Barcelona e un cuvânt la fel de melodios precum fotbalul practicat de echipa din Catalunya!
Camp Nou a reușit să adune nume extrem de mari pe cea mai verde iarbă din Barcelona, iar fanii au răspuns întotdeauna cu un zâmbet. E greu să nu zâmbești când jucători ca Ronaldinho, Eusebio, Cruyff, , Puyol, Xavi, Iniesta, Messi, Rijkaard, Overmars, Eto’o, Stoichkov, Laudrup, Romario, Kluivert, Popescu (și lista poate continua) se desfășoară pe teren, într-o joacă ce lasă impresia că sunt mai degrabă artiști decât sportivi. E greu să ții colțurile gurii în jos când săptămânal asiști la o capodoperă de pase și mișcări aproape lascive de fotbal, o galerie pregătită până-n dinți, toate încununate cu trofee ce ar face orice echipă din lume să privească cu ardoare către vitrina oficială a clubului.

Stadionul echipei care este „Mai mult decât un club” reunește oamenii și cultura catalană într-un cadru special pentru suporterii care, spre deosbire de multe alte cluburi, dețin și conduc Barçelona. Această echipă și acest stadion au reprezentat încă de la începuturi un motiv de mândrie și o manifestare din punct de vedere politic și social, întrucât marea rivală Real Madrid a avut parte întotdeauna de favoruri cu iz politic, rivalitatea lor semnificând de cele mai multe animozitățile dintre catalani și spanioli.

În afară de meciurile de acasă ale Barçelonei, stadionul a găzduit numeroase alte evenimente, precum o slujbă susținută de către Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1982, concerte ale unor mari artiști, precum Julio Iglesias, Michael Jackson, Sting, U2, dar evident, meciurile de fotbal sunt principala atracție a acestei arene.

Cu siguranță cel mai frumos meci în care nu au fost implicați jucătorii blaugrana este cel al finalei Champions League, ediția 1998-1999, dintre Manchester United și Bayern Munchen, o scenă perfectă pentru o seară memorabilă în lumea fotbalului. Golurile din prelungiri ale diavolilor roșii, cu care au întors scorul și au făcut ca trofeul să se îndrepte spre Albion, au provocat isterie în tribune și un vacarm pe care arbitrul de serviciu din acea seară, Pierluigi Collina l-a descris ca pe un răget de leu al celor peste 30.000 de suporteri englezi care au avut norocul de a prinde un bilet.

Prezentându-se ca un stadion cu mici modificări de-a lungul timpului, lipsindu-i, totodată, anumite elemente moderne care sunt prezente pe majoritatea stadioanelor, după mulți ani de cumpănă între a moderniza structura existentă sau a construi o arenă cu totul nouă, conducerea clubului a hotărât că modernizarea e cea mai bună opțiune, urmând să fie finalizată în cursul anului 2021, îmbunătățind scaunele existente, dar și mărind capacitatea la aproximativ 105.000 de locuri, cu opțiunea de a putea fi acoperită întreaga suprafață a suporterilor.

Pun pariu că nu știai că:

  1. Numele – Camp Nou – a fost adoptat abia în 2001, când conducerea clubului a considerat că este nevoie de o schimbare, numele oficial până la acel moment fiind „Estadi del FC Barçelona”.
  2. Primul meci jucat a fost un amical câștigat cu 4-2 în fața echipei Legia Varșovia, completată cu jucători din naționala Poloniei de la alte cluburi, cu numele oficial „Warsaw XI”, având ca prim marcator pe paraguayanul Eulogio Martinez, în minutul 11.
  3. Prima înfrângere suferită pe „noul stadion” a fost chiar în fața celor de la Real Madrid, pe 2 februarie 1958, scor 0-2.
  4. Este cel mai mare stadion din Europa, cu 99.354 de locuri, acesta fiind chiar redus la acest număr din motive de securitate și pentru a adăuga scaune, întrucât pentru Cupa Mondială din 1982 a fost mărită capacitatea până la 115.000 de locuri
  5. Culorile simbol ale clubului au fost alese de fondatorul echipei, elvețianul Joan Gamper, după modelul echipei FC Basel, al căreia era, de asemenea, fondator.
  6. Fanii echipei sunt porecliți „culés”, datorită faptului că la începuturi, între anii 1909-1922, stadionul pe care juca echipa putea susține doar 6.000 de fani, iar aceștia erau nevoiți să stea pe marginea zidurilor ce înconjurau stadionul, cu fundurile la vedere.