Los Angeles Lakers este cunoscută astăzi drept una dintre cele mai mari francize din istoria NBA. Nume uriașe precum Jerry West, Kareem Abdul-Jabbar, Magic Johnson, Kobe Bryant, Shaquille O’Neal au purtat echipamentul galben vreme de mulți ani, timp în care au câștigat și o grămadă de titluri. Lakers se află pe locul al doilea în topul campionatelor câștigate, cu 16, doar cu unul mai puțin decât rivala Boston Celtics.

Echipa a luat naștere în Minneapolis, în 1947, de aici fiind și numele de Lakers. Până ca echipa să se mute în Los Angeles, în 1960, Lakers au câștigat cinci titluri de campioană NBA. Echipa a cunoscut adevăratul succes abia după ce s-a mutat pe coasta de vest, iar marea dinastie a echipei a fost atunci, începând cu anul 1979.

Showtime Lakers, așa cum a fost denumită la acea vreme echipa condusă de Pat Riley, cu Kareem Abdul Jabbar, James Worthy și Magic Johnson pe teren, a fost una dintre cele mai atractive echipe din istoria NBA-ului prin jocul lor ultra ofensiv. Lakers au câștigat în 12 ani cinci titluri de campioană NBA, 10 titluri ale Diviziei și a ajuns de nouă ori în finala NBA.

Ceea ce mulți oameni tind să uite este că Showtime Lakers a fost mai mult decât o echipă baschet. Era vorba despre entertainment, despre cum poți face o mulțime de bani din urma unor meciuri de baschet.

Statistici pentru Los Angeles Lakers 1979-1991:

Recordul în sezonul regulat (procentaj victorii): 712-262 (.731)

9 apariții în Finala NBA

5 campionate NBA

Cei mai importanți jucători: Kareem Abdul Jabbar, James Worthy, Magic Johnson, Bob McAdoo, Byron Scott, Michael Cooper

Antrenori: Jack McKinney(1979, doar pentru 13 meciuri), Paul Westhead(1979-1981), Pat Riley(1981-1990), Mike Dunleavy(1990-1992)

Începutul dinastiei

Ca și în cazul rivalilor din Boston, pentru Lakers lucrurile au început să se așeze abia după ce a venit un patron cu ambiții uriașe, gata să riște totul pentru a câștiga. Jerry Buss este cel care a schimbat fața echipei Lakers pentru totdeauna și cel care a creat un adevărat business din baschet. Povestea începe în 1960, când Buss era un client fidel al clubului „The Horn”, din California, unde veneau doar oamenii foarte bogați. Acolo, Jerry a rămas impresionat de spectacolele date de dansatoare, de muzica oferită de către marii artiști ai vremii, iar când a cumpărat Lakers, Jerry și-a dat seama că vrea să creeze din echipă un „The Horn” la scală mai mare. Buss a preluat termenul de „Showtime”, ca și fraza „It’s Showtime” de la club, iar fanii și mass-media din LA au îmbrățișat ideea. Lakers devenise un fel de Hollywood, iar arena era mereu plină de vedete din toate domeniile. Spectacolul, atunci când baschetbaliștii nu jucau, era oferit de către majorete, cântăreți și dansatori, împreună cu jocuri de lumini și o mulțime de confetti.

Photo by Rocky Widner/NBAE

Printre primele mutări ale noului patron a fost angajarea principalului Jack McKinney, cel care avea să antreneze doar 13 meciuri, fiind forțat să se retragă în urma unui accident. Asistentul său, Paul Westhead, avea să-i ia locul și să aducă primul trofeu din era Jerry Buss.

Magic Johnson a fost draftat în 1979 de pe prima poziție și ar fi început ca titular pe poziția de conducător de joc. Alături de Kareem Abdul Jabbar, care a venit la Lakers de la Milwaukee Bucks în 1975, cei doi ar fi format un duet imbatabil în NBA la acea vreme. De altfel, Jerry Buss dovedise că este gata să facă orice pentru a crea spectacol în LA. Kareem era cel mai bine plătit jucător la acea vreme, cu 870.000 de dolari pe sezon.

Stilul de joc și primul trofeu pentru Showtime Lakers

Lakers se baza pe un stil de joc ultra ofensiv. Contraatacul era arma preferată a echipei în primii ani. Având sub panou pe unul dintre cei mai mari sportivi din istorie, Kareem Abdul Jabbar, acesta recupera ușor mingea pentru ca mai apoi să-i paseze lui Magic Johnson, care fie ar fi mers spre panou de unul singur, fie ar fi dat drumul la fel de rapid la minge. Dacă asta nu ar fi mers, Kareem era opțiunea numărul 1 pentru minge în echipă. Până în 1985-1986, Kareem n-a scăzut niciodată sub 21 de puncte marcate pe sezon. Stilul ofensiv a fost implementat de către Jack McKinney, însă secundul, iar mai apoi principalul antrenor Paul Westhead a fost cel care a îmbunătățit sistemul. În final, Pat Riley avea să ducă echipa la nivelul următor din punct de vedere tactic.


Primul sezon al lui Magic la Lakers a fost excelent. Echipa din California a câștigat divizia și conferința de vest, cu un record de 60 de victorii și 22 de înfrângeri. Magic fusese ales în All Star Game în primul său sezon ca jucător profesionist, iar Kareem devenise pentru a șasea oară în carieră MVP-ul Ligii.

În sezonul 1979-1980, Lakers a ajuns în finala NBA unde s-a luptat cu Sixers, condusă de către viitorul Hall of Famer, Julius „Dr.J” Erving. Lakers avea un avantaj de 3-2 în finală când Kareem s-a accidentat la genunchi și a devenit indisponibil. Paul Weshead a decis atunci să-l pună pe Magic ca pivot, dat fiind faptul că avea 2.06 metri. În acel meci, Magic a fost folosit pe toate pozițiile, însă a strâns 42 de puncte, 15 recuperări și 7 pase decisive. Lakers au câștigat cu 123-107, iar Magic a fost ales MVP-ul Finalei, fiind primul rookie(și singurul, până astăzi), care primește această distincție. Cu un trofeu în primul său an ca jucător profesionist, Lakers avea nu doar prezent, ci și un viitor strălucit.

Problemele la echipă și venirea lui Pat Riley

La începutul sezonul 1980-1981, Magic s-a accidentat grav la genunchi și a ratat 45 de meciuri. În play-off-ul din acel an, Lakers a fost eliminată rușinos chiar din prima rundă de către Houston Rockets(care ajungea până în finala NBA).

Photo by:clutchpoints.com

În următorul sezon, Magic a primit un contract în valoare de 25 de milioane de dolari timp de 25 de ani, având să fie cel mai mare contract din istoria sporturilor americane din acea vreme. Chiar și așa, acesta era nemulțumit de stilul de joc al echipei. Antrenorul Paul Weshead a încercat să organizeze diferit ofensiva, stil pe care Johnson l-a numit „previzibil„ și „încet” în presă. A urmat apoi un scandal monstru între antrenor și Magic, ce a rezultat în demiterea lui Paul de la echipă de către patronul Jerry Buss. Jerry a motivat decizia ca neavând vreo legătură cu disputa dintre antrenor și Magic, însă în acel an, Magic a fost huiduit atât în deplasări, cât și în meciurile de acasă. Patronul l-a numit antrenor principal pe secundul lui Westhead, Pat Riley, iar Jerry West era numit co-antrenor, însă fostul jucător ar fi declarat apoi că este mai mult „secundul lui Pat”.

Echipa a câștigat 17 din următoarele 20 de meciuri cu Pat la conducere, terminând sezonul cu un record de 57 de victorii și 25 de înfrângeri. Lakers avea apoi să câștige al doilea campionat în trei ani, tot după o serie contra lui Sixers, câștigată cu 4-2. Pat Riley a câștigat titlul la primul său sezon ca principal, iar Magic a numit acel moment ca „momentul când Lakers a devenit o mare echipă”, și l-a făcut responsabil de acest lucru pe Pat Riley.

Duelurile cu Boston Celtics și cei mai importanți ani pentru Showtime Lakers

În seara draftului din anul 1982, Lakers l-au luat pe prima poziție(obținută după un trade cu Cavaliers) pe James Worthy(care avea să devină un simbol la Lakers). Din nou cu un record de 58-24, câștigând divizia, Lakers ajungea în finala NBA din 1983, din nou lovindu-se de Sixers. Însă diferența era vizibilă. Lakers nu-i avea pe Worthy, Norm Nixon și Bob McAdoo, toți fiind accidentați, iar Sixers îl mai avea în echipă, pe lângă Dr.J, pe Moses Malone. Cei din Philly au  câștigat cu 4-0, fiind și prima victorie într-o finală de NBA contra lui Lakers pentru 76ers.

photo by: sportsnet.ca

În 1984, Lakers i-au întâlnit pe cei de la Boston Celtics în Finala NBA. Era cea de a treia finala consecutivă jucată de băieții lui Riley, și era primul duel dintre Larry Bird de la Celtics și Magic Johnson. Rivalitatea dintre cei doi este extrem de cunoscută în America. Aceasta a început încă din 1979, când cei doi s-au întâlnit în finala NCAA, câștigată de Johnson. Cei doi și-au făcut debutul în același an, însă Bird a fost cel care a câștigat titlul de Rookie of The Year. Rivalitatea a fost alimentată și de aparițiile din finalele NBA dintre cele două echipe, unde Celtics ar fi câștigat o dată în fața marei rivale, iar Lakers și-ar fi luat revanșa pentru anii de suferință din perioada Bill Russell de două ori, în 1985 și 1987.

În finala din 1984, Celtics s-a impus dramatic cu scorul de 4-3, fiind al doilea titlu din cariera lui Larry Bird. Era și pentru a 8-a oară când Celtics învingea Lakers într-o finală NBA, fără nicio victorie de partea echipei din Vest.

În următorul an, Lakers a câștigat divizia pentru a patra oară la rând și a ajuns în finala NBA tot pentru a patra oară la rând. Din nou cu Celtics și Larry Bird, însă lucrurile au stat altfel. Deși a pierdut primul meci al seriei, Lakers, condusă din teren de veteranul Kareem Abdul Jabbar, care avea 38 de ani, a revenit superb și a reușit să câștige cu 4-2. După meci, atât Kareem cât și Magic au spus că această victorie este cea mai mare din cariera lor. În sezonul 1985-1986, Lakers a terminat cu 62 de victorii, însă avea să fie eliminată în finala conferinței de vest de către Houston Rockets. Texanii au jucat finala NBA împotriva lui Celtics, iar „verzii” au câștigat seria cu 4-2.

Sezonul 1986-1987 este considerat drept unul dintre cele mai bune sezoane din istoria echipei din Los Angeles. Magic a condus echipa către un record de 65-17, a devenit MVP-ul NBA pentru prima oară în carieră(având 23.9 puncte pe meci și 12.2 pase decisive) iar Michael Cooper devenea Jucătorul defensiv al anului în NBA. Lakers a jucat din nou în finala NBA, unde a dat din nou peste Celtics. Echipa lui Bird n-a reușit să-și apere trofeul câștigat anul trecut, fiind învinsă de către Magic și Lakers cu scorul de 4-2.

La parada victoriei din LA, Pat Riley le-a spus tuturor că Lakers își va apăra trofeul în sezonul viitor, lucru nereușit de nimeni de la Boston Celtics din 1969.

Lakers a reușit, în sezonul 1987-1988, să câștige al șaptelea titlu consecutiv de divizie, și a ajuns chinuit în finala NBA, după două serii de 4-3 cu Jazz și Mavericks. În finala din acel an, Magic i-a avut în față pe Detroit Pistons, cu Isaiah Thomas, Vinnie Johnson și Dennis Rodman, cunoscuți drept „Bad Boys”, după stilul foarte agresiv de joc. Lakers a fost salvată în acea serie de evoluția minunată a lui James Worthy, care a și devenit MVP-ul Finalei. Echipa antrenată de Pat Riley a câștigat cu scorul de 4-3, fiind al 5-lea titlu din cariera lui Magic. Lakers își apăra astfel trofeul câștigat anul trecut, fiind prima echipă după aproape 20 de ani care reușește acest lucru. De altfel, acesta avea să fie ultimul campionat pentru Lakers până în anul 2000.

Sfârșitul dinastiei

Următorul sezon(1988-1989), Lakers a câștigat al 8-lea titlu de divizie, însă a fost „măturată„ în finala NBA de către Pistons. Magic câștiga al doilea său titlu de MVP, dar se accidenta în finala NBA. După finala din acel an, Kareem Abdul Jabbar, în vârstă de 42 de ani, și-a anunțat retragerea ca jucător profesionist. Kareem a lăsat în urma lui mai multe recorduri: cel mai bun marcator din istoria NBA(38,387 de puncte), cu cele mai multe aruncări reușite(15,837), și cele mai multe minute jucate (57,446).

În 1989-1990, Magic a câștigat al treilea titlu de MVP, cu 22.3 puncte, 11.5 assist-uri și 6.6 recuperări. Însă în play-off-ul din acel an, Lakers era eliminată de către Phoenix Suns în semifinala conferinței.

În 1990, Pat Riley, antrenorul lui Lakers, și-a dat demisia, fiind înlocuit de către Mike Dunleavy Sr. Tot în acel an, Michael Cooper a decis că vrea să joace în Europa și a fost pus pe liber de către echipă. Echipa era total nouă cu Dunleavy antrenor. Ofensiva era mai organizată, mai restrânsă, iar defensiva era mult mai bine pusă la punct. Magic a avut din nou un sezon foarte bun la Lakers, cu 19.4 puncte, 12.5 assist-uri și 7 recuperări pe meci. În 1991, Finala NBA le aducea față-n față pe Lakers și Chicago Bulls, ultima fiind condusă de extraodinarul Michael Jordan. Deși era văzut un duel între Magic și Jordan, Scottie Pippen a fost cel care a avut grijă de Johnson și l-a oprit din a-și conduce echipa spre un alt titlu. Chiar și cu 2 triple-double, Magic nu a reușit să câștige al 6-lea său titlu de campion, fiind învins de Bulls cu 4-1.

A fost primul trofeu de campion pentru Jordan, dar și ultima apariție într-o finală NBA pentru Magic Johnson. Finala din 1991 este, de fapt, tranziția de la o dinastie la alta.

Retragerea lui Magic Johnson

În anul 1991, la un control de rutină, Magic Johnson a fost descoperit pozitiv la testele HIV. La o conferință de presă din noiembrie, Magic a spus că se va retrage imediat, iar că soția și copilul nenăscut nu au primit virusul. A continuat apoi spunând că va lupta cu această boală.

Era un moment important în istoria Americii, fiind printre primele celebrități care erau pozitive de HIV. Deși nu a știut la început cum a luat virusul, iar presa spunea că Magic este gay sau bisexual, acesta a declarat că a primit virusul după relații heterosexuale cu diferite partenere de-a lungul carierei sale. Era un moment de cotitură fiindcă HIV era considerat drept virusul celor homosexuali, o mică parte din cei infectați cu HIV au obținut virusul prin relații cu parteneri de alt sex. Era cea mai importantă știre a momentului în America, în 2004 ESPN spunând că era al șaptelea cel mai important moment din ultimii 25 de ani.

Deși era retras, Magic a fost ales de către fani să reprezinte conferința de Vest în All Star Game. Mai mulți jucători, printre care și foștii colegi Byron Scott și AC Green au spus că Magic nu ar trebui să joace pentru că există riscul de a-i contamina pe alții. Chiar și așa, Magic a fost ales în echipă și a devenit All Star MVP, cu 25 de puncte și 9 pase decisive.

Mai mult, în vara anului 1992, Magic a fost ales să joace pentru echipa SUA la Jocurile Olimpice de la Barcelona,  celebrul „Dream Team”, cu o mulțime de jucători din Hall of Fame. Magic a fost ales chiar co-căpitanul echipei, alături de Larry Bird.

În primul sezon de după dinastie, Lakers a avut doar 43 de victorii, a obținut ultimul loc de play-off și a fost învinsă în prima rundă de Suns.

Urmări

Kareem Abdul Jabbar, Magic Johnson, James Worthy și Bob McDoo fac parte astăzi din Hall of Fame-ul NBA. Magic este șeful operaționilor de baschet de la Lakers, având un rol important în aducerea lui LeBron James la Lakers. Worthy face și el parte din echipa de antrenori de la Lakers, iar Bob McAdoo a câștigat trei campionate alături de Miami Heat ca secund. Pat Riley este și astăzi președintele celor de la Miami Heat, după ce a antrenat echipa din Florida mai mulți ani.

Lakers nu a mai cunoscut succesul de campioană până în 2000, când Kobe Bryant și Shaquille O’Neal antrenați de Phil Jackson, au creat o altă dinastie în istoria echipei. Patronul californienilor, Jerry Buss, a decedat în 2013, acțiunile de 66% ale echipei fiind preluate de către cei șase copii ai săi. În 2017, fiica sa, Jeanie Buss, a devenit președintele echipei.