Iată că prima etapă a noului sezon de Premier League ne-a oferit și întâiul derbi. „Diavolii” lui Solskjaer au dat piept cu trupa pregătită de Frank Lampard, proaspăt numit în funcția de antrenor principal după plecarea lui Sarri.

Fără să aibă o experiență prea vastă în antrenorat (un sezon în liga secundă pe banca celor de la Derby County), Lampard s-a înscris pentru un post dificil. Fostul mijlocaș englez trebuie să livreze într-un sezon în care Chelsea și-a pierdut principalul jucător (Hazard) și în care are interdicție la transferuri.

În ciuda scorului aspru, viitorul nu se anunță atât de sumbru pentru echipa patronată de Roman Abramovich, băieții lui Lampard arătând momente bune de joc. Vom dezvolta pe parcurs.

Formații și așezări

Ole Gunnar Solskjaer, fără Lukaku, dar cu noua achiziție – Wan-Bissaka – și cu Pereira (mai mult împrumutat) titular, a propous un 4-3-3 flexibil, care pe fază defensivă se transforma într-un 4-2-3-1 sau 4-4-2.

Manchester United într-un 4-2-3-1, cu Pogba și McTominay în fața apărării și cu o linie de 3 – Rashford, Pereira și Lingard – în spatele lui Martial, care după ce a preluat „numărul 9” pe tricou, a făcut tranziția și pe teren.

Lampard, pentru că împrumută unele elemente tehnico-tactice de la precursorul său italian, dar și pentru că a a vrut să construiască ceva pe o bază solidă, a optat mai degrabă pentru un 4-3-3 decât pentru un 4-2-3-1, cu Barkley, Abraham și Pedro în atac.

Realitatea din teren confirmă afirmația noastră și dezavuează grafica.

Presing

United a început meciul curajos și nu a ezitat în a presa chiar și portarul, totul pentru a ucide construcția celor de la Chelsea încă din fază incipientă.

În unele momente această abordare a dat roade (vezi greșeala lui Zouma din min. 7), în altele însă Chelsea a reușit să surprindă printr-un joc de pase rapid care a degrevat echipa de presingul „diavolilor”.

Azpilicueta joacă la Mount, acesta din prima pentru Pedro și pleacă imediat pe poziție viitoare.

Abraham, coborât să ajute construcția, pasează din prima pentru urcarea lui Mount care poate profita de pasul în față făcut de Maguire pentru a ataca spațiul liber creat în spatele celui mai scump fundaș din istorie.

Iată cum, prin câteva pase rapide, întregul presing al celor de la United a fost anihilat, iar Chelsea s-a găsit într-o poziție favorabilă. Circulația „balonului”, moștenire lăsată de Sarri, pare să fie principala armă ofensivă a „albaștrilor” în acest sezon. Lampard, un antrenor orientat mai degrabă către jocul ofensiv, poate să își implementeze ideile tactice cu mai multă ușurință ajutat fiind de munca pe care a depus-o fostul bancher în sezonul trecut. Să nu uităm cât de importante sunt pasele rapide, din prima, pentru ceea ce numit „Sarri-ball”.

Apropo de urcarea lui Maguire și de spațiul creat. Această abordare a fost solicitată de către Solskjaer, fiind un risc asumat de la începutul partidei. Două exemple.

Abraham se retrage către mijlocul terenului pentru a crea superioritate și a primi mingea liber, dar Lindelof își părăsește poziția și îl urmează, lăsând un mare spațiu în spatele său. Dacă tackling-ul nu este suficient de bun pentru a recupera mingea, pot exista urmări serioase pentru defensiva lui United.

Pedro, inteligent cum îl știm, pleacă din zona sa laterală și vine în centru. Așa cum a fost instruit de către Solskjaer, Shaw îl urmează, creându-se astfel un spațiu semnificativ în zona laterală liberă pe care Azpilicueta o atacă. Din nefericire pentru băieții lui Lampard, aceste situații nu au fost exploatate suficient.

Acum, revenind la jocul de presing, Lampard, așa cum s-a întâmplat și în mandatul la Derby County, mai are de lucrat.

6 jucători avansați, mingea în tușă și, cu toate acestea, Wan-Bissaka are un culoar direct de pasă către Pereira uitat singur în centrul terenului.

Un zid de 4 oameni – Barkley, Abraham, Mount și Pedro – care, teoretic, ar trebui să închidă culoarele din zona centrală și să forțeze adversarul să joace în lateral. Poziționarea jucătorilor de la Chelsea lasă din nou de dorit, iar Maguire joacă direct cu Pogba, ceea ce scoate din joc, printr-o singură pasă, 4 jucători „albaștri”.

Vulnerabilități defensive

Cu riscul de-ai dezamăgi pe fanii celor de la Man. United, trebuie să atrag atenția că acest clean sheet poate să fie înșelător.

Evident, la adăpostul avantajului tabelei, Man. United a făcut un pas în spate. Pe atacurile poziționale, trupa lui Solskjaer a părut solidă, preocupată fiind de apărarea zonei centrale. Obiectiv îndeplinit. Situația se schimbă însă când vorbim de o tranziție negativă rapidă.

Prin dinamica fazei, Emerson (foarte interesant, de urmărit în acest sezon) ajunge în partea dreaptă. Pentru că mijlocașul lateral al lui United nu este de găsit, McTominay trebuie să strângă, ceea ce le permite jucătorilor lui Chelsea să aibă un 3 contra 1 în zona lui Lindelof.

Aceeași poveste și în partea cealaltă. Mount se poziționează foarte inspirat între Wan-Bissaka și Lindelof pentru a-i ține ocupați pe amândoi. Pereira cedează prea ușor în duelul cu Barkley, iar Emerson poate să primească liber. Dacă Wan-Bissaka face pasul către fundașul brazilian, Mount rămâne 1 la 1 cu Lindelof.

Fie că mijlocașii laterali s-au repliat greoi, fie că au fost indolenți în faza de apărare, Manchester United putea să fie pedepsită din cauza acestor inadvertențe defensive. Astăzi, câteva gloanțe i-au trecut pe la ureche.

Și pentru că United era expusă pe benzi, iar Chelsea căuta centrările, poate că Giroud ar fi fost o alegere mai inspirată decât Abraham.

De asemenea, în unele momente echipa lui Solskjaer a întâmpinat dificultăți în a menține o structură compactă, ceea ce le-a permis băieților lui Lampard să joace între linii. N-a fost să fie ziua lor astăzi.

Dacă lăsăm deoparte scorul și privim partida prin prisma celor discutate aici, Chelsea nu a făcut o partidă rea deloc. Începutul de meci a fost clar al „albaștrilor”. În minutul 11, posesia era de 32% pentru United și 68% pentru Chelsea. După golul lui Rashford, a urmat preț de minute bune o cădere a celor de la Chelsea, iar posesia a devenit (analizând după gol) 69% pentru United și 31% pentru Chelsea. O cădere care trebuie să ridice câteva semne de întrebare pentru staff-ul tehnic al londonezilor.

Repriza a doua a început cu un Man. United care a cedat și mai clar inițiativa, astfel că până la golul de 2-0, Chelsea controla din nou jocul, având o posesie de 66, 7% și conducând la șuturi cu 4-1. După ce-l de-al doilea gol, a urmat dezastrul: golul 3 aproape imediat, posesia a revenit „diavolilor” (55%), iar raportul șuturilor a devenit 5-5.

Golurile

2-0

Pe lângă greșelile colective pe care le-am văzut și în jocul lui United, Chelsea a plusat și cu naivități individuale.

Deși Pereira îl depășește pe Zouma și se pregătește să centreze, Azpilicueta pierde din vedere mingea și adversarul direct (Martial) și se uită, numai el știe de ce, în spate. Moment de neatenție speculat de francez care se poziționează în fața acestuia și marchează golul care a închis definitiv partida.

3-0

Structură total dezorganizată la Chelsea, cu Pogba liber și nederanjat în centru. Christensen pare singurul preocupat de pasul la ofsaid, însă acesta este ratat total. Și pentru că Chelsea a vrut să împingă liniile după 2-0 și să se apere și mai sus, iată că a fost pedepsită pentru spațiul mare lăsat în spatele fundașilor.

Deși l-am lăudat mai devreme, acum trebuie să îi torn cenușă în cap. Emerson, precum căpitanul său la golul 2, este total nepăsător față de adversarul său direct și nu închide spațiul. Și cu puțin noroc,  James trimite mingea în poartă și scorul se făcea 4-0.

Concluzii

4-0 sună și se vede urât. Dar, pentru cine a avut ochi să vadă partida, este mai mult decât evident că United n-a jucat atât de bine, iar Chelsea atât de prost.

Manchester United, în ciuda faptului că nu a luat gol, are anumite carențe defensive care cu siguranță vor fi speculate cu mai mult succes de viitori adversari. Cu toate acestea, transferul lui Maguire pare să fie de bun augur, acesta făcând o partidă foarte bună și prezentându-se deja ca un atu pentru United. Ofensiv, calitatea există, însă trebuie cântărită bine absența unui vârf precum Lukaku, Martial având un cu totul alt profil. Sarcina lui Solskjaer este să îl integreze în această nouă postură și să armonizeze această modificare cu întreaga partitură a echipei.

Chelsea, după cum am menționat, a impresionat în unele momente prin fluiditatea și rapiditatea jocului de pase. Munca excelentă a lui Sarri se vede chiar și după plecarea acestuia. Lampard trebuie să lucreze intens la presing și modulul defensiv. Golurile vor veni cu siguranță, însă s-ar putea să nu fie suficiente pentru a compensa scăpările apărării.