Cea mai așteptată confruntare a zilei de ieri din Uefa Champions League a fost cea dintre Liverpool și Paris Saint-Germain. Două echipe ambițioase, cu pretenții de întâietate și cu un joc ofensiv spectaculos.

Dacă prin numărul de goluri înscrise, partida nu a dezamăgit, abordarea și mai ales reușitele din teren ale francezilor au lăsat spectacolul pe seama „cormoranilor”, care  s-au achitat cu succes de această sarcină.

Așezare

Jurgen Klopp a mizat în mare pe aceeași jucători ca în partida cu Tottenham. Față de meciul din campionat, Henderson și Sturridge au fost titularizați în detrimentul lui Keita și Firmino.

Realitatea din teren a corespuns cu prezentarea grafică, Liverpool fiind așezată într-un 4-3-3 bine organizat.

De partea cealaltă, Tuchel, în continuare văduvit de absența lui Verratti, a mizat pe o linie de mijloc formată din Di Maria (cel însărcinat cu faza de construcție, după cum o să vedem), Marquinhos și Rabiot.

Defensiv, Paris Saint-Germain a interpretat două partituri pe durata meciului:

4-2-3-1, cu Rabiot și Marquinhos în fața fundașilor

și un 4-3-3, cu Di Maria ceva mai retras.

Pe fază de posesie, cei 2 fundași laterali (Bernat și Meunier) urcau în linia mijlocașilor, iar modulul devenea 3-4-3.

PSG – probleme la construcție

Echipa lui Tuchel este o adeptă a jocului de posesie, combinativ, care încearcă să construiască de la nivelul fundașilor centrali. O astfel de abordare invită adversarul la presing, ceea ce duce la crearea de spații ce sunt apoi fructificate. Asta în teorie.

În practică, dacă oponentul face un joc bun de presing (așa cum Liverpool face) echipa aflată în faza de construcție are mari probleme, deoarece orice minge pierdută o lasă descoperită. Dacă totuși nu pierde mingea, echipa cu pricina este nevoită să plimbe mingea la nivelul fundașilor centrali și să joace multe „baloane”  în spate. Cam asta a fost și ipostaza în care s-a găsit PSG-ul aseară.

O dată din cauza absenței unui mijlocaș care să ofere o bună distribuție a mingii (Verratti), iar apoi din cauza presingului bun reușit de englezi.

Observăm cum Liverpool nu urmărește recuperarea cu orice preț, ci se mulțumește cu o așezare avansată, dar organizată, anulând opțiunile evidente de pasă și obligând la o greșeală sau la o minge aruncată fără prea mare control.

Așa cum spuneam mai sus, argentinianul Di Maria a fost responsabil cu faza de construcție, ceea ce l-a îndepărtat serios de poarta lui Alisson.

Fiind un jucător foarte inteligent, Di Maria a creat probleme pentru Liverpool chiar și din această poziție retrasă.

Prin mișcarea sa spre interior, i-a creat un culoar de pasă lui Kimpembe, care l-a găsit pe Neymar, anulând practic primul val de presing.

Neajunsul pentru PSG, chiar când izbutea să evite presiunea „cormoranilor” era că opțiunile de pasă lipseau. Cavani și Mbappe au fost foarte statici și puțin implicați în prima repriză.

Superioritate la mijloc

După cum am arătat și în precedenta analiză, pe care o puteți găsi aici, Liverpool are o linie de mijloc disciplinată, care închide excelent spațiile centrale. De asemenea, pentru că joacă mereu foarte aproape unul de celălalt, mijlocașii lui Klopp reușesc deseori să surclaseze numeric linia de mijloc adversă, așa cum vedem în imaginea de mai sus.

Neymar și Mbappe

În afară de problemele la construcție, PSG-ul a suferit mult pe fază defensivă, mai ales în prima repriză când Liverpool a și reușit să marcheze de două ori, pe lângă alte situații periculoase create.

O minge prea lungă pentru Mbappe care atacă zona centrală, mingea ajunge la Alisson care o repune repede în joc. Mbappe, responsabil cu banda dreaptă se retrage agale, iar Neymar, în timp ce colegii săi aleargă, se plimbă pur și simplu pe teren. O imagine care radiografiază complet dispoziția pe care cele două vedete au avut-o aseară pentru faza defensivă.

Haideți să aruncăm o privire și la golul de 1-0.

Neymar nu are absolut nici o intenție de a-l presa pe Arnold (deși acesta era în sarcina lui) până nu este prea târziu.

Mbappe nu se dezminte nici el. Deși inițial putem spune că îl are sub control pe Robertson (cel care centrează decisiv pentru golul lui Sturrdige), francezul preferă să privească tot timpul mingea și uită complet de adversarul din spatele lui.

Liverpool este foarte periculoasă pe flancuri, iar aseară acest atu a coincis cu vulnerabilitatea formației lui Tuchel. Partea lui Neymar a fost cea mai descoperită.

Sursa: whoscored.com

Vedem așadar cum englezii s-au orientat cu precădere către partea brazilianului.

Liverpool predispusă la contraatacuri

Echipa lui Klopp din acest sezon mi se pare a fi ceva mai directă. Relațiile de joc s-au îmbunătățit, lotul a crescut și el valoric, iar, normal, încrederea jucătorilor este la cote înalte. Mediul este unul propice pentru o astfel de abordare, care răpește timp prețios adversarului pentru tranziția negativă. Desigur, pe lângă avantajele firești, există și unele riscuri.

Atunci când vrei să joci „mai pe poartă” timpul de gândire pe care jucătorul îl are scade, pregătirea execuției trebuie să se realizeze mai repede, iar coechipierul trebuie deja să intuiască următoarea mișcare (automatismele de joc). Multe condiții de îndeplinit, astfel că marja de eroare crește. Când o pasă este trimisă eronat și interceptată, apărarea este de regulă păgubită de sprijinul mijlocașilor și trebuie să se confrunte direct cu atacanții adverși.

Aceasta a fost și situația în câteva rânduri aseară, însă pagubele au fost minime din două motive:

1. Organizarea foarte bună a liniei fundașilor

Șansă de contraatac pentru PSG, însă cei 4 fundași rămân compacți și calmi, astfel că posibilitățile purtătorului de „balon” scad. Acțiunea se încheie cu posesia pierdută de francezi

2. Apatia și neinspirația francezilor în ultima treime

Sursa: whoscored.com

Această hartă (heat-map) ne indică zonele de acțiune ale jucătorilor parizieni. Se observă cum ultima treime adversă a fost puțin vizitată de PSG, prin urmare pericolul nici nu a existat în unele momente, în ciuda șanselor ivite de recuperări. (Arnold a avut 91 de atingeri, Cavani + Neymar 84).

În sprijinul acestor afirmații avem și raportul paselor cheie: 12 Liverpool, doar 4 PSG, toate venind de la Neymar. În rest, implicare și creativitate 0.

A doua repriză

În manșa a doua, Tuchel a încercat să ajusteze unele lucuri.

Atunci când PSG-ul nu avea mingea, Neymar intra în centru, iar sarcina defensivă de pe partea sa era preluată de Di Maria.

Rabiot a făcut pasul în față pentru a crește presiunea pe faza de construcție a lui Liverpool, însă exista riscul să lase un om liber în centru. Mbappe din nou static și incapabil să anticipeze pasa pentru Milner.

Cavani a fost ceva mai activ. Aici coboară mult și face legătura cu mijlocașii

și îl găsește foarte bine pe Neymar, scoțând din joc 4 jucători.

„Cormoranii”, intrați de la cabine în avantaj, au schimbat puțin maniera de joc (adaptabilitate și flexibilitate tactică). Nu au mai căutat poarta atât de repede ca în prima repriză, ci au încercat să temporizeze jocul prin pase. Dacă la pauză posesia era aproape egală, în minutul 65 aceasta era 59% – 41% în favoarea englezilor.

Concluzii

În ciuda emoțiilor din finalul jocului, Liverpool a fost echipa mai bine pregătită în a-și executa planul tactic și echipa care a dictat ritmul ostilităților.

Paris Saint-Germain a dezamăgit foarte tare prin construcția lentă și lipsită de imaginație (care ne-am fi așteptat să fie una dintre armele principale), iar jucătorii nu au părut foarte motivați, nu au comunicat între ei și s-au ajutat prea puțin.

Liverpool continuă forma bună din finalul sezonului trecut, ne arată că au progresat față de acum câteva luni și că, de asemenea, și-au însușit arme noi.