Puțin așteptatul parcurs al naționalei de tineret a României s-a terminat după un meci împotriva unei reprezentative a Germaniei în care s-au regăsit destui jucători căliți și șlefuiți în Bundesliga. Diferența de valoare și-a spus în cele din urmă cuvântul, însă băieții lui Mirel Rădoi (în special în prima repriză) au reușit să atenueze disproporția valorică.

Haideți să vedem ce s-a întâmplat aseară și unde au greșit tinerii tricolori.

Formații și așezări

Kuntz, tehnicianul nemților, mai degrabă obișnuit cu funcțiile de conducere, a optat pentru distribuția pe care o puteți vedea în imagine, într-o așezare 4-3-3, însă cu Eggstein ceva mai retras decât Neuhaus și Dahoud.

Defensiv, Kuntz a gândit foarte bine. Modulul ales a fost 4-5-1, fără să facă un presing agresiv și preferând să creeze un zid de 5 oameni în fața fundașilor care să blocheze orice tentativă de pasă pentru oamenii dintre linii ai românilor.

Fundașii și mijlocașul venit în sprijinul construcției erau lăsați să combine între ei, principalul obiectiv al nemților fiind blocarea culoarelor către jucătorii din zona mediană. Această abordare a avut două motive principale. Primul este dat de căldura sufocantă (40 de grade+), ceea înseamnă că energia a fost conservată prin absența efortului suplimentar de recuperare a balonului, iar al doilea s-a bazat pe diminuarea riscurilor. Presingul avansat, dacă nu este efectuat foarte bine, lasă zone neacoperite în spate, zone care pot fi atacate și speculate de jucătorii adverși.

Puținele momente când România a reușit să destabilizeze „zidul” german a fost când s-a reușit crearea superiorității numerice (2vs1) în zona unui mijlocaș neamț.

Manea urcă și îl împedică pe jucătorul german din zona laterală ( Amiri) să strângă în centru, iar Nedelcearu urcă bine, ajutat și de pasivitatea defensivă a lui Waldschmidt, ceea ce îl obligă pe Dahoud să îl întâmpine.

Dar fără un impact prea mare. Deși Cicâldău intră în posesia „balonului”, opțiunile sunt aproape inexistente, ceea ce ne duce către o altă problemă.

Circulația „balonului”

Când joci, la acest nivel, împotriva unui adversar superior valoric și bine organizat, trebuie să surprinzi fiecare inadvertență din sistemul defensiv și să pasezi rapid în zonele neglijate. Așa cum s-a remarcat și în meciul împotriva Angliei, jucătorii noștri au o viteză în minus pe faza de construcție, pasele circulând mai încet și mult mai previzibil. Traseele de joc nu sunt suficient de bine conturate.

Aici, Manea poate pasa direct către Pașcanu, care dintr-o atingere poate să distribuie mingea către Hagi, apoi continuarea fiind Denis Man. Din 3 pase poți să ieși din presingul Germaniei, dar Manea preferă pasa la portar, deși nu era sub o presiune suplimentară.

Florinel Coman se eliberează bine de presiunea oponenților și poate pasa direct și tranșant către Hagi. Nu o face și pierde mingea.

Destul de dificil să creezi ocazii când pierzi destul de multe „baloane”, mai ales în treimea adversă sau când cei mai buni 2 pasatori ai tăi sunt Nedelcearu și Pașcanu (fundașii centrali). Ca o comparație, cei mai buni pasatori ai nemților au fost Waldschmidt („9 fals”), Amiri și Dahood, așadar jucători ofensivi.

Revenind la presing, la această fază România a încercat să recupereze sus „balonul”, nu au reușit acest lucru, iar echipa a fost expusă. Germania nu a dorit să experimenteze astfel de situații.

De partea cealaltă, Rădoi a trimis în teren echipa obișnuită de la acest turneu final, Ivan fiindu-i în continuare preferat lui Coman.

Grafica este confirmată și de realitatea din teren. Băluță și Cicâldău în fața apărării, Hagi, flancat de Man și Ivan, în spatele lui George Pușcaș.

Atunci când mingea era la adversar, „tricolorii” se așezau într-un 4-4-2 compact, cu Hagi și Pușcaș cei mai avansați oameni.

Spre deosebire de Kuntz, Mirel Rădoi a fost mai curajos și mai aplecat către asumarea riscurilor. România a alternat momentele de așteptare cu cele de presing avansat. De obicei, situațiile care declanșau presingul erau pasele în spate sau în zonele laterale, unde e mai ușor să presezi datorită opțiunilor limitate ale adversarului.

„9 fals” vs. „teren mare”

Din punct de vedere ofensiv, nemții s-au bazat pe fluidizarea posesiei prin jocul dintre linii.

Pentru că linia de mijloc (marea vulnerabilitate a românilor în această partidă, în special în zonă centrală) era depășită cu lejeritate în multe momente, fundașii români erau nevoiți să facă pasul în față și să atace direct atacantul advers. Desigur, asta destabiliza întregul sistem defensiv, iar spațiile apăreau în mod inerent, după cum se poate observa și în imaginea de mai sus.

Din nou, jucător găsit liber în spatele mijlocașilor, Pașcanu face pasul către el, iar spațiul deschis de plecarea lui este atacat de Oztunali.

Pentru că noi am optat pentru un „9” veridic (Pușcaș), spre deosebire de germani cu al lor „9 fals”, băieții lui Rădoi au încercat să întindă linia fundașilor germani pentru a specula eventualele spații. Lucru destul de greu de făcut, dar încercat prin poziționarea lui Ivan și Man aproape de liniile laterale, și de urcarea lui Hagi în linie cu Pușcaș pentru a nu lăsa fundașii centrali germani să dubleze.

Zonele laterale

Ambii tehnicieni și-au instruit elevii să atace cu precădere pe zonele laterale ale terenului, dar din rațiuni diferite.

Pentru că Mirel Rădoi a încercat să țină echipa „scurtă” în faza de tranziție negativă, fundașul lateral (Manea aici) este în dubiu. Nu știe dacă trebuie să atace în lateral la Amiri sau dacă să strângă lângă Nedelcearu și să refacă formația compactă. Această vulnerabilitate asumată conștient de Mirel Rădoi (pentru a limita spațiile din zona de circulație a „balonului”) a fost speculată prin schimbări rapide de direcție.

România a preferat să atace pe flancuri pentru că mai mult a fost obligată de nemți.

Mai ales după golul e 1-1, România a insistat în flancul stâng unde cobora frecvent Hagi. Cicâldău venea pentru a crea egalitate numerică, iar Hagi a rămas deseori în poziții ofertante, fie cu mult spațiu ca aici, fie în situații de 1vs1.

A doua repriză

Dacă în prima repriză lucrurile chiar au arătat încurajator pentru „tricolori”, repriza a doua a fost una mult inferioară ca prestație. Pe fondul căderii fizice, sistemul defensiv n-a mai putut să țină ritmul, iar germanii au avut partea a doua jocului la discreție.

În prima repriză, raportul șuturilor a fost de 9-8 în favoarea noastră. După pauză, a fost 16-4 pentru nemți. Dacă în primele 45 de minute, posesia a fost 57,1% pentru noi, în manșa secundă nemții au avut 66, 4%.

Din păcate, penaltiul provocat de Hagi, pe lângă efectul de pe tabela de marcaj, l-a scos pe acesta, psihic, din joc. În prima repriză, în 5.7% din timp mingea a fost la Hagi. După acel fault, timpul pe care Hagi l-a petrecut cu mingea la picior a scăzut la 3, 2%.

Epuizați fizic, mijlocașii, și așa cu probleme din prima repriză, au fost total surclasați de viteza și prospețimea germanilor. În foarte multe momente, fundașii români au fost lăsați fără protecție.

Iată și cât spațiu este între Man și Băluță. Bineînțeles, Waldschmidt a preluat în acel spațiu și a încheiat cu șut la poartă.

Prima pasă. Baumgartl către Eggestein.

A doua pasă, Eggestein direct către Waldschmidt și iată cum, din două pase simple, atacanții și mijlocașii au fost scoși din joc.

Rădoi a încercat să corecteze acest lucru o dată prin înlocuirea lui Cicâldău și apoi prin a cere liniei fundașilor să facă un pas în față pentru a fi mai aproape de mijlocași și a limita astfel spațiul existent.

Dezavantajul a fost că germanii au avut apoi opțiunea unei pase lungi peste linia apărării, creându-și astfel câteva ocazii importante.

Golurile

Vom analiza doar golurile cu o anumită relevanță tactică.

1-0

Contrapresing eșuat, iar Amiri a plecat din propria jumătate(!) cu mingea la picior. Nedelcearu nu a încercat niciun moment să îl blocheze, ci s-a retras în continuu. L-a un moment dat, Manea s-a decis să îl atace decisiv, însă a pierdut duelul și a lăsat zona laterală expusă. Nedelcearu în continuare a fost mult prea pasiv, iar Amiri a putut să înainteze și să marcheze.

1-2

Mittelstdat are un culoar clar către Dahoud, dar se complică și pasează total greșit. Dribling scurt al lui Hagi și o pasă excepțională (e fantastic cu ambele picioare) către Ivan.

Tah, parcă inspirat de Nedelcearu, îi oferă prea mult timp lui Ivan care centrează foarte bine. Deși Baumgartl îi face semn colegului său să strângă la Pușcaș, reacția acestuia este întârziată, iar atacantul român înscrie un gol foarte frumos.

Concluzii

Indubitabil, din punctul de vedere al valorii individuale, le-am fost inferiori atât englezilor cât și nemților. Cu toate acestea, pe unii i-am învins, iar cu ceilalți ne-am bătut o repriză de la egal la egal. De aceea, pentru mine remarcatul acestei competiții este Mirel Rădoi. Un tehnician tânăr, competent, care nu se teme să riște.

Prin organizare și disciplină tehnico-tactică, ajutat și de acești băieți foarte talentați, Mirel Rădoi a făcut posibil traseul pe care acum mii de români îl cântă. Poate că ar fi trebuit să jucăm ceva mai pragmatic și economicos cu Franța, deoarece efortul depus s-a văzut în repriza a doua când elevii lui Rădoi n-au mai putut ține ritmul. „Poate”, însă acum deja discutăm retrospectiv.

S-a văzut că oamenii valoroși, atunci când sunt lăsați să își facă treaba, produc și rezultate. Poate să fie o lecție pentru sistemul de fotbal din România, care totuși ar trebui să se preocupe de micșorarea decalajului valoric dintre noi și cei pe care dorim să îi batem.