Guardiola spunea sezonul trecut că Napoli, antrenată de Sarri la acea vreme, este echipa cu cel mai bun joc de construcție din lume. Acum, când cei 2 tehnicieni se întâlnesc din nou, Sarri îi întoarce complimentul spunând că Manchester City este cea mai bună echipă la ora actuală.

După politețurile declarative și aprecierile măgulitoare, Guardiola și Sarri au lăsat amabilitățile de-o parte și s-au duelat pentru cele 3 puncte puse în joc.

Chelsea venea după a doua înfrângere a sezonului și avea nevoie de victorie pentru a rămâne conectată la lupta pentru top 4. Manchester City era obligată de victoria lui Liverpool să își adjudece toate punctele pentru a-și păstra poziția fruntașă. Așadar, ambele formații aveau motive serioase să forțeze victoria și, prin urmare, să ne ofere un meci spectaculos.

Dar, așa cum am văzut de exemplu în confruntarea dintre Liverpool și City, astfel de meciuri, între echipele fruntașe și valoroase, pot aduce unele schimbări în exprimarea din teren, asta deoarece campionatul este lung, iar totul trebuie gândit în perspectivă.

În consecință, Chelsea a propus un joc de așteptare, prin care să absoarbă presiunea adversarului. De partea cealaltă, Guardiola fiind ceva mai principialist, a venit cu abordarea sa clasică, hotărât ca echipa lui să fie cea care dictează ritmul partidei.

Să aruncăm o privire asupra componenței echipelor.

Deși Giroud se afla pe bancă, apt de joc, Sarri a preferat să înceapă meciul cu Hazard în poziție centrală, ca vârf fals.

Pep, stânjenit și de unele probleme de lot, a optat și el pentru o improvizație: Sterling 9 fals.

Așezare în teren

Cum ne-a obișnuit în acest sezon, Chelsea sub comanda lui Sarri se apără într-un 4-5-1. Noutatea de astăzi a fost că belgianul Hazard era cel mai avansat om. Atunci când adversarul avea mingea, sarcina lui Hazard era să blocheze culoarele de pasă către Fernandinho. Colegii din spatele său formau un zid, forțând circulația balonului către zonele laterale ale terenului.

Manchester City se apăra într-un 4-4-2, cu unul dintre mijlocași, Silva aici, făcând un pas în față alături de Sterling.

Atunci când aveau posesia, băieții lui Guaridola se așezau într-un 4-2-4, cu Mahrez și Fernandinho puțin mai retrași, în timp ce Sane, Silva, Sterling și Bernando Silva se poziționau între linii.

Presing

Gazdele au alternat tipurile de presing pe parcursul meciului. Caracteristica de bază a fost că presingul lor nu trebuia să fie unul agresiv, care să consume multă energie și nu își propunea recuperarea rapidă a balonului, ci mai degrabă provocarea unei greșeli din partea oponentului. Marcaj om la om, singura opțiune este mingea lungă. Ederson greșește degajarea, iar Chelsea intră în posesie.

City a propus un presing mai agresiv și a încercat să oprească faza de construcție chiar de la fundași. 5 jucători presau în permanență și nu ofereau timp purtătorului de balon. Nu urmăreau doar provocarea unei greșeli, ci și recuperarea cât mai rapidă și mai aproape de poarta lui Kepa.

O altă caracteristică esențială a presingului lui City dincolo de intensitate, a fost inteligența. Degeaba presezi cu mulți oameni, dacă la bază nu este un sistem bine pus la punct, care să delimiteze zona fiecăruia.

În imaginea de mai sus observăm cum printr-o poziționare inteligentă, 5 oameni de la Man City țin în șah 7 oameni de la Chelsea. În faza aceasta, mingea ajunge la Kepa. Chiar dacă aveau 2 jucători în plus, printr-o poziționare strategică, Chelsea a fost anihilată.

Prin acest gen de presing, Chelsea a suferit mult în debutul partidei. În minutul 18, City avea 24 de pase în treimea adversă, Chelsea 0.

Atacând zonele laterale

Principala abordare ofensivă a lui City a fost exploatarea zonelor laterale.

Mahrez, jucătorul de bandă, se lipea efectiv de tușă pentru a forța fundașul lateral să iasă din dispozitiv, iar unul dintre interi, Bernardo Silva aici, ataca spațiul creat între fundașul lateral și cel central.

De asemenea, prin contribuția fundașului lateral și a unui inter, Guardiola a încercat să creeze superioritate numerică în flanc prin formarea de triunghiuri.

Tot pentru îndeplinirea acestui deziderat (superioritatea în flanc) a lucrat și Sterling.

Beneficiind de libertatea aferentă unui vârf fals, Sterling a coborât des în prima repriză în partea dreaptă pentru a crea superioritate. Observăm aici cum din cauza lui, Chelsea se află într-un 3 contra 2.

Și abordarea defensivă a lui Chelsea a favorizat jocul pe benzi pentru City. După cum spuneam, linia de mijloc formată din 5 oameni trebuia să anuleze culoarele de pasă din zonă centrală și să forțeze pasa în lateral.

Mijlocașii londonezilor încercau să stea aproape unul de celălalt și să acționeze în bloc. Această abordare are și avantaje și dezavantaje.

Avantajul este că purtătorul de balon, Mahrez aici, este încercuit de 4 jucători și sub mare presiune, cu opțiuni limitate.

Dezavantajul este că partea opusă de teren rămâne liberă, iar printr-o schimbare rapidă de direcție, Chelsea se afla în dificultate, așa cum vedem în această captură.

Manchester City a centrat de 23 de ori, Chelsea numai de 6. Ghinionul campionilor în exercițiu a fost lipsa unui atacant veritabil, dar și forma impresionantă a lui David Luiz care a avut cele mai multe dueluri aeriene câștigate: 5.

Probleme defensive

Trupa lui Sarri a avut o primă repriză foarte slabă, în care a fost dominată de City. Construcția era greoaie și previzibilă, mobilitatea jucătorilor limitată. Asta a condus la multe mingi recuperate de Man City și la contraatacuri rapide. Norocul celor de la Chelsea a fost că Sterling nu este deloc inspirat în postura de finalizator.

Un alt neajuns a fost la începutul meciului spațiul mare dintre linii. Fundașii nu urcau suficient pentru a sprijini linia mediană de teama jucătorilor rapizi care puteau profita de spațiul din spatele lor, așa că City putea să joace confortabil între linii. Fără protecția mijlocașilor, în această ipostază, fundașii erau expuși.

Problemele mai apăreau și din poziționarea defectuoasă a mijlocașilor. Jorginho aici, prin așezarea greșită în teren, lasă un culoar direct de pasă către Sterling, iar întreaga linie mediană londoneză este eliminată printr-o singură pasă.

Nici Kante nu a avut cea mai bună zi. În ciuda golului marcat, francezul a fost deposedat de 3 ori și a mai fost aproape să piardă mingea de câteva ori în poziții foarte periculoase.

Chelsea, prudentă ofensiv

După cum am menționat deja, Sarri a fost foarte precaut astăzi și nu a dorit să-și asume foarte multe riscuri. Așadar, Chelsea a stat în expectativă și a încercat să lovească pe contraatac.

Cum însă jocul de construcție era deficitar, planul B era mingea lungă de la David Luiz. Pentru a contracara această abordare, unul dintre mijlocașii lui City ieșea din dispozitiv și încerca să-l incomodeze pe brazilian.

Golul de 1-0

Total împotriva cursului jocului, Chelsea a reușit să deschidă scorul chiar înainte de pauză.

Willian, marcat strâns de Walker, coboară în jumătatea proprie pentru a-l scoate pe englez din dispozitiv. Mingea ajunge la David Luiz care este închis târziu de Bernardo Silva,

verticalizare precisă până la Pedro. Hazard atacă bine zona dintre Stones și Laporte pentru a îl elibera pe Willian.

Deși brazilianul Willian face o preluare destul de modestă, reușește să centreze. Problema pentru City a fost că mijlocașii s-au repliat anevoios și că Fernandinho s-a concentrat pe jucătorii din careu și i-a neglijat pe cei din afară.  Observăm cum 3 jucători atacă nemarcați, în timp ce în careu avem un duel 3 contra 1.

Sane are un moment de neatenție, Kante profită și marchează.

Repriza a doua

Acest gol a părut că înclină balanța în favoarea londonezilor.

După golul marcat de Kante, Chelsea a părut echipa mai proaspătă, iar jocul s-a îmbunătățit considerabil: în minutul 50, Chelsea avea 70% posesie (din min 45 până în min 50).

Sub presiunea timpului și a scorului, City și-a asumat și mai multe riscuri.

Fernandinho rămâne singurul jucător din fața apărării, iar Gundogan (intrat în locul lui Silva, accidentat) se alătură celor 4 oameni din atac.

Chelsea a fost împinsă și mai mult. Pedro și Jorginho sunt aproape în linie cu fundașii.

Abordarea tactică a fost aceeași pentru City: crearea superiorității în zonele laterale.

Chiar dacă au pus și mai multă presiune pe londonezi, City n-a mai reușit mare lucru. Golul lui Kante a schimbat radical soarta meciului. După 1-0, băieții lui Sarri au părut revitalizați, cu un moral mult mai bun și au fost capabil să-și amelioreze construcția și greșelile defensive.

Gol de 2-0

Schemă lucrată clar la antrenament.

David Luiz rămâne mult în spate, iar cu puțin timp înainte de executarea cornerului, atacă careul. De asemenea, putem vedea cum acesta comunică cu Rudiger în vederea executării schemei.

Aici, cerând mingea din poziția respectivă, probabil anunță schema.

Rudiger atacă primul balonul, pentru a deruta defensiva adversă, iar David Luiz, care l-a urmat îndeaproape fără marcaj, trimite imparabil mingea în poartă.

Concluzii

Deși începutul de partidă a aparținut clar echipei lui Guardiola, scorul la pauză a fost de 1-0. City și-a creat ocazii în prima repriză, însă nu a fost capabilă să profite de ele.

Chelsea a practicat un joc ceva mai defensiv, de așteptare și, prin golul lui Kante a dobândit încrederea și siguranța de care avea nevoie.

În repriza a doua londonezii au fost mult mai siguri pe ei și au corectat greșelile din prima repriză. Manchester City a încercat în permanență să aplice planul tactic, dar în ultima treime echipa fost total neinspirată.

Pragmatismul și poate prospețimea fizică și mentală din finalul meciului, au direcționat cele 3 puncte către Chelsea.