Îmi aduc aminte când am auzit pentru prima dată numele lui, Răzvan Lucescu. Era în 2005, când PAOK se pregătea să joace împotriva Rapidului în faza grupelor din cupa UEFA. Se vorbea despre „Mourinho de România” care făcea minuni la Rapid. O poveste interesantă pentru orice jurnalist. Binențeles că am început să mă documentez. Evident că auzisem de tatăl lui, dar băiatul ăsta avea ceva special. Felul elegant în care se îmbrăca, cercelul, temperamentul vulcanic, modul în care se manifesta pe bancă…Era cu siguranță modul lui de a spune clar și fără echivoc „Uitați-vă la mine. Nu sunt doar băiatul lui Mircea. Sunt Răzvan. Și eu sunt antrenor și sunt bun. Uitați-vă la mine!”.
Îmi aduc aminte foarte bine meciul de la București. A plouat foarte tare pe tot parcursul celor 90 de minute, a fost un teren foarte prost, a marcat superb din lovitură liberă Măldărășanu. Îmi aduc aminte cum a condus foarte pasional și inspirat acel meci de pe bancă. Era clar că era între cei mai apreciați oameni de la Rapid. Un erou al tribunei!

Din acea zi am început să-i urmăresc parcursul în fotbal și simțeam că sunt prima persoană din Grecia care l-a descoperit. Am fost interesat de fiecare pas pe care l-a făcut în cariera lui!
Ca să fiu cinstit, am fost puțin dezamăgit de felul greoi în care evolua. Speram ca mai devreme sau mai târziu să ajungă la un club din primele campionate ale Europei. Am fost foarte surprins când a semnat cu Skoda Xanthi, o echipă de provincie din Grecia, fără ambiții deosebite. Mi-am dat seama imediat că Răzvan a considerat acest club o trambulină pentru el și a fost momentul perfect pentru mine. M-am prezentat! „Salut, Mister. Sunt cel mai mare admirator al tău din Grecia. Am încredere în tine!” Binențeles că nu m-a crezut! Binențeles că s-a gândit că sunt un alt jurnalist că vrea să-i intre pe sub piele pentru a afla de la el informații, dar nu-l condamn. Dar, în acel moment eram la departamentul fotbal internațional și nu eram interesat să smulg informații de la el pentru articole exclusive. Am fost cinstit cu el din prima zi.
Timpul a trecut și am dezvoltat o relație sinceră și bazată pe încredere. Nu i-am cerut niciodată un interviu, iar discuțiile noastre nu au fost mereu despre fotbal. Am vorbit mult despre viață și…animale de companie. Răzvan are o pasiune pentru pisici, câini și alte animale. Aș putea spune că intrat în această lume a animalelor de companie își găsește liniștea. Este ca un refugiu pentru el după toată agitația din fotbal. Aici își regăsește echilibrul.
Foarte repede, presa și fanii din Grecia au început să realizeze că Răzvan Lucescu este un antrenor special. A reușit să ducă Xanthi până în finala Cupei pentru prima dată în istorie, dar mai important a stat acolo timp de trei ani. Asta e cu adevărat o realizare pentru că patronul echipei, Christos Panopoulos a schimbat foarte mulți antrenori într-un timp foarte scurt.

De multe ori s-a discutat despre o plecare a lui Răzvan la marile cluburi din Grecia. Marți era Olympiakos, joi era AEK, în weekend se vorbea despre o preluare a naționalei Greciei. Era o problemă doar de timp pentru o ofertă concretă. Când PAOK i-a făcut propunerea, acum doi ani, Răzvan nu a ezitat!
În timpul negocierilor, Răzvan Lucescu a cucerit Consiliul de Administrație de la PAOK cu o cerere inedită ” Nu mă interesează salariul. Treceți acolo ce sumă vreți. Am însă o rugăminte. Vreau o primă mare de titlu și de cucerirea Cupei”. Era exact ce vroiau să audă oamenii importanți de la PAOK. Și-au dat seamă că au în față un antrenor foarte ambițios care nu se teme să vorbească despre titlu, chiar dacă echipă nu-l mai câștigase din 1985. A fost numit antrenor, dar povestea lui la PAOK nu a fost deloc ușoară și frumoasă. Chiar dimpotrivă.
Fanii nu l-au primit cum trebuie. Se așteptau la un nume mare, nu la antrenorul care venea pe drumul prăfuit de la Xanthi. Răzvan era privit ca un gaură neagră. Nu înțelegea nimeni cum, dar de fiecare dată ca printr-o magie Xanthi reușea să scoată un rezultat bun cu PAOK. Există o vorbă în Grecia „Dacă nu poți să-l învingi, adu-l de parte ta”.
Primul meu sfat când a semnat cu PAOK a fost să fie sincer și corect cu toată lumea. Acest club este foarte complicat, tot timpul este la limită. Presiunea este uriașă, teoriile conspirației au fost mereu o problemă, un club care nu are mentalitate de învingător disperat să câștige acum. Nu mâine, nu peste o lună, acum! Și această presiune a crescut, dacă era posibil așa ceva, odată cu venirea ca patron a miliardarului Ivan Savvidis.
Primele rezultate au fost îngrozitoare! Eliminarea din preliminariile Europa League în fața unei echipe de care nu auzise nimeni în Europa, Ostersunds și câteva rezultate contradictorii cu echipe mici din Grecia în campionatul intern. Era inacceptabil pentru o echipă care își plătea atât de bine jucătorii! În acea perioadă acum avut mai multe discuții cu Răzvan despre rădăcinile acestor probleme. A fost mereu alături de echipă, nu a dat niciodată vina pe jucători și a fost mereu foarte încrezător, chiar și după cele mai slabe rezultate. Știa că PAOK este marea lui șansă, a dat totul pentru a câștiga respectul oamenilor și a readuce echipa pe drumul cel bun și…a reușit.

După doi ani la PAOK, Răzvan Lucescu este un adevărat erou local. Procentajul său de victorii, 72.73% este ceva nemaiîntâlnit în Grecia. A câștigat Cupa anul trecut și el spune în continuare că i-a fost furat titlul. Nu deloc departe de adevăr! Chiar dacă a început sezonul cu două puncte de penalizare, PAOK este singura echipă neînvinsă din Europa și este extrem de aproape de câștigarea primului din titlu după 34 de ani. Și toate astea, cu un fotbal excelent, câștigând aproape toate derby-urile și lăsând în urmă adversari care spun că respectă felul în care joacă PAOK.
Are, totuși, în continuare, oameni care nu-l suportă. Vor fi mereu. Unii spun că e norocos. Căciula de lână este marca înregistrată a succesului la Salonic. Nu a pierdut niciun meci cu ea pe cap. Este atât de populară încât magazinele din oraș o vând cu succes. deși la noi e nevoie de căciulă foarte rar :))

Unii spun ca deși este un antrenor bun, stilul său provocator din timpul meciurilor este enervant. Dar…ăsta este Răzvan. El spune și face mereu ce gândește, indiferent de părerea adversarilor. Acesta este stilul lui de a face lucrurile să meargă.
Eu sunt cel mai mare admirator al lui din Grecia, chiar dacă acum are zeci de mii.
Duminică voi face 504 kilometri cu mașina de la Atena la Salonic pentru a-l vedea cum ridică trofeul de campion și a-i spune „Salut, Mister. Sunt cel mai mare admirator al tău din Grecia. Am încredere în tine!”

Sotiris Milios, jurnalist grec la sdna.gr.