Ca în orice seară de vară, liniștea plutește în cartierul Drumul Taberei, cu excepția momentelor scurte în care se ivește câte un grup de adolescenți. Cu râsete apăsate și strigăte prietenești, ei transmit puțină energie în monotona acalmie din sud-vestul Bucureștiului. După ce se îndepărtează, totul revine la normal.
Parcul Moghioroș este principala atracție a zonei. Aici se adună oameni de toate vârstele. Din când în când, unii dintre ei își aduc aminte cu plăcere de vechea față a parcului, care nu se mai aseamănă aproape deloc cu cea din prezent, modernizată cu câțiva ani în urmă. Nici ștrandul nu mai arată la fel, dar spiritul melancolic al cartierului continuă să te încarce cu o amorțeală plăcută. Locuitorii spun că aici lumea e mult mai calmă. E un fel de Cluj al capitalei.

Dar nu toate serile sunt liniștite în Drumul Taberei.

Sursa: drumultaberei.net

Liniștea obișnuită este întreruptă câteodată. Din blocurile mici coboară din ce în ce mai multă lume, de printre străduțe se ivesc din ce în ce mai des chipuri de copii, bărbați, femei și bătrâni, iar autobuzele nu mai fac față călătorilor dornici să ajungă cât mai repede la următoarea stație. Toți au același obiectiv: să ajungă la tramvaiul 41. Unii, mai sportivi, preferă să meargă pe jos, trăgând cu ochiul la cei care au apucat să urce în tramvai.
Nu mai durează mult și toată agitația venită dinspre Drumul Taberei, Prelungire și 13 septembrie va forma un adevărat haos la locul stabilit: Stadionul Ghencea.

O mare de fulare, tricouri și steaguri formează valuri roș-albastre la intrare. Cozile de la bilete nu se mai termină, de parcă toți și-au adus aminte de meci în ultima clipă. Dar e cam greu de crezut, având în vedere că numai despre asta au vorbit toată săptămâna acasă, la școală și la serviciu. Emoția copiilor mici și mari, care iubesc Steaua, plutește deasupra stadionului.

A trecut timpul, iar copiii au îmbătrânit. Au îmbătrânit cu aceeași pasiune primită la botezul roș-albastru de pe umerii tatălui lor, cu gândul mereu departe la serile din galerie și cu același sentiment de nerăbdare provocat de drumul contratimp spre stadion. Au îmbătrânit pe Ghencea. Iar Ghencea a îmbătrânit odată cu ei. Nu mai e la fel de strălucitoare ca pe vremuri, dar asta numai la prima vedere. Dacă îți amintești unele lucruri, pare că nu s-a schimbat deloc. Este tot locul în care lumea sărea ca la o petrecere pe refrenul Scooter – Maria, dupa ce roș-albaștrii reușeau să înscrie. Și, întra-adevăr, era o petrecere. Una la care toți erau sărbătoriți și primeau același cadou: Steaua.

Tribunele încă păstrează ecoul bucuriei de după gol. Gazonul încă are pe vârfuri urmele penalty-urilor cu Valencia. Tabela încă are notat undeva, în istoric, golul lui Vali Badea cu Real. Stadionul are același farmec neerodat de cursa timpului. Ghencea este în continuare casa Stelei și va fi întotdeauna, până când cineva va reuși să șteargă amintirea nopților târzii, la finalul cărora nimeni nu mai aștepta tramvaiul. Toată lumea mergea spre casă pe jos. Bucuria era prea mare ca s-o scurteze și Steaua era prea frumoasă să nu se bucure încă vreo două ore pe aleile care, în sfârșit, nu mai erau amorțite.

Poziționat în cartierul Ghencea, Stadionul Steaua se identifică atât de bine cu această zonă, încât a preluat denumirea ei. Arena a fost construită în anul 1974 și a devenit căminul Stelei la meciul contra sârbilor de la OFK Belgrad, în primăvara acelui an. Pe Ghencea, Steaua s-a bucurat de cea mai bună perioadă din istoria clubului, obținând succese memorabile, cucerind numeroase trofee și adunând mii de oameni la fiecare partidă.
Capacitatea oficială a stadionului a fost inițial de 32.000 locuri, dar în urma unor lucrări din 1991, aceasta a scăzut la 28.365. În vara aceluiași an, a fost inaugurată și instalația de nocturnă, la meciul Steaua – FCM Bacău. Mai târziu, în 1996, stadionul Ghencea a fost modernizat în totalitate, devenind o arenă performantă, care oferea condiții de ultimă generație la acea vreme.
În prezent, se pregătește modernizarea stadionului în vederea organizării a 4 meciuri din cadrul Euro 2020 în București.

În urma evenimentelor din ultimii ani, clubul Steaua a fost împărțit în două tabere, la fel ca suporterii. Niciuna dintre cele doua echipe nu  joacă meciurile de acasă pe Ghencea și nu se anticipează o dată apropiată la care se va intampla acest lucru.

Pe data de 22 martie 2015, Steaua a jucat ultimul meci pe stadionul Ghencea, împotriva Viitorului.

Au trecut mai bine  de 3 ani de la despărțirea de Ghencea, iar în Drumul Taberei este încă liniște. Nimeni nu știe când va reveni haosul scurt și atât de așteptat din serile de mult apuse. Undeva la capătul tramvaiului 41, stadionul încă așteaptă un semn. Încă așteaptă să fie din nou aglomerație. Încă așteaptă să se întoarcă Steaua, cu toți cei cărora niciodată nu le-a fost frică să meargă până la capăt.