Peste mări și țări, un arbitru român împarte dreptatea printre americani. Sorin Stoica are 42 de ani și în ultimii opt ani i-a arbitrat pe Kaka, Drogba, Beckham, Ibrahimovic sau Henry. După povestea lui se poate face un film despre visul american. Drumul de la Buzău la Cleveland a fost plin de episoade frumoase, multă muncă și nopți pierdute prin avioane, totul pentru cu un singur scop: a arbitrat în Major League Soccer, cel mai important campionat de fotbal din America de Nord și un loc în care starurile din Champions League își arată experiența în finalul carierei.
Discuția cu Sorin Stoica a fost deschisă și fără răspunsuri seci și diplomate.

Care este povestea românului Sorin Stoica, arbitru în Major League Soccer?

Mi-a plăcut fotbalul de când mă stiu și asta datorită tatălui meu care a fost dintodeauna un MARE fan a lui Dinamo, și bineînțeles că și eu și acum sunt încă fan Dinamo, dar nu chiar așa de împătimit ca tatăl meu. Nici nu mai am așa multe motive, dar rămâne echipa favorită:
Sunt din Buzău și am jucat fotbal la juniorii Gloriei de la 10 ani, iar la terminarea junioratului am fost trimis în județ – Divizia a IVa – la Chimia Buzău, unde la terminarea turului încă nu primisem nici un ban. Așa că m-am lăsat și am început să mă pregătesc pentru examenul de admitere la Școala de Poliție din Câmpina. M-am pregătit sârguincios, dar și cu puțin noroc în toamna anului 1995 eram elev la Școala de Subofițeri de Poliție Vasile Lascăr. Am absolvit în vara anului 1996 și am fost repartizat (DESTINUL) în orașul Victoria, Județul Brașov. Aici am cunoscut-o pe încă actuala mea soție Amalia cu care m-am căsătorit în septembrie 1997.
Cum aproape toată lumea participa în fiecare an la Loteria Vizelor, am început și noi să jucăm și în vara anului 1999, numele meu a fost declarat castigar, iar în ianuarie 2001, ajungeam împreună cu sotia mea în Cleveland, Ohio, la rudele soției mele.
Nu a fost foarte ușor să ajung în grupul de Elită a Arbitrilor de Centru din prima Ligă – MLS – dar cu MULTĂ muncă depusă pe teren și în afara lui, dar și cu mult sprijin și înțelegere din partea soției, acum pot să spun că sunt unul dintre veterani. Și nu e așa rău 😉

(sursa: Chuck Myers/MCT via Getty Images)

De ce arbitru?

În primul rând pentru că nu am fost un foarte bun jucator… haha, dar în mare parte se datorează și antrenorului meu din perioada junioratului la Gloria Buzău. Numele lui a fost LUCA JEAN (Dumnezeu să-l ierte) care obișnuia o dată pe săptămână sau poate o dată la două săptămâni să țină o ședință despre Legile Jocului pentru a ne face familiari cu regulile sportului pe care noi, tinerii, îl iubeam. La una dintre ședințe a fost invitat chiar Directorul Arbitrilor din Judetul Buzau din acea vreme care printre  altele ne-a spus că nu peste mult timp începea un nou curs de arbitrii organizat de Asociația locală de Arbitrii. Am fost singurul din echipă care s-a prezentat la acel curs și așa în primavara anului 1991 aveam carnet de arbitru și am început această frumoasă carieră care mi-a adus multe reușite și foarte multe bucurii.

(Sursa: Doug Pensinger/Getty Images)

Americanii scriu că sunteți “o combinație reușită între un arbitru cu experiență și unul cu viziuni moderne”. Dumneavoastră cum v-ați descrie?

Wow… unde ai găsit asta? Dacă stau să mă analizez nu sunt prea departe de această definiție. Așa este, experiența s-a adunat. Sunt deja în anul 8 în prima Divizie și am crescut pot spune cot la cot cu cei doi arbitrii care au reprezentat SUA la ultimul Campionat Mondial din Rusia, cu prestații foarte bune. Nu pot spune că sunt la valoare lor, dar au fost și sunt colegii mei din prima zi în care am fost promovat în acest corp de arbitrii de Prima Liga și am putut învața multe de la ei.
Viziunile moderne provin de la faptul că fiind european, născut/crescut în România, unde fotbalul se mănâncă pe paine. Încă urmăresc competiția internă de acasă și fotbalul din Europa. Pentru mine nu e zi fără fotbal. Daca e o zi când nu e nimic pe program, mă uit la ceva înregistrat, fie acasă pe televizor, pe telefon sau laptop, îm cazul în care călătoresc.

Ați arbitrat meciuri amicale între echipele importante ale lumii și partide din playoff-ul MLS. Care este visul cel mare?

Visul cel mare este o finală de MLS (finala din play-off). Normal, la început a fost să devin arbitru FIFA, dar din cauza vârstei nu am mai putut prinde acel tren. Așa că nu-mi rămâne decât campionatul intern și poate într-o zi voi arbitra acea finala. Sănătate să fie!

Ați absolvit Școala de poliție în România. Vă ajuta acest lucru în meseria de arbitru? Ați face asta și în America?

Da. Sunt două meserii complementare. Cu toate că în fotbalul de azi, se cere mult calm, răbdare, rafinament. Trebuie să fii un bun manager sau dirijor. Lucruri care nu le găsești în viața de zi cu zi a polițistului.

Primul meci în MLS a fost la New York. Ati avut emoții?

Bineințeles că au fost emoții, dar am avut cu mine colegi cu experiență, care bineînțeles că m-au ajutat să trec peste acel mare hop. Oricum, EMOȚII sunt la fiecare meci, dar dispar o dată cu primul fluier al meciului sau cu primului fault fluierat. Întotdeauna, încerc să nu mă gândesc la echipe, ci la culorile pe care jucătorii le poartă în acel meci.
Am arbitrat o perioadă lungă multe meciuri de amatori, aici unde locuiesc în Cleveland și m-au ajutat enorm la dezvoltarea mea ca arbitru. Multe întâlniri între echipe de minorități cum ar fi Croația – Serbia, Croația – Germania sau Jamaica vs “Oricine” (era un meci foarte greu de dus la sfârșit). Pot spune că aceste meciuri m-au “călit“ ca arbitru. La inceput am fost arbitru de linie la aceste meciuri, dar nu a trecut mult și eram primul pe listă să arbitrez la centru.
De aceea, atunci când am ajuns la nivelul profesionist încercam să-mi închipui că sunt aceleași echipe de amatori pe care le arbitram acasă în Cleveland și mă ghidam doar după culori. Normal că nivelul și valoarea jucatorilor era mult mai mare.

Ați plecat cu Loteria Vizelor în America. Cât de mult a contat familia pentru această ascensiune în arbitraj?

Într-adevar FAMILIA contează enorm și in această meserie. Mai ales că aici în State o deplasare pentru un meci constă în 3 zile lipsite de acasă, fiindcă aproape pentru fiecare meci trebuie să te deplasezi cu avionul. Pleci cu o zi înainte de meci și te întorci a doua zi de după meci, dar pot spune că soția mi-a fost mai tot timpul alături. A fost doar un moment când am facut un pas riscant și soția a avut motive să fie împotrivă ( nici chiar eu nu am fost prea sigur…), dar eu mers mai departe și, cu ajutorul lui Dumnezeu, aceea a fost alegerea cea bună. În rest, soția mă ajută și mă susține foarte mult, dar este și criticul meu cel mai sever. Îi respect opinia pentru că este fiica de fost arbitru. Da, socrul meu a fost arbitru în vechea Divizie B, deci încă din copilărie a avut în casă regulile Jocului… haha.

Sunteți primul arbitru din lume care i-a dat cartonaș roșu Balonului de Aur Kaka. S-a supărat brazilianul? V-a părut rău?

Hahaha… Nu pot spune că mi-a părut rău sau bine. Mi-am făcut datoria. Nu am avut de ales și nici nu știam dacă sunt primul sau nu. Nu acela a fost scopul…. Nici el nu s-a supărat, l-am mai arbitrat și după aceea și niciodată nu mi-a reproșat acea decizie. Probabil nu doar fiindcă a fost un mare fotbalist, un adevărat profesionist, dar și-a dat seama că și-a pierdut controlul pentru câteva secunde. Jucatorul pe care l-a atacat violent era de origine argentiniană…

Cât de mult ajută fotbalul această implementare a arbitrajului video?

Arbitrjul video e aici cu un scop și face parte din viitorul fotbalului modern, chiar dacă unii nu sunt de acord cu acest proiect. Dar este nevoie de arbitraj video pentru că știm cu toții că sumele de banii care se investesc acum în fotbal sunt enorme la orice nivel și acest proiect a fost implementat pentru ca greșelile evidente care pot schimba clar soarta unei partide să poată fi corectate în timp util pe teren de către arbitrul jocului, fără ca aceste interventii să afecteze fluența sau frumusețea lui.
Eu cred că sunt deja multe exemple și semnale că acest proiect este unul POZITIV adus fotbalului modern, unde tehnologia video/TV crește enorm de la un sezon la celălalt. Și nu, nu a fost conceput deoarece arbitrajul actual ar fi mai slab decât acum 20-25 de ani. Această idee e falsă.
Pentru orice competiție majoră, numărul de camere care fac transmisiile respective a crescut de 3-4 poate 5 ori față de ce era folosit cu 20-25 de ani în urmă. Acum în câteva secunde se poate vedea oriunde în lume dacă arbitrul respectivei partite a greșit sau a luat o decizie corectă, dar numai acel arbitru nu putea avea acces la așa ceva. De aici a plecat această idee și pot spune că am avut norocul să fiu în acele camere de ședință unde acest mare proiect a prins contur.

Ce alte sporturi vă plac sau practicați?

Îmi plac și urmăresc dacă am timp baschet și tenis. De curând am început să joc tenis când am timp, dar din păcate nu prea e asa mult timp liber.

Ați vrea să arbitrați un meci important din Liga 1 sau finala Cupei României?

Wow… Sincer ar fi foarte frumos, dar nu cred că este corect față de arbitrii colegi din țară, care arbitrează acolo în fiecare weekend și a căror valoare nu o pun la îndoială. O finală de Cupă e ca și o recunoaștere a meritelor celor care au avut calificative foarte bune în timpul sezonului și nu cred că ar fi o idee bună să vin eu din State să arbitrez o asemenea partidă.


Suntem țara cu cei mai mulți arbitri în PRO (corpul arbitrilor profesioniști din MLS). Cum vă înțelegeți cu Silviu Petrescu, canadianul nostru din Brașov?

Cu Silviu mă înțeleg foarte bine, asta și pentru că ne vedem o dată la dopă săptămâni în cantonamentele de 3 zile la care participăm. Câteodată împărțim și aceeași cameră. Bineînțeles că vorbim românește și vorbim și despre România. Și tot parte din acest grup de romani este Claudiu Badea, un arbitru asistent execelent stabilit în Boston, de fel din București. El a fost accidentat anul ăsta, o accidentare care l-a făcut indisponibil pentru tot sezonul. Ținem legătura și sper ca în sezonul viitor să pot să-l am din nou ca asistent la cât mai multe meciuri.

Atlanta e cea mai bună echipă din MLS la ora actuală cu mulți jucători talentati din America de Sud și antrenată de Tata Martino. Care este starul din Major League Soccer care v-a pus cele mai multe probleme?

Tata Martino (fost antrenor la Barcelona, dar și la naționala Argentinei) a ridicat nivelul de joc de aici din MLS cu încă o treapta, poate chiar două. De când a venit aici, antrenor la Atlanta United, în 2017, pot spune că nivelul tehnic și tactic s-a schimbat enorm. A schimbat mult soccerul în MLS.
Starurile, în general, nu pun probleme sau nu am avut probleme cu ele. Pot spune că se vor protejate, pun multe întrebari despre felul în care este interpretată o decizie sau alta, dar în general cu respect. Sunt alți jucători care nu au ajuns la acel statut, dar care nu cred ca au auzit de cuvinte ca Respect sau Disciplina.

Ultimul român care a arbitrat la un turneu final de campionat mondial a fost Ioan Igna în 1986. De ce credeți că arbitrii români nu mai ajung, atât de sus, la un turneu final?

Nu pot sa zic exact de ce, nu am arbitrat prea mult în România să stiu exact cum ar decurge descoperirea sau dezvoltarea celor talentați în arbitraj, dar sunt sigur că aceste talente sunt, există. Problema e să fie descoperite cât mai devreme și încurajate/ajutate. Dar ca și în cazul jucătorilor, talentul nu e de ajuns. Trebuie multă muncă plus un foarte bun mentor/antrenor sau un program care să ajute la ghidarea și dezvoltarea acestor tineri talentați. Multă, multă munca din partea tuturor plus campionate competitive, unde acești arbitrii pot crește.

O încurajați pe fetița dumneavoastră să joace fotbal?

Da, dar nu o oblig în această direcție. Cea mica a încercat deja un pic, dar mai mult ar înclina către tenis. Deocamdată îi oferim mai multe optiuni de sport sau dans și ea o să aleagă ce-i place.

Care sunt diferențele dintre fotbalul jucat în Statele Unite și cel din România?

Multe… Sunt multe chestii care fac diferenta. Proveniența jucătorilor sau chiar a antrenorilor. Chiar dacă și în România există un numar mare de jucători străini și au un impact asupra jocului sau a echipei, în State majoritatea jucătorilor sunt străini, veniti din toate colțurile lumii și chiar într-o echipă poți vedea acel mixt de culturi care vrei, nu vrei își pun amprenta negativ sau pozitiv asupra unei echipe.
Alcătuirea lotului de jucători, lot care poate fi total diferit de la un an la celălalt. Acest lucru este UNIC. Este o poveste lungă cum se face componența lotului în fiecare an.
Deplasările! Majoritatea sunt foarte lungi. Majoritatea deplasărilor se fac cu avionul tocmai din cauza distanțelor. Chiar și pentru noi, arbitrii, e foarte dificil și tocmai de aceea noi primim delegările cu 4 săptămâni înainte pentru a reduce din costurile de bilete de avion, care normal sunt mult mai ridicate dacă am face o rezervare cu numai 4-5 zile înainte de meci.
Infrastructura, condițiile… toate, de tot felul. În ziua de azi nu mai e de ajuns doar talentul, sunt și mulți alți factori care stau la baza  dezvoltarii unui fotbalist și totul pleacă de la bani. Dacă nu se vrea și nu se investeste cu răbdare în ceva, nu știu când România o să mai ajungă pe unde eram în anii 80-90 sau măcar aproape de acele realizări.

Ați fost la centru la amicalul dintre Manchester City și Liverpool. Cine e mai greu de stăpânit Guardiola sau Klopp?

Guardiola… Oricum din cauza orgoliului dintre cei doi, acel meci a trecut puțin peste limitele unui joc amical. Guardiola și-a dorit enorm să castige acel meci! Bineînțeles că și pentru mine a fost un meci foarte important, am avut multe emoții, dar am încercat să mă bucur de aceste momente și să contribui la spectacolul din teren, la care au fost prezenti peste 50 de mii de spectatori care au plătit să vada anumite vedete care au fost prezente în ambele echipe. Salah este jucătorul care m-a impresionat… e deosebit!

Ce mesaj vreți să le transmiteți tinerilor arbitrii din România? Îi sfatuiți să emigreze în SUA pentru a face aceasta meserie?

În primul rand nu cred că aș sfătui pe nimeni să emigreze în SUA pentru a avea success ca arbitru, pentru că nu e mai usor, ci poate fi mult mai greu. Cred că e ca în oricare altă carieră, cu multă, multă muncă, voință, ceva sacrificii și acel puțin noroc și în România poți ajunge arbitru în Liga 1 și poate international. Și politica? DA, e un factor peste tot și în orice domeniu. Și în România și în State. Nicăieri în lume nu e ușor … Doar cu multă muncă, voință, devotament și implicare totul e posibil.