Entuziasmul apărut în media după stabilirea celor două finale sută la sută englezești s-a transformat într-o dezamăgire cruntă pe măsură ce partidele se consumau. Dacă în finala Europa League, despre care am scris aici, putem motiva prin forma mai puțin grozavă pe care o traversează Arsenal și Chelsea, aseară mai degrabă miza și-a spus cuvântul.

Bine, ar fi nedrept din partea noastră să punem totul pe seama presiunii. Poate că finala câștigată de Liverpool nu a fost una spectaculoasă, dar a fost una interesantă din mai multe puncte de vedere.

Vă explic mai jos.

Formații și așezări

Pochettino, antrenorul care n-a mai făcut un transfer de 18 luni, a optat pentru un sistem cu 4 fundași și cu 2 interi în fața acestora, Winks și Sissoko.

4-2-3-1, cu Harry Kane cel mai avansat om, avându-i ca sprijin pe Son Dele și Eriksen.

Golul foarte rapid reușit de „cormorani” le-a dat peste cap tot planul tehnico-tactic celor de la Spurs, așa că au trebuit să se adapteze. Încă din primele minute de joc, Tottenham a alternat modulul 4-2-3-1 cu 4-3-3 pe faza de presing, pentru a pune o presiune suplimentară pe fundașii centrali ai lui Klopp de la care începea faza de construcție.

Jurgen Klopp, „specialistul semi-finalelor” așa cum s-a autointitulat carismaticul antrenor german, a început în cheia obișnuită (4-3-3), având la dispoziție cel mai bun „prim 11” posibil.

Grafica este confirmată de realitatea din teren. Linia de mijloc este formată din Henderson, Wijnaldum și Fabinho, iar în față îi regăsim pe Mane, Firmino (proaspăt revenit după accidentare) și Salah, marcatorul celui de-al doilea cel mai rapid gol din istoria finalelor de Uefa Champions League.

Defensiv, Liverpool era dispusă într-un 4-4-2 flexibil. Firmino era constant cel mai avansat om în presing și era acompaniat fie de Mane (aici), fie de Salah, în funcție de partea unde se afla mingea.

Presing

Nu știm cum și-ar fi dorit Tottenham să înceapă partida (sigur nu primind un gol în primele 2 minute de joc), dar știm cum au fost nevoiți să joace.

Obligați fiind să recupereze mingea cât mai repede pentru a restabili egalitatea, elevii lui Poch au presat folosind 6 oameni. Deși presingul era „man-oriented”, nu a fost mereu foarte eficient din două cauze. Fie Firmino cobora și obliga unul dintre mijlocașii centrali să stea mai retras, nelăsându-l să facă presing sus, fie din cauza lui Alisson

Dacă unul din cei 2 mijlocași centrali nu putea urca, atunci Liverpool avea un om în plus, putând evita astfel primul val de presing. Dacă mijlocașul totuși reușea să urce, grație jocului aproape fără cusur de pase al lui Alisson, prin mișcare și viteză de reacție, băieții lui Klopp puteau să inițieze faza de construcție.

Liverpool din acest sezon, după cum remarcam și aici (acum 9 luni), este o echipă schimbată mult în bine față de sezoanele precedente. Remarcam în analiza pe care o invocam de acum 9 luni că Jurgen Klopp a reușit să o ducă pe Liverpool la nivelul următor. Echipa încă este percutantă și eficientă pe fază ofensivă, dar și-a îmbunătățit enorm jocul defensiv. Poate nu întâmplător au reușit anul acesta să câștige UCL.

Dacă în sezoanele precedente „cormoranii” impresionau prin sufocantul joc de presing și efervescența ofensivă, iată că acum repertoriul tactic s-a diversificat, chiar dacă spectacolul fotbalistic are de suferit.

În această imagine, Liverpool presează așa cum știm: sus, agresiv, fiecare om știindu-și cu exactitate „ținta”. Tottenham a avut mari bătăi de cap în a sparge acest val necruțător de presing.

Iată însă cum, odată cu trecerea timpului, Liverpool nu mai ezită să facă pasul în spate. Chiar dacă lasă fundașii centrali liberi să paseze, jucătorii lui Klopp anulează orice posibilitate imediată de pasă, ceea ce înainte chiar dacă ar fi încercat, nu ar fi știut să o facă suficient de bine în fața unei echipe care știe ce să facă cu mingea așa cum este Spurs.

Alt avantaj este diminuarea uzurii fizice. Din nou, poate nu întâmplător în acest sezon Liverpool s-a bătut până la final pe două fronturi infernale: Premier League și Uefa Champions League.

Pochettino a preferat sistemul 4-2-3-1 pentru a fi sigur că are 2 oameni între linii, Eriksen și Dele. Da, este foarte util să ai 2 jucători între liniile adversarului, dar trebuie să te mai și asiguri că mingea ajunge în posesia acestora. Ori, asta a fost partea dificilă pe care Spurs nu prea a știut cum să o gestioneze.

6 jucători stăpânesc mijlocul terenului și fac aproape imposibilă construcția adversarului. Totul din poziționare și din utilizarea inteligentă a geometriei terenului. Big up pentru Jurgen Klopp!

Erau două metode prin care elevii lui Poch puteau să străpungă presingul și așezarea celor de la Liverpool.

Primul ținea mai degrabă de lipsa de concentrare a unuia dintre jucătorii din față. În această imagine, Firmino nu se poziționează corect și lasă un culoar clar și accesibil de pasă directă către Sissoko.

Pentru că Rose, Dele și Son erau toți poziționați pe partea stângă, Henderson și Fabinho nu puteau să iasă în întâmpinarea lui Sissoko, deoarece ar fi lăsat și ei un culoar liber, astfel că Sissoko putea înaintea și să găsească liber unul dintre mijlocașii aflați între linii (Eriksen aici).

A doua metodă era mingea lungă. Să nu uităm faptul că și în semi-finale, Tottenham a avut probleme mari de tot cu presingul celor de la Ajax, iar Llorente a fost o carte câștigătoare pentru că a reușit să-și câștige aproape toate duelurile aeriene și să își salveze astfel echipa de la presingul sufocant.

Ieri Llorente a intrat cam târziu părerea mea, dar iată că și Kane a putut fi de ajutor (mult prea rar însă).

Liverpool era în modul „presing agresiv”. Trippier îl vede bine pe Kane care coboară să primească între linii.

Pentru că s-a temut să-l lase singur cu atât de mult spațiu, Van Dijk a coborât cu Harry Kane. Vârful celor de la Tottenham își câștigă duelul 1v1 și intră într-o combinație rapidă cu Eriksen.

Apărarea fusese destabilizată de plecarea lui Van Dijk, astfel că danezul l-a găsit pe Son gata să exploateze spațiul rămas liber. Mi-ar fi plăcut să-l văd intrat mai repede pe Llorente tocmai pentru a exploata mai mult astfel de momente.

Spațiul din spatele defensivei lui Liverpool nu era însă cauzat doar de mișcarea lui Kane. Pentru a menține superioritatea la mijlocul terenului și pentru a congestiona spațiile, „cormoranii” au încercat să mențină pe întreaga durată a partidei o echipă „scurtă”, adică să apropie cât mai mult liniile.

Riscul acestei abordări este spațiul din spatele fundașilor, pe care Tottenham a încercat în câteva rânduri să-l exploateze, fără mare succes însă pentru ei.

Jocul pe benzi

Pentru că nici Tottenham nu a făcut greșeli defensive majore și s-a apărat chiar bine, ambele formații au fost nevoite să atace pe benzi, după cum ne indică și poza de mai sus.

Tot din încercarea de a anula spațiile, Liverpool și-a asumat ca jucătorii adverși de pe partea opusă mingii să fie lăsați liberi, ceea e i-a invitat pe adversari să verticalizeze.

E greu însă să ai precizie când joci contra probabil celei mai bune echipe de contra-presing din lune. Punctele portocalii reprezintă „baloanele” pierdute de Tottenham. Vedeți cum au încercat să exploateze spațiul despre care vorbeam, însă le-a fost extrem de dificil.

Sigur, se observă în stânga jos că și Liverpool a avut neajunsuri în ofensivă, dar asta nu întărește decât ceea ce spuneam mai sus: că Tottenham chiar nu s-a apărat rău. Și, bineînțeles, diferența a fost că ei deja aveau 1-0.

A doua repriză

După pauză, Pochettino a făcut două schimbări bune: Lucas în locul lui Winks și Dier în locul lui Sissoko.

Datorită acestor schimbări, Eriksen a trecut în fața apărării și a avut mai mult timp și mai multe posibilități de verticalizare și de fructificarea spațiilor laterale de care am vorbit în rândurile anterioare.

Iar prin mobilitatea lui Lucas și intrările acestuia în zonă centrală, el și Son au putut deseori să creeze un 2v1 la Fabinho și să îl depășească, creându-și astfel oportunități de a marca.

Pe măsură ce minutele treceau, Liverpool nu s-a sfiit să treacă într-un modul și mai defensiv, 4-5-1, cu Salah cel mai avansat om. Așa cum spuneam, poate că spectacolul a avut de suferit, dar cred că fanii „cormoranilor” sunt bucuroși să plătească acest preț.

Concluzii

Fără ca Tottenham să facă un meci slab, nu s-a pus niciodată problema învingătoarei. Au existat câteva șuturi pe final (mulțumită schimbărilor efectuate de Poch), dar per total Liverpool a controlat clar partida.

Începutul a fost unul cât se poate de bun pentru Klopp și ai săi. Au marcat în primele două minute, iar apoi au putut să cedeze deliberat posesia (63% în favoarea celor de la Spurs) și să conserve rezultatul, mulțumindu-se să riposteze pe contraatac. Repet, acesta este marele câștig al acestui sezon. Noua abilitate de a ști să te aperi fără să te lași copleșit de adversar și capacitatea întregii echipe de a gestiona un avantaj în momentele importante. Liverpool și Klopp au ajuns împreună la nivelul următor.

PS: Când căutam imaginea reprezentativă pentru acest articol și am dat peste cea pe care o puteți vedea, m-am întrebat de ce nu e și Kane în ea și am ezitat să o aleg. Însă apoi m-am gândit că se potrivește foarte bine: Kane oricum nu prea s-a văzut aseară, așa că imaginea e în ton cu realitatea.