deși inițial era vorba de 6 persoane care au înfăptuit jaful, doar Erwin Kostedde a fost arestat pentru 6 luni. Apoi, autoritățile și-au recunoscut vina, l-au eliberat și despăgubit. Dar răul fusese deja făcut.

Dar poate că nu dușmanii declarați sunt cei mai periculoși. Cei de care trebuie să ne ferim sunt tocmai aceia care pozează în prietenii noștri. Acumulând ceva capital din cariera de fotbalist, Erwin a fost convins de „prietenii” săi să facă anumite investiții extrem de păguboase pentru el, dar pe urma cărora au câștigat alții.

Poate că lumea fotbalului nu a făcut atât de multe pentru Erwin Kostedde, condamnat să se descurce singur, dar Erwin Kostedde a făcut atât de multe pentru fotbal… A făcut ceea ce era mai greu: a stabilit un precedent. Iată că discriminarea nu rezistă în fața muncii și a voinței, iar jucători precum Jimmy Hartwig, Gerald Asamoah, Jérôme Boateng sau Antonio Rüdiger îi sunt veșnic îndatorați celui care a dat culoare naționalei Germaniei: Erwin Kostedde.

Sursa foto: noz.de