În vara anului 2009, Florentino Perez a cheltuit nu mai puțin de 254 de milioane de euro pentru transferuri. Suma generoasă alocată a făcut posibilă aducerea unor jucători precum Ronaldo, Kaka, Xabi Alonso, Esteban Granero, Garay și Raul Albiol.

La 9 ani distanță, singurul jucător al Realului care a supraviețuit trecerii timpului este francezul Karim Benzema. Din actualul lot, doar Sergio Ramos și Marcelo au mai mulți ani petrecuți pe Bernabeu decât Benzema.

Să reușești să rămâi vreme de 9 ani (iar numărătoarea continuă) la cel mai titrat club de fotbal din istorie este în sine o performanță. Să fii și printre cei mai importanți jucători sezon de sezon este cu atât mai uimitor.

Chiar și așa, Benzema nu a primit niciodată creditul pe care l-ar fi meritat. Evoluțiile sale fantastice din teren au trecut de prea multe ori neobservate din cauza (sau datorită?) personalității sale dominate de modestie, dar mai ales pentru că a acceptat, de la început, să joace mai mult pentru echipă decât pentru sine.

Într-o lume în care dacă nu țipi, nu exiști, Benzema a preferat să nu existe pe radarul oamenilor orbiți de repere false, de cele mai multe ori oferite de presă.

Începând chiar cu anul 2009, primul său sezon în tricoul Madridului, Benzema a fost eclipsat de sosirea lui Kaka, dar mai ales de cea a lui Ronaldo.

Când ești coechipier cu un personaj de factura lui Cristiano Ronaldo, care nu poate concepe pe nimeni în afară de el în lumina reflectoarelor, trebuie să te pregătești pentru răcoarea anonimatului. Mass-media este interesată doar de știrile cu și despre vedete, iar Ronaldo este cu siguranță una autentică. Indiferent dacă face ceva bine sau prost, lumea vrea să afle ce-a mai făcut Ronaldo, nu Benzema.

Această ignorare parțială poate i-a prins bine francezului, care a avut mai multă liniște, dar în același timp l-a și păgubit în mai multe rânduri de laude bine meritate.

Felicitările s-au rostit mai din colțul gurii, criticile au fost zbierate cu vehemență. Motivul principal fiind că nu marchează suficient. Alături de această remarcă șubredă s-au așezat clișeele devalorizate, cu ajutorul cărora specialistul de ocazie ne informează că treaba unui atacant este să marcheze. 

Sunt multe persoane (și din fotbal, dar și din afară) care consideră că lucrurile încă stau așa. Realitatea îi contrazice fără drept de apel. Fotbalul a evoluat foarte de mult, atât ca industrie, cât și din punct de vedere al exigențelor sportive. Altele sunt standardele acum, pretențiile au crescut, iar rolurile s-au nuanțat.

Un portar nu mai este văzut world-class dacă doar apără bine. Fotbalul din prezent îi cere și un bun joc de picior. Fundașii laterali au devenit în foarte multe cazuri jucători ofensivi de mare importanță tehnico-tactică, iar atacanții s-au diversificat și ei.

Sursa foto: worldfootball.net

Chiar dacă poartă numărul „9” și joacă în poziție centrală, Benzema nu este atacantul clasic care îi cer fanii să fie. Din punctul meu de vedere, jucători precum Benzema au dus poziția de atacant la nivelul următor, așa cum Neuer a făcut cu poziția de portar.

Tradiționalul „număr 9” era jucătorul care se lupta cu fundașii centrali, ținta centrărilor și cel care trebuia, neapărat, să marcheze. Această ultimă nevoie nu se mai aplică în totalitate în vremurile pe care le trăim.

Karim Benzema este mai degrabă un „9 fals”, poziție pentru care a stabilit noi standarde. Din această poziție, francezul nu trebuie să fie golgheterul echipei (este important să marcheze, dar nu vital), ci trebuie să fie liantul dintre mijlocași și atacanți.

Principalul său rol, pe care l-a acceptat cu bune și cu rele, este acela de susținător. El trebuie să aibă o bună cunoaștere geometrică a terenului, să gândească anticipativ și să fie tot timpul în mișcare.

Având jucători precum Ronaldo și Bale în bandă, Benzema este cel care trebuie să le creeze celor 2 ocazii de gol. Pentru ca Ronaldo să fie vioara întâi, cineva trebuia să facă munca de travaliu, nevăzută și nerecunoscută.

Karim coboară deseori între linii sau la mijlocul terenlui. Între linii pentru a-i scoate pe fundașii centrali din dispozitiv și a crea culoare ce vor fi exploatate de Ronaldo, Bale și/sau Isco. La mijlocul terenului pentru a crea superioritate numerică și a fluidiza circulația balonului afectată de presingul adversarilor.

De asemenea, un aspect foarte important este cel defensiv. Cum starul portughez nu se prea împăca cu munca defensivă, când mingea era pierdută de Real, Benzema cobora în ajutorul mijlocașilor și, nu de puține ori, era cel care iniția contraatacuri la capătul cărora se afla odihnitul Ronaldo. Multe dintre reușitele portughezului i se datorează tăcutului Benzema.

Poate că francezul nu a marcat atât de multe goluri cum se așteptau fanii, dar a contribuit la foarte multe. Când Real Madrid se afla în atac, iar Benzema cobora între linii sau în lateral pentru a crea spații, el nu se afla la finalizare, dar fără el faza nu s-ar fi materializat.

Sursa: Whoscored.com

Această statistică este făcută începând cu 2009, anul când Benzema s-a transferat de la Lyon la Real Madrid. Media sa nu este deloc rea, mai ales dacă ținem cont de conjunctură. Ceilalți atacanți sunt principalii oameni de gol ai echipei lor, astfel că, în mod firesc, coechipierii lor joacă pentru ei. Când la Real Madrid ești coleg cu Ronaldo, acest principiu nu ți se aplică și ție.

Sursa foto: the18.com

Pentru a exemplifica și vizual ceea ce am descris mai sus, atașez acest video.

Am argumentat, atât în scris, cât și video, de ce Karim Benzema nu marchează atât de mult. Dar chiar așa de rău stă francezul la acest capitol?

Să aruncăm o privire.

  • Cristiano Ronaldo : 450
  • Raul Gonzalez : 323
  • Alfredo Di Stefano : 308
  • Carlos Santillana : 290
  • Ferenc Puskas : 242
  • Hugo Sanchez : 208
  • Karim Benzema : 195

Aceștia sunt marcatorii „all time” ai Realului. Așa cum se observă, Karim este doar cu 13 goluri în spatele lui Hugo Sancehz și cu 47 în spatele lui Puskas, pentru a intra în „top 5” marcatori din istoria uriașului club, Real Madrid. Ceea ce este și mai interesant este că francezul are o rată de conversie mai bună decât legende precum Raul, Santillana sau Brutagueno.

  • Cristiano Ronaldo : 120
  • Lionel Messi : 100
  • Raul Gonzalez : 72
  • Van Nistelroy 56
  • Benzema : 56

Aici îi avem pe cei mai buni marcatori din Uefa Champions League. Karim este la 17 goluri de a intra în „top 3”. În Uefa Champions League, francezul are o rată de conversie mai bună decât Raul, Henry, Ibrahimovic, Rooney, Del Pierro și Eto’o.

Nici la capitolul trofee Benzema nu stă prea rău:

  • 4 trofee Uefa Champions League
  • 4 titluri în Franța
  • 3 Cupe ale Franței
  • 2 titluri în Spania
  • 2 Cupe ale Spaniei
  • etc.

Real Madrid nu ar fi reușit să câștige ceea ce a câștigat în ultimii ani dacă nu îl aveam pe Karim Benzema. Un jucător care a pus tot ceea ce a avut în slujba echipei. Un soldat disciplinat, care a băgat capul în pământ și a făcut ceea ce alții nu voiau să facă. Acum, odată cu plecarea lui Cristiano Ronaldo, Benzema ar putea să devină el vioara întâi, deși fără o cotă bună de marketing acest lucru nu se va materializa în ochii publicului larg, dar va fi consemnat de statistici.

Și el nu este singurul jucător aflat în această ipostază nedreaptă. Pentru a observa însă astfel de personaje este nevoie să coborâm privirile din ceața mediatică și să observăm cu un ochi critic realitatea de la firul ierbii, care redă exact valoarea sau mediocritatea unui fotbalist.