Zâmbetul lui Ronaldinho, adrenalina fotbalului

 

Intră în arenă. Are părul desfăcut, lung, cu pletele în vânt. Zâmbește larg, ca întotdeauna. Are cu el o minge. O ridică, o dă peste picior, o ține pe frunte, o dă din nou peste picior, o învârte, o mângâie, o simte. Oamenii se ridică în picioare, aplaudă, se bucură. Toți zâmbesc. Magie?

Sursa: mundo deportivo

În urmă cu 16 ani începea povestea romantico-fotbalistică dintre un club și un jucător. Apoi, povestea avea să se extindă la nivelul întregii planete. Toți știau cine este el, cum arată și de ce e în stare. Era un fel de Harap-Alb al fotbalului. Nici el nu avea puteri supraomenești, dar când atingea balonul puteai simți magia în teren. Și în aer, peste tot în stadion. Magia asta te făcea să tresari, să te bucuri și să te întrebi „ Cum face asta?”. Nu existau explicații logice, nu putea fi demonstrată nicio teorie.  Era fotbal, pur și simplu.

Ronaldinho Gaucho a ajuns pe Camp Nou în august 2003, într-o vară cu multe grade și priviri nerăbdătoare în aer din partea suporterilor catalani. „Dinho” era transferat de la Paris Saint-Germain, pentru care jucase timp de 2 ani. Brazilianul, născut în  Porto Alegre, a început fotbalul la Gremio, când avea numai 7 ani. Și-a făcut apariția de 145 ori în tricoul Barcelonei, înscriind de 70 de ori. În sezonul 2005-2006, cu Ronaldinho și Eto’o în atac, echipa „blaugrana” reușea să aducă pe Camp Nou primul trofeu Champions League după o pauză de 14 ani. Acel sezon este considerat cel mai bun din cariera superstarului brazilian. Dinho a ridicat deasupra capului primul și ultimul său trofeu UEFA Champions League și a fost desemnat Balonul de Aur al anului 2005, în urma rezultatelor sale remarcabile din toate competițiile. Mai mult decât atât, în 2006, Ronaldinho era înscris pe lista Laureus World Sportsman of  the Year, alături de alți 5 sportivi cu performanțe extraordinare obținute în acel an.

Sursa: title magazine

Ronaldinho și-a mai pus o dată amprenta asupra istoriei Barcelonei, trimițând o pasă decisivă pentru primul gol al lui Lionel Messi, în anul 2005. Mulți ani mai târziu, după despărțirea de Barca, brazilianul a declarat că unul din regretele sale este că nu a petrecut mai mult timp pe teren alături de Messi. Odată ajunsă la final, povestea Ronaldinho-Barca a fost încununată cu un meci anti-rasism în Venezuela, terminat cu scorul de 7-7, unde Dinho și Messi au fost căpitanii celor 2 echipe formate din jucători celebri.

Sursa: ESPN.com

După plecarea de pe Camp Nou, Ronaldinho a mai evoluat în Europa pentru AC Milan cu care a obținut un „Scudetto” în sezonul 2010-2011. Acela a fost ultimul trofeu european pentru brazilian, urmând ca în următorii ani să joace numai în America de Sud, pentru echipe ca Flamengo, Atletico Mineiro, Queretaro și Fluminese. Ultimul trofeu important al carierei lui Ronaldinho a fost Copa Libertadores din anul 2013, cucerită în tricoul lui Atletico Mineiro.

Ronaldinho a fost om de bază și în vara anului 2002, când Brazilia a cucerit a 5-a Cupă Mondială la turneul final din Coreea și Japonia. Momentul de grație al magicianului brazilian a fost în sfertul de finală contra Angliei, când Dinho a reușit o pasă decisivă pentru Rivaldo și un gol senzațional din lovitură liberă, stabilind scorul final: 2-1 pentru Brazilia.

Sursa: Soccer Laduma

Pe 16 ianuarie 2018, Ronaldinho și-a anunțat oficial retragerea din fotbal, după o carieră de 17 ani în fotbalul mare și o viață întreagă dedicată celui mai frumos sport din lume, în urma căreia a fost denumit  „cel mai mare entertainer din istoria fotbalului”.

Chiar dacă visul frumos s-a terminat, știm sigur că Dinho nu vrea să fim triști, căci fotbalul merge înainte. Cum zice și celebra expresie, să nu ne pară rău că s-a terminat, ci să fim bucuroși că s-a întamplat. Ronaldinho s-a întâmplat. Neașteptat, spontan și fericit.

Să facem ce am făcut prima oară când a ieșit cu mingea la picior. Să facem ce a făcut și el întotdeauna când juca. Să facem ce ne face atât de frumoși ca oameni: să zâmbim.

Sursa: USA today