Din 1994 și până aseară, Barcelona a vizitat Old Trafford de 3 ori, fără prea mare succes: două remize și o înfrângere. Aseară, spaniolii au reușit să spargă gheața și să se impună, în sfârșit, pe „teatrul viselor”. A fost nevoie de un început foarte slab al „diavolilor” și de un joc nu foarte convingător și pe alocuri atipic al Barcelonei pentru a sparge „blestemul”. Dar să nu anticipăm.

Formații și așezări

Solskjaer a trimis în teren echipa pe care o puteți observa în imagine, însă pe teren lucrurile au arătat puțin diferit.

Dalot nu a fost extremă dreapta, ci „left wing-back” într-un modul cu 3 fundași centrali (Smalling, Lindelof, Shaw). Așadar, United a fost dispusă mai degrabă într-un 5-3-2, însă nu în toate momentele jocului.

Atunci când mingea era încă departe poarta lui De Gea, Manchester United se așeza într-un 4-4-2 (Dalot mijlocaș stânga), cu o linie mediană „în romb” pentru a-și asigura superioritatea în zonă centrală și un mai bun control asupra liniei mediane a Barcelonei, formată din Rakitic, Busquets și Arthur.

De partea cealaltă, Ernesto Valverde a început cu Semedo fundaș dreapta și, cu Dembele incomplet refăcut fizic, cu o linie ofensivă formată din Coutinho, Suarez și Messi.

Grafica este confirmată de așezarea din teren a jucătorilor. Vedem cum inițial Barca a început construcția cu cei 4 fundași și 2 interi (Busi și Arthur). Acest lucru a generat o bătălie la mijloc între două „triunghiuri”, ceea ce făcea ca raportul de forțe să fie relativ egal și, prin urmare, construcția spaniolilor ușor îngreunată.

Această problemă a fost rapid remediată prin coborârea lui Busquets între cei 2 fundași centrali, ceea ce a permis fundașilor laterali (Semedo și Alba) să ocupe poziții mai avansate (degrevând astfel defensiva Barcelonei de o parte a presiunii). Rezultatul a fost crearea superiorității numerice pe faza de construcție în favoarea Barcelonei.

Început dezastruos de partidă pentru United

Este posibil ca soarta calificării să se fi jucat în primele 12 minute ale acestei partide. Manchester nu a contat absolut deloc în această primă parte a jocului, fiind total surclasată de Barcelona.

Posesia în primele 12 minute a fost aceasta: 11% United – 89% Barca. În acest interval de timp, United a reușit 17 pase, Barcelona 157. După golul primit, care se pare că a dat semnalul de trezire în tabăra „diavolilor”, și până la pauză, raportul posesiei s-a modificat simțitor: 41% Manchester – 59% Barcelona.

United a dorit să păstreze o „echipă scurtă” și să limiteze spațiile dintre compartimente. Pentru a înfăptui acest deziderat tactic, linia fundașilor celor de la Man. United a adoptat o poziție destul de avansată, ceea ce putea crea probleme din cauza vitezei în minus a fundașilor centrali.

Presing și animație ofensivă Barcelona

Barcelona a presat într-o manieră agresivă și susținută în special când mingea ajungea într-o zonă laterală. În acel moment opțiunile apropiate de pasă pentru United erau anulate, iar singura opțiune viabilă era degajarea în speranța recuperării.

Având în față o linie de 5 oameni, cu 2 fundași puternici (Lindelof și Smalling), Barca s-a axat pe exploatarea zonelor laterale. Linia de 3 formată din Messi, Coutinho și Suarez a fost apropiată pentru a strânge linia defensivă a „diavolilor”, iar cei 2 fundași laterali, Semedo și Alba, se aflau în poziții foarte avansate, gata să exploateze spațiile laterale.

Man. United după autogolul lui Shaw

Înainte ca tabela să se modifice, băieții lui Solskjaer n-au avut dorință și intensitate. Duelurile individuale erau câștigate cu lejeritate de spanioli, iar presingul era mai degrabă unul de imagine.

După ceea ce eu consider că a fost momentul de inflexiune, United s-a trezit. Jucătorii au început să pună intensitate în presing, să fie mai agresivi în duelurile 1 la 1, să împingă liniile și să recupereze mai des „balonul”.

Observăm în această imagine 7 jucători foarte avansați, care exercită o presiune reală și care obligă fundașul Barcelonei să degajeze. Mingea este imediat recuperată de United – presing eficient.

Și organizarea defensivă a fost îmbunătățită semnificativ după gol.

7 jucători protejează zona centrală, forțând echipa spaniolă să paseze în lateral, 1 jucător (Dalot) asigură partea stângă a defensivei. Messi este marcat de 2 oameni, Suarez se află sub controlul lui Lindelof și Smalling, Fred presează purtătorul de balon. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării.

Smalling a contribuit și el semnificativ, având un joc peste așteptări. De multe ori și-a părăsit poziția și s-a avântat spre centrul terenului pentru a anula superioritatea numerică creată prin coborârea lui Suarez, Messi sau Coutinho. Riscuri răsplătite de multe ori cu oprirea atacului. De altfel, Smalling deși era dat pe Internet ca victimă sigură, a fost unul dintre cei mai buni fundași: 3 tacklinguri, 2 intercepții și 3 „baloane” respinse.

Cu toate acestea, cel mai bun fundaș de pe teren a fost, fără discuții, Gerard Pique. O performanță absolut fantastică: 9 respingeri reușite, cât cei 3 colegi ai săi împreună. De menționat și că Pique a trebuit în dese rânduri să apere două zone: zona sa centrală, dar și cea dreaptă lăsată descoperită de urcările lui Semedo.

United ofensiv

Din punct de vedere ofensiv, United a fost, ca să fim indulgenți, modestă. Niciun șut pe spațiul porții lui ter Stegen, iar 7 din cele 10 șuturi spre poartă au fost din afara careului. Barcelona, din 7 șuturi spre poartă 5 au fost din careu.

Punctele portocalii indică câte o fază în urma căreia posesia a fost pierdută. Cam greu pentru United să creeze ceva periculos când a pierdut de 13 ori mingea în ultima treime adversă.

De asemenea, United s-a bazat mult pe centrări, nefiind capabilă să creeze ceva prin jocul de pase. Interesant este că 11 din cele 18 centrări ale „diavolilor” au fost livrate de către Young și că niciuna nu a ajuns la un coechipier.

Barcelona obosită 

Probabil nerefăcuți total după partida fizică împotriva celor de la Atletico, jucătorii Barcelonei au dat semne de oboseală, în special în cea de-a doua repriză.

Suarez recuperează o minge în apropierea careului propriu și vrea să declanșeze un contraatac. Cu excepția lui Messi care face cât de cât un efort ofensiv, vedem că ai săi colegi nu se implică.

Această stare de fapt s-a văzut și în multele momente în care Barcelona a cedat posesia cu lejeritate, dar și în așezare, care în multe momente a reprezentat un handicap. 3 jucători de la United absolut liberi în zona centrală.

Golul

Observați poziția inițială a lui Messi. Pare una relativ inofensivă: este cu spatele la poartă și în zona lui Shaw.

Între timp, Messi s-a retras ușor (cu Shaw în spatele său) părând că vrea să creeze un culoar de pasă. De fapt, Messi a făcut ceea ce se numește „fake-run”, schimbând imediat direcția și atacând spațiul lăsat liber de Shaw, păcălit de mișcarea inițială a lui Messi.

Lipsa de intensitate și de concentrare se observă și aici: 4 jucători în roșu apropiați de purtătorul de „balon”, însă nimeni nu face măcar un gest prin care să încerce stânjenirea lui Busi. În concluzie, acesta are tot timpul din lume să livreze o pasă foarte bună pentru Messi.

Foarte inteligent, Suarez vede că toți jucătorii lui Man. United sunt concentrați pe mișcarea lui Messi, așa că atacă spațiul liber. Deși trece prin fața lui Fred, brazilianul pare că este hipnotizat de atingerile argentinianului și îl ignoră complet pe Suarez care s-a dovedit decisiv.

Concluzii

Dacă ignorăm primele 12 minute, United n-a jucat prea rău, asta și în condițiile în care Barcelona nu a fost la capacitate maximă. Dar nu putem să le ignorăm, deoarece Barca a reușit să marcheze ceea ce poate fi golul calificării.

Deși jocul de construcție al Barcelonei părea la un nivel optim, pe măsură ce meciul s-a consumat, iar presingul lui United s-a intensificat, hibele și nesincronizările au început să apară. O victorie mai degrabă cinică a spaniolilor, dar care pare să fi fost compromisul lui Valverde pentru succesul pe termen lung.