În ultima etapă a sezonului trecut, pe ”Olimpico” Lazio Roma avea nevoie de o remiza pentru a fi prezentă în acest sezon in grupele UEFA Champions League. In minuntul 77, Lazio conducea pe tabela cu scorul de 2-1 şi se juca cu ocaziile la poarta lui Samir Handanovic. Atunci când nici cel mai optimist suporter interist nu mai spera, Stefan de Vrij gafează în propriul careu. Mauro Icardi restabileşte egalitatea de la punctul cu var. După doar un minunt Senad Lulic primeşte din prostie al doilea cartonaş galben, Lazio ramane în inferioritate numerică, iar băieţii lui Luciano Spaletti iau cu asalt poarta gazdelor. În urma unei faze fixe, reduta lazială cedează în minuntul 81 la lovitura de cap expediată de Matias Vecino şi Inter Milano revine după o pauză de şapte ani în grupele UEFA Champions League.

Înainte de startul partidei în ambele tabere există o anumită notă de pesimism. Inter nu a avut o exprimare coerentă pe faza ofensiva în primele patru etape scurse din Serie A, iar înfrângerea suferită pe teren propriu în fata Parmei, anunţa o celula de criza greu de gestionat pentru tehnicianul Luciano Spalletti. În plus, la Milano venea Tottenham Hotspur. O echipa dintr-un campionat superior cel puţin mediatic şi care lăsase o impresie plăcută la ultima vizită în Italia. În sezonul trecut, Tottenham a reuşit să o surclaseze la Torino pe marea rivala, Juventus Torino.

Improvizaţia – După eşecul suferit cu Parma, Luciano Spalletti anunţa că nici un jucator din lot nu mai are poziţia de titular garantată şi o formula cu trei fundasi centrali pentru meciul de deschidere a noii editii UEFA Champios League. În final avea să se răzgândească şi să mizeze în continuare pe modulul clasic: 4-2-3-1. Cu Danilo D’Ambrosio şi Sime Vrsalijko indisponibili, Spalletti a improvizat în flancul drept defensiv cu slovacul Milan Skriniar, iar Radja Nainggolan a fost folosit cu atribuţii de trequartista în spatele lui Mauro Icardi.

Venit după două înfrângeri suferite consecutiv în Premier League, Mauricio Pochettino şi-a aşezat echipa în oglindă şi a apelat la principiul rotaţiei. Prin urmare Serge Aurier, Davinson Sanchez şi Ben Davies l-au completat pe Jan Vertonghen în compartimentul din propria treime. La mijloc a optat pentru un închizator Eric Dier susţinut de un jucător de travaliu de profilul lui Moussa Dembele, iar în ofensiva golgeterul Harry Kane a fost susţinut de o linie de trei dinamică formată din Erik Lamela, Christian Eriksen (cu rol de regista) şi Heung Min Son.


Clasa
– În prima repriza au lipsit cu ocaziile de poartă. Inter a avut un plus de determinare şi agresivitate în linia de mijloc, a lăsat senzaţia că împinge jocul spre poarta lui Vorm, însă nu a reuşit să-şi construiască ocazii clare de gol.

Pochettino a trimis o echipă scurtă cu liniile ridicate undeva la treizeci de metri de propria poartă. Prin ridicarea liniilor şi densităţii create în zona de mijloc, Tottenham a reuşit să-l anuleze pe Icardi şi să scoată în relief limitele mijlocului interist. O linie de mijloc dispusă la efort însă lipsită de imaginaţie pe zona centrala şi extrem de liniară pe zonele laterale, acolo unde activau Matteo Politano şi Ivan Perisic.

Un Radja Nainggolan jucat în ultima treime îţi dă tonul agresivităţii, reprezintă pericol pentru poarta adversă datorită şuturilor de la distanta, însă niciodată nu-ţi poate oferi artificiul tehnic prin care sa anihileze defensivă adversă. Spre finalul primei reprize, Vertonghen a gafat în interiorul careului, Nainggolan a reuşit să recupereze mingea, însă nu a avut inspiratia necesară să finalizeze şi a închis faza cu o pasă neinspirată în gheta lui Davindon Sanchez. Câteva secvenţe mai târziu, în comparaţie, magicianul Christian Eriksen a inventat o pasă peste apărarea interistă, iar Tottenham putea deschide scorul dacă Harry Kane era avea ceva mai multa şansă după ce a reuşit ăa-l dribleze pe Samir Handanovic.

În timp ce Nainggolan înota în sprijinul lui Icardi şi încerca să facă legătura pe faza ofensivă între compartimente, Christian Eriksen îşi etalează clasa şi face diferenta pe tabela de marcaj. Suntem în minuntul 53 şi pe fondul unei dominări teritoriale a gazdelor, Eriksen îi ascunde mingea lui Perisic, scapă pentru prima dată prin tehnică din vederile lui Marcelo Brozovic şi-l intinde pe Samir Handanovic printr-un şut din alergare la coltul lung. Slovenul din poarta Interului, respinge cu greu în prima fază, însă rămâne fără drept la replică la al doilea şut deviat decisiv de Joao Miranda. Se poate invoca ghinionul sau norocul, depinde de tăbără, la aceasta deschidere de scor, însă nu se poate diminua fineţea şi poziţia incomodă din care mijlocasul danez şutează la poartă.


Antrenorii
– După golul englezilor, nerrazurri acuză şocul psihic şi încearcă să ameninţe poarta lui Vorm printr-o dinamică haotică. Drept urmare pe situaţii de contraatac Tottenham îşi putea mări avantajul dacă Erik Lamela sau Heung Min Son nu se limitau doar la suturi de la distanţă pe direcţia lui Handanovic.

Cu handicap pe tabelă, Spalletti ia o decizie inexplicabilă pentru mulţi. Renunţă la Ivan Perisic şi-l introduce în flancul stâng ofensiv pe Antonio Candreva. Având doar piciorul drept în bagajul tehnic, Candreva se transforma în capăt de linie la aproximativ toate actiunile ofensive ale Interului. Puţin mai tarziu îşi face apariţia şi Keita Balde în locul apaticului Politano. Stupoare! Candreva îşi păstrează poziţia în teren şi nu migrează pe flancul opus (poziţia naturală).

Mauricio Pochettino observă că Skriniar este o pâine de mancat pe banda stângă şi-l introduce pe Lucas Moura în locul lui Heung Min Son.

Capodopera – Privind de pe margine prospeţimea şi eleganta cu care Lucas Moura defilează pe lângă Milan Skriniar sau Stefan de Vrij de pe margine nu-ţi rămâne nimic de făcut decât să-i plângi de milă lui Luciano Spalletti. Absolut toate reperele din teren indicau o victorie lejeră obţinută de Tottenham. În final nu a mai fost cazul.


Toate stângăciile lui Candreva din banda stânga au fost anulate de centrarea întoarsă pentru Mauro Icardi expediată de Kwadwo Asamoah. La primul balon util, şi la primul şut pe spaţiul porţii cel mai bun atacant din lume semnează o capodoperă fotbalistică şi reuşeşte o egalare nesperată prin intermediul unui vole expediat de la aproximativ 20 de metri. Cu un punct în buzunar în prelungirile meciului obtinut pe ”Giuseppe Meazza”, Pochettino decide să omoare meciul prin introducerea lui Danny Rose în locul lui Harry Kane. Nici prin cele mai negre cosmaruri, argentinianul nu putea preconiza ce avea sa urmeze. Spalletti simte andrenalina ofensivă si aruncă în luptă un plus de tehnica individuală prin introducerea lui Borja Valero. Ofensiva gazdelor prinde sens, iar poarta lui Vorm este asediată din toate unghiurile posibile şi imposibile.

Al doilea minunt de prelungiri aduce un corner din flancul drept. Centrarea îl găseşte pe Stefan de Vrij în mijlocul careului, olandezul prelungeşte la bara a doua, iar Matias Vecino pune capul pentru o victorie nesperată. Mai reţineţi din primul paragraf ce jucatori au calificat Inter în aceasta editie de UEFA Champions League? Stefan de Vrij (pe atunci la Lazio) şi Matias Vecino au înclinat balanţa în favoarea Interului, în ultimul sfert de ora a ediţiei trecute de Serie A în dauna celor de la Lazio Roma.

de Marius Buzuc