Peste câteva zile, 8 mai exact, va avea loc finala Europa League dintre două reprezentante ale Angliei, Arsenal și Chelsea. Cele două cluburi londoneze se vor lupta pentru același trofeu, dar fiecare având mize proprii. Dacă pentru Arsenal victoria este imperios necesară pentru accederea în grupele Uefa Champions League, Chelsea deja și-a asigurat această poziție. Cu toate acestea, clubul lui Abramovic pare să traverseze o perioadă de incertitudine ce se poate transforma cu rapiditate într-una de criză. Plecarea care pare iminentă a starului Eden Hazard, instabilitatea funcției lui Sarri și interdicția de a mai face transferuri sunt elemente ce par să șubrezească, momentan cel puțin, poziția de echipă cu pretenții a celor de la Chelsea, astfel că victoria în finală poate să fie un factor care să echilibreze, să mai aducă liniștea și să strângă rândurile pe Stamford Bridge.

Acestea ar fi mizele din punct de vedere sportiv. Dincolo de acestea, ediția din acest an este umbrită de două scandaluri ce țin mai puțin de registrul sportiv. Mă refer, bineînțeles, la situația delicată prin care trece Mkhitaryan, sportivul celor de la Arsenal, dar și la disputa ce s-a iscat în jurul distribuției biletelor pentru fanii celor două cluburi londoneze. Să le luăm pe rând.

Astăzi, pe site-ul celor de la Arsenal a fost postat un anunț prin care clubul din nordul Londrei anunța că, după o discuție cu Henri Mkhitaryan și familia sa, s-a luat decizia ca jucătorul armean să nu facă deplasarea în Azerbaijan pentru finala Europa League. Așa cum este normal, această știre a inflamat spiritele opiniei publice, care a refulat pe Internet acuzând UEFA și pe ceilalți actori implicați în organizarea acestei competiții de incompetență și de jocuri politice duplicitare. Discuția aceasta nu este una nouă. De altfel, Mkhitaryan nu a făcut deplasarea în Azerbaijan nici atunci când Arsenal a jucat în faza grupelor cu Qarabag, echipă azeră. La momentul respectiv nu s-a creat un mare subiect din această informație, ea fiind acceptată ca o stare de fapt. Acum, fiind vorba de o finală, lucrurile s-au inflamat și au escaladat rapid.

Tensiunile politice dintre Armenia, țara de origine a lui Mkhitaryan, și Azerbaijan, țara care găzduiește finala Europa League, datează de la finalul anilor ’80, atunci când liderii celor două țări au început să-și dispute supremația în regiunea Nagorno – Karabah aflată în sudul Azerbaijanului. Parlamentul enclavei Nagorno – Karabah a decis unirea cu Armenia, gest care a provocat nemulțumirea populației azere, generând agravarea conflictului. După repetate lupte armate, în anul 1994, când armenii aproape preluaseră întregul control al zonei, s-a semnat un acord de încetare al focului care se află în vigoare și astăzi. Înțelegerea a fost mediată de Federația Rusă și de OSCE (Organizația pentru Siguranță și Cooperare în Europa, astfel că stingerea conflictului s-a realizat prin ingerințe externe, ceea ce evident i-a mulțumit pe unii și nemulțumit pe alții, tensiuni încă existând între cele două state și popoare. În prezent nu există relații diplomatice între Azerbaijan și Armenia.

Fără să fie neapărat un jucător de bază în echipa lui Unai Emery, dat fiind contextul actual (forma slabă a lui Ozil, accidentarea lui Ramsey) prezența jucătorului armean era necesară. Așadar, este de înțeles de ce Arsenal a făcut repetate demersuri către UEFA pentru asigurarea securității și integrității jucătorului pe durata șederii sale în Azerbaijan. Cu riscul de a mă transforma în avocatul diavolului, am să fac câteva precizări.


Oficialii clubului londonez spun că au decis, împreună cu jucătorul și familia acestuia, să ia această măsură, deoarece UEFA nu a putut să garanteze siguranța completă a jucătorului. Două observații aici. Prima este că, procedural vorbind, rolul UEFA este acela de mediator între cluburile sau țările implicate într-o problemă. Nu este și nici nu ar trebui să fie îndatorirea UEFA. De siguranța fanilor, jucătorilor, oficialilor etc. trebuie să răspundă autoritățile responsabile din țara organizatoare. A doua observație este în legătură cu pretenția clubului londonez de a-i fi asigurată siguranța deplină jucătorului armean. Remarc aici mai degrabă o formulare dușmănoasă și lipsită de simț practic. Nici cele mai bune servicii de securitate din lume nu pot să ofere astfel de asigurări. Bineînțeles, șansa ca respectivele organisme să eșueze sunt foarte mici, dar ele există. Așadar, să ridici pretenția aceasta într-o discuție cu UEFA mi se pare o atitudine deplasată și greșită. Desigur, se poate vorbi despre alegerea țării care să organizeze, dar aceasta este altă discuție și trebuia semnalată la momentul potrivit, nu acum la final.

De asemenea, senzația că ambele părți au dorit sincer rezolvarea situației lipsește. Cel puțin la nivel comunicațional, oficialii azeri responsabili au ieșit public și au declarat că nu există absolut niciun pericol pentru jucătorul lui Arsenal, statul luându-și asupra sa responsabilitatea de a organiza în cele mai bune condiții competiția. De partea cealaltă, nimic. O tăcere suspectă și nu în spiritul jocului. Mai mult, ambasadorul Azerbaijanului în Marea Britanie și-a exprimat deschiderea pentru o întâlnire personală cu Mkhitaryan în care să discute despre această problemă. Apelul său se pare că a rămas fără răspuns, ceea ce nu reprezintă o bilă albă pentru jucătorul armean. Dacă ne uităm puțin la trecutul lui Mkhitaryan observăm că acesta a refuzat mereu, inclusiv când juca la Borussia Dortmund, deplasarea în țara azeră, chiar dacă pe parcursul timpului mai mulți sportivi armeni au participat la competiții desfășurate în Azerbaijan (exemplu: Jocurile Europene). Punând informațiile cap la cap, pare că Mkhitaryan are o problemă (poate o temere) personală, justificată sau nu, cu această deplasare. Aât timp cât au mai existat sportivi armeni care au participat la competiții sportive în Azerbaijan, iar oficialii de acolo și-au exprimat public deschiderea și suportul (asigurându-l de primirea vizei), iar Arsenal motivează utilizând argumente străvezii și jucătorul implicat nu dă niciun semn că ar dori să coopereze, cred că problema ar trebui să fie tratată diferit decât este în spațiul public.

Sursa foto: uefa.com

Al doilea subiect care face obiectul acestui material este legat de numărul biletelor care au fost repartizate fanilor celor două echipe, 6000 pentru fiecare. Asta înseamnă aproximativ 17% din capacitatea stadionului, în ciuda faptului că la finala disputată între Liverpool și Sevilla a fost alocat celor două cluburi un procent semnificativ mai mare, și anume 51% din capacitatea arenei. Deși sunt discuții aprinse și pe marginea acestui subiect, trebuie să privim puțin la contextul general. Desigur, sunt două echipe uriașe, cu un număr important de fani, deci biletele par, într-adevăr, cam puține. Cu toate acestea, conform informațiilor apărute în presă, suporterii celor două echipe nu par să se înghesuie pentru achiziționarea biletelor. Cauzele par să fie mai degrabă logistice: drumul foarte lung (2, 500 de mile) și costurile ridicate ale călătoriei. Majoritatea fanilor caută să se întoarcă utilizând zbor imediat după terminarea finalei, astfel încât să evite costuri suplimentare cu cazarea. Acest lucru conduce evident la terminarea rapidă a locurilor în avioanele care decolează relativ repede după fluierul final al partidei și la creșterea prețurilor pentru bilete. O altă problemă a fost una de comunicare. Deși UEFA anunțase inițial că aeroportul din Azerbaijan are capacitatea de a gestiona 15, 000 de pasageri pe zi, în realitate se pare că acesta poate gestiona 10, 000 de pasageri pe oră. O diferență de la cer la pământ, dar care poate să fi jucat un rol psihologic important.

Prin urmare, plângerile și nemulțumirile constante ale celor două cluburi sunt parțial nejustificate, deoarece pun carul înaintea boilor. Principala grijă a cluburilor, dar și a UEFA trebuia să fie rezolvarea sau măcar ameliorarea tuturor problemelor logistice și asigurarea deplasării la costuri cât mai mici. De exemplu, cluburile ar fi putut negocia cu anumite companii zboruri speciale sau situația cazării. Nu pare să fi fost cazul. Așa că, în timp ce fanii se gândesc de două ori dacă să își cumpere bilet, cluburile par mai degrabă preocupate de suplimentarea numărului de bilete, decât de rezolvarea actualelor probleme.

Dincolo de aceste discuții și controverse care vor continua pe parcursul următoarelor zile, să sperăm că finala va oferi un spectacol care să le facă uitate și că se va ridica la înălțimea așteptărilor tuturor.