Este cu adevărat impresionant cum o simplă înșiruire de litere poate să producă o mare emoție. Inimile fanilor echipei Leicester City tresaltă de bucurie atunci când aud numele lui Claudio Ranieri, omul care a scris cea mai frumoasă și prețioasă pagină din istoria clubului.

Realitatea construită de Ranieri a depășit orice vis, orice fantezie a suporterilor lui Leicester, indiferent de gradul de optimism.

Învins de Insulele Feroe, pe când se afla la cârma naționalei Greciei, Ranieri a aterizat în cel mai competitiv campionat din lume și a reușit să îl câștige încă din primul sezon, antrenând o echipă (la acea vreme) de pluton.

Multă cerneală s-a consumat și multe taste sau stricat, totul întru elogierea celui care a făcut imposibilul posibil.

Acum însă, la 3 ani de la săvârșirea miracolului fotbalistic, senzația este că numele lui Claudio Ranieri a rămas captiv în East Midlands, Leicestershire.

Incontestabil, titlul adjudecat cu Leicester este cea mai mare performanță din cariera italianului. Cu toate acestea, noua piatră prețioasă a coroanei lui Ranieri pare să strălucească nedrept de puternic, eclipsându-le pe celelalte. Nu doar că oamenii tind să uite performanțele lui Claudio Ranieri dinainte de Leicester, dar neglijează și faptul că fără acelea, miracolul din Premier League nu ar fi putut fi împlinit.

Marele respect ce i-l purtăm veteranului italian ne obligă să ne (re)amintim cum a început totul. Doar astfel întreaga muncă a lui Ranieri poate fi cinstită cu adevărat.

Claudio Ranieri s-a născut în data de 20 octombrie 1951, în vecinătatea capitalei Roma. Prietenii lui Claduio își amintesc că acesta a avut din totdeauna o personalitate mai degrabă britanică decât italiană, fiind mai tot timpul tăcut și reținut.

A început să  joace fotbal la echipa de fotbal a bisericii din orășelul natal, iar primul contract profesionist a fost semnat cu AS Roma, în 1973. După o carieră de jucător consumată eminamente în Italia, Claudio Ranieri se retrage în 1986.

Nu a putut să stea prea mult departe de fotbal, astfel că în același an și-a început aventura de antrenor la un club de amatori, Vigor Lamezia.

Sursă foto: www.90min.com

Anul 1988 reprezintă momentul când Ranieri se prezintă lumii ca un viitor mare antrenor. În 1988 a preluat-o pe Cagliari, o echipă care evolua în Serie C (liga a 3-a) în acel moment.  Reușind promovare după promovare, Claudio ajunge cu Cagliari pe prima scenă a fotbalului italian. Secretul succesului lui Ranieri era bagajul consistent de cunoștințe tehnico-tactice și abilitatea pedagogică, Cagliari fiind recunoscută în timpul mandatului lui Claudio Ranieri pentru combinația dintre disciplina tactică și flexibilitatea din teren, care îi permitea să se adapteze la stilul adversarului.

Următoarea provocare a fost Napoli, o echipă cu dificultăți financiare în acea perioadă. În ciuda faptului că a terminat pe locul 4 în primul sezon și a reușit să califice echipa în Cupa Uefa, Ranieri a fost concediat la începutul celui de-al doilea sezon. Chiar dacă nu a petrecut decât un an la Napoli, Claudio a izbutit, pe lângă clasarea foarte bună în campionat, și promovarea unor jucători precum Gianfraco Zola și Daniel Fonseca.

Sursă foto: www.footballwhispers.com

Începând cu anul 1993, Ranieri a devenit antrenorul Fiorentinei, care se afla în eșalonul secund. Așa cum mai demonstrase în trecut, promovarea nu era unu lucru prea dificil pentru antrenorul italian. După un sezon în Serie B, Fiorentina cu Ranieri a reușit promovarea în Serie A.

Găsind în Florența mediul ideal de lucru, Claudio, ajutat de jucători precum Gabriel Batistuta, Rui Costa și Francesco Baiano, a reușit să își adjudece două trofee, Cupa și Supercupa Italiei. Ba mai mult, în Serie A, Fiorentina a atins un prag de 15 meciuri consecutive fără înfrângere, ceea ce a plasat-o pe poziția secundă pentru multe luni. Din păcate, băieții lui Ranieri au pierdut 5 din ultimele 9 partide din sezonul 1995-1996, astfel că au terminat doar pe poziția a 4-a.

În următorul sezon lucrurile n-au mai mers foarte bine pe plan intern, Fiorentina terminând pe poziția a 9-a, dar a impresionat în Cupa Cupelor, unde a pierdut în semifinale în fața Barcelonei, care avea să își adjudece titlul de campioană.

Sursă foto: www.skysports.com

În urma unei perioade fructuoase petrecută în Spania, unde a reușit să câștige cu Valencia Cupa Regelui, Cupa Intertoto și să ducă echipa până în Uefa Champions League, Ranieri a atras atenția marilor cluburi ale lumii. După o perioadă scurtă și tumultoasă la Atletico Madrid, Ranieri semnează cu Chelsea.

Primul sezon a fost caracterizat de evoluții inconstante. În campionat Chelsea a terminat pe 6 și s-a calificat în Cupa Uefa. Analizând situația de la echipă, italianul a ajuns la concluzia că trebuie să reconstruiască bătrânul lot pe care îl avea la dispoziție. În următorul sezon, la Chelsea au ajuns Frank Lampard, Emmanuel Petit și William Gallas. Toți pentru 30 de milioane de lire.

Chiar și așa, Chelsea a terminat tot pe 6 în campionat și a pierdut finala FA Cup în fața celor de la Arsenal. Criticile s-au înmulțit, iar poziția lui Ranieri era din ce în ce mai nesigură. A urmat un sezon în care Chelsea s-a confruntat cu serioase probleme financiare, dar, paradoxal, în care formația londoneză a obținut un loc mai bun decât în precedentele două sezoane: poziția a 4-a și calificarea în Uefa Champions League.

În 2003, banii rusești au umplut visteria clubului prin intermediul lui Roman Abramovic. 120 de milioane de lire a fost bugetul de transfer pe care rusul i l-a oferit lui Ranieri, iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate: locul al 2-lea și, tot odată, cea mai bună clasare în ultimii 49 de ani.

Parcursul în Champions League a fost unul lung și s-a oprit neașteptat în fața lui AS Monaco, în faza semifinalelor. În ciuda rezultatelor bune din această competiție, Ranieri a fost găsit marele vinovat pentru înfrângerea din semifinale, fiind acuzat de schimbări și decizii tactice neinspirate.

Tot atunci Chelsea a stabilit noi recorduri: cele mai puține goluri încasate și cel mai mare număr de puncte obținute într-un sezon. Nu a contat foarte mult, lui Claudio reproșându-i-se că e o mare diferență între a crea o echipă care poate câștiga campionatul și a crea una care îl câștigă.

 

Sursă foto: www.goal.com

După episodul Chelsea, Claudio s-a reîntors la Valencia, luându-i locul lui Rafa Benitez, care reușise dubla Cupa Uefa – campionat. Și sub comanda italianului Valencia a început bine, însă, surprinzător, din luna octombrie echipa a intrat într-un con de umbră. Rezultatele dezamăgitoare au continuat, iar Ranieri a ajuns din nou în Italia, la Parma.

Momentul era unul dificil pentru clubul italian. Nu mai erau multe meciuri de disputat, iar Parma se afla în zona de retrogradare. Impresionând prin acuratețea jocului ofensiv, Parma reușește, în final, mulțumită lui Ranieri să evite retrogradarea.

În 2007, Claudio semnează cu Juventus, care își începuse reconstrucția în urma scandalului care s-a soldat cu retrogradarea clubului. În primul sezon, Juventus termină pe locul 3, fiind echipa cu cele mai multe goluri marcate. Calificată în Uefa Champions League, „bătrâna doamnă” își câștigă grupa după ce a învins-o tur-retur pe Real Madrid.

A urmat o perioadă mai dificilă, începând cu atacurile lui Jose Mourinho (cel care îl succedase la Chelsea) care îl acuza că este un antrenor cu metode învechite și care nu a reușit să câștige nimic important în carieră. Au continuat apoi rezultatele mai puțin mulțumitoare cu Juventus, totul terminându-se cu concedierea sa în ziua când Inter Milano a câștigat Serie A.

Sursă foto: www.goal.com

Pe întâi septembrie 2009, Roma își anunța noul antrenor: Claudio Ranieri. Un vis devenea realitate, Ranieri fiind un suporter înfocat al romanilor încă din copilărie.

Pasiunea părea să facă o casă bună cu performanța la Roma. Sub bagheta lui Ranieri, Roma și-a îmbunătățit semnificativ jocul și a reuit să se implice până spre final în lupta pentru titlu. Cu 5 etape înainte de final, trupa lui Claudio Ranieri se afla pe prima poziție în clasament. Lucrurile păreau că merg în direcția potrivită, Roma având o serie de 24 de meciuri fără înfrângere. Cu toate acestea, băieții lui Ranieri nu au putut menține ritmul până la final și s-au înclinat în fața Interului lui Mourinho, care s-a folosit și de acest prilej pentru a-l ataca pe simpaticul italian.

Claudio Ranieri nu a reușit să redreseze situația și să satisfacă ambițiile conducerii, astfel că a demisionat în 2011.

A urmat Inter Milano. Echipa se afla deja într-o pasă proastă atunci când Ranieri a fost numit. Deși părea că are soluția potrivită pentru a o scoate din acest impas, rețeta lui Ranieri nu a fost una de durată, astfel că în 2012 a fost concediat.

Monaco a fost următorul club pe care Ranieri l-a antrenat. Deși a reușit promovarea încă din primul sezon (deja specialitatea casei) de pe prima poziție și a continuat excelent sezonul următor cu poziția secundă în Ligue 1, contractul lui Ranieri nu a fost reînnoit, astfel că a ajuns selecționerul Greciei.

 

Această perioadă a carierei este probabil ca mai nefastă. A semnat un contract pe 2 ani, dar a fost demis după doar 4 meciuri, în urma unei înfrângeri în fața amatorilor din Insulele Feroe.

În 2015, Ranieri avea să declare după experiența ca selecționer: Am făcut o greșeală când am devenit selecționerul Greciei. Am acceptat deoarece era ceva nou, să fii selecționer. Am avut 4 meciuri și pentru fiecare partidă, am avut 3 zile să pregătesc jucătorii. Asta înseamnă 12 zile de antrenament. Ce pot să fac în 12 zile? A trebuit să reconstruiesc o echipă națională în 12 zile. Ce puteam să fac? Nu sunt magician.

Și de aici lucrurile sunt arhicunoscute.

Sursă foto: www.express.co.uk

Italianul a semnat cu Leicester, a câștigat campionatul Angliei, primul titlu de campion din cariera sa de antrenor și primul din istoria celor de la Leicester. A scris istorie creând o echipă competitivă, cu jucători ce au atras privirile celor mai mari cluburi din lume.

După cea mai amară perioadă din cariera sa, iată că a venit și cea mai dulce.

Chiar dacă în campionat performanțele din sezonul trecut nu au mai putut fi repetate, în cel de-al doilea sezon, Leicester a reușit un parcurs foarte bun în Uefa Champions League.

Pe 23 februarie 2017, Claudio Ranieri a fost concediat.
În urma unei perioade petrecute la Nantes, Ranieri a devenit acum antrenorul celor de la Fulham.

Echipa se află pe ultima poziție în Premier League. Se pare că lui Claudio nu i-a plăcut niciodată calea ușoară și este încă dornic de noi provocări.
VA URMA