Nimic nou sub soare. Arsenal a făcut o deplasare contra unei echipe din „top 6” și nu a reușit să câștige. Din 2015, Arsenal a jucat 22 (23 cu cel de aseară) de meciuri pe terenul echipelor din „top 6” și are următorul bilanț: 0 victorii, 8 rezultate de egalitate și 14 înfrângeri (15 după partida cu Liverpool).

De asemenea, în ultimele 5 meciuri disputate pe Anfield, Arsenal a încasat nu mai puțin de 18 goluri și a marcat de 3 ori mai puține. Istoria, care s-a și confirmat, nu dădea mari speranțe „tunarilor” care oricum nu au venit pentru mai mult de 1 punct.

Unai Emery, aspru criticat după meci și deja înfierat cu #EmeryOut, nu a pregătit deloc rău partida și putem spune că timp de 40 de minute meciul a curs așa cum și-a imaginat tehnicianul spaniol. Diferența s-a făcut în momentele cheie, după cum vom vedea în cele ce urmează.

Formații și așezări

Liverpool dispusă într-un 4-3-3 cu Fabinho, Wijnaldum și Henderson în linia de mijloc, sprijinind linia ofensivă deja consacrată în Premier League – Salah, Firmino, Mane.

Nimic surprinzător nici când mingea se afla la adversar. Mane coboară în linia celor 3 mijlocași, iar sistemul devine 4-4-2, cu puține spații între compartimente.

În tabăra londonezilor, Don Unai a încercat să surprindă. 4-3-1-2 a fost formația pe care acesta a mizat, cu Willock și Guendouzi lângă Xhaka în mijloc și cu Ceballos (deja supranumit „noul Cazorla) în spatele lui Pepe și Aubameyang.

4-3-1-2, cu centrul de greutate jos și spații mici între linii. Să explicăm de ce Unai Emery a mizat pe această partitură tehnico-tactică.

Modulul defensiv al lui Arsenal

Cu principalul obiectiv de a betona zona centrală, Emery a lăsat intenționat spații în zonele laterale, momindu-i pe cei de la Liverpool să își urce fundașii laterali cât mai mult.

Totuși, pentru că nu e de glumit cu cei mai prolifici fundași laterali din Premier League, Emery și-a luat câteva măsuri de siguranță printr-o formație cu 3 mijlocași în fața apărării. Aceștia aveau rolul fie de a deveni al 5-lea fundaș (așa cum vedem că procedează Guendouzi),

fie de a acoperi spațiul creat între fundașul central și cel lateral în momentul când cel din urmă iese în întâmpinarea fundașului lateral advers, așa cum procedează Monreal în această imagine.

Această abordare a venit oarecum natural, știută fiind predispoziția celor 3 atacanți ai „cormoranilor” de a juca aproape unul de celălalt pentru a strânge fundașii adverși și a crea spațiu de manevră pentru Arnold și Robertson.

Chiar dacă se crea o situație 1 vs. 1 în zona laterală, Arsenal a avut grijă mereu să aglomereze careul și să își păstreze superioritatea numerică.

Deși nu a fost neapărat plăcut ochiului, Liverpool nu a reușit să își creeze mari ocazii de gol, iar Arsenal, deși părea în corzi, se apăra suficient de bine. În prima repriză, Liverpool a șutat de 15 ori, dar de 5 ori pe lângă și de 8 ori în blocaj.  A fost egalitate la numărul de șuturi pe poartă (câte două pentru ambele echipe), dar Liverpool a fost echipa care a intrat în avantaj la cabine.

Modulul ofensiv al lui Arsenal

O structură defensivă stabilă și compactă a fost prima parte din strategia lui Unai Emery. A doua a vizat exploatarea riscurilor pe care Klopp și le asumă prin stilul său de joc ofensiv.

După cum observăm în această imagine, pentru că fundașii celor de la Liverpool împing foarte mult jocul, atunci când mingea este recuperată de adversar, jocul îi prinde în afara pozițiilor lor.

Pentru că fundașii laterali puteau fi depășiți foarte ușor prin pase lungi, fundașii centrali erau nevoiți să acopere zona lor.

Așadar, planul era simplu. Recuperare -> pasă lungă către rapidul Pepe -> pătrundere a acestuia în spațiul creat între fundașii laterali.

Aceeași abordare. Pepe stă aproape de tușă, pentru că Robertson este foarte avansat, van Dijk își părăsește poziția centrală, iar Pepe atacă spațiul mare dintre van Dijk și Matip.

Abordare nu foarte complicată, dar care a creat câteva momente periculoase. De exemplu, ratarea mare a lui Aubameyang din minutul 11.

O problemă pe care „tunarii” au întâmpinat-o de-a lungul partidei a fost lipsa de susținere ofensivă. În ciuda faptului că abordarea a fost evidentă – jocul pe contraatac – în majoritatea situațiilor, Liverpool reușea să aibă superioritate numerică. Așa cum vedem și în faza de mai sus, pe lângă Pepe și Aubameyang, doar Willock urcă pentru a sprijini atacul, în timp ce Liverpool deja a adus 5 oameni în preajma careului.

Au mai existat și alte neajunsuri pentru băieții lui Emery în atac.

 

Așa cum știm, în mandatul lui Unai Emery, Arsenal atacă foarte des pe benzi și încearcă să exploateze zonele intermediare. Când scorul i-a forțat pe cei de la Arsenal să iasă mai mult la joc, am observat din nou această tactică. Problema de această dată a fost că doar Aubameyang se afla în careu, iar mijlocașii (prea temători) ezitau să atace careul pentru a nu fi prinși pe picior greșit.

Apropo de teamă…

Sokratis refuză să își asume responsabilitatea și în loc să primească mingea și să stea cu fața la joc, acesta preferă să lase „balonul” să se scurgă în jumătatea proprie.

Urmează apoi David Luiz, care speriat de Salah probabil, se întoarce cu spatele și ratează o excelentă oportunitate de a îi pasa lui Monreal pentru a juca cu Leno.

 

Viteza în minus s-a văzut și în timpul construcției care a fost mai mereu lentă, previzibilă și a avut nevoie de mult prea multe atingeri.

Sokratis la Ceballos, Ceballos la Pepe, iar ivorianul la Maitland-Niles care rămâne în duel direct cu Robertson. Desigur, aceasta ar fi fost desfășurarea ideală. În realitate, totul se termină la Ceballos care ține prea mult mingea și îi pasează prea târziu lui Maitland-Niles care este închis.

Presing Liverpool

Chiar dacă Arsenal a acceptat dominarea și a încercat să absoarbă presiunea oponentului, începutul de meci a aparținut trupei lui Klopp. Prin jocul de presing (unul dintre cele mai bune din lume), „cormoranii” i-au sufocat pe cei de la Arsenal care în primele 10 minute au avut reale probleme în a ieși din propria treime. În minutul 10, Liverpool avea 63% posesie, în timp ce Arsenal doar 37%, cu o acuratețe modestă de doar 73%, pentru că și dacă recuperau, contrapresingul lui Liverpool le-a dat mari bătăi de cap.

De departe cel mai afectat „tunar” a fost „noul Santi Cazorla”, Dani Ceballos. Poate încă neadaptat la viteza jocului din Premier League, spaniolul a fost în mare dificultate și a găsit cu greu soluții la presiunea celor de la Liverpool. După ce a impresionat în partida precedentă contra lui Newcastle, Ceballos a fost de nerecunoscut aseară.

0 șuturi, 0 pase cheie. Doar 42 de atingeri, cu 5 mai multe decât portarul Leno (!) și al doilea jucător de câmp cu cele mai puține după Aubameyang. Apropo de gabonez. A avut, timp de 90 de minute, 4 atingeri în careu. De partea cealaltă, Salah a avut 12.

Atunci când nu găseau răgazul și inspirația de a juca lung către Pepe, „tunarii” se străduiau să dezvolte ceva în zonele laterale. Fără sorți de izbândă nici această abordare, deoarece Liverpool a avut grijă mereu să-și păstreze  superioritatea în acele zone și să oprească orice acțiune ofensivă înainte ca aceasta să devină o amenințare pentru deja eroul decăzut, Adrian.

Avantajul recuperării rapide într-o zonă laterală era spațiul uriaș de pe partea opusă. Pentru că Arsenal încerca să se apere compact și să își țină jucătorii aproape unul de celălalt, prin schimbări rapide de direcție, Robertson sau Arnold aveau tot spațiul și timpul din lume.

Golurile

Vom analiza doar golurile relevante din punct de vedere tactic.

Faza care a dus la penaltiul de 2-0

Deși toată lumea s-a concentrat pe tragerea lui David Luiz, s-a vorbit prea puțin despre mișcarea și mai apoi pasa lui „Bobby” Firmino.

 

Brazilianul, proaspăt câștigător al Cupei Americii, începe faza coborât mult

și o sfârșește, foarte inteligent, între liniile adverse. Nu încearcă să împingă fundașii centrali, ci se poziționează în fața lor, iar printr-o pasă din prima foarte bună, Salah îl depășește pe mai puțin inspiratul brazilian, David Luiz.

3-0

O încercare neconvingătoare de presing. Xhaka prea departe de omul său, iar Fabinho, surprinzător, inventează o pasă de geniu către Salah.

Ori fără să judece prea mult, ori mult prea încrezător în abilitățile sale, David Luiz se gândește că ar fi o idee bună să îl atace direct pe Salah, în condițiile în care se află la mijlocul terenului și nu este nimeni în spate să îl dubleze. Nu a fost.

3-1

În comentariul pentru Sky, Neville a fost destul de entuziasmat după golul de 3-1. A vorbit despre „caracter” și o „reacție pozitivă” a jucătorilor în ciuda scorului.

Adevărul e că n-a existat nicio tresărire de orgoliu a „tunarilor”, iar după golul de 2-0, meciul era jucat. Reușita lui Torreira a venit pentru că Henderson a avut ochi doar pentru „balon”, nu și pentru uruguayan, și pentru că a existat un atacant central (Lacazette) care nu numai că l-a împiedicat pe van Dijk să iasă la blocaj, ba chiar l-a împins către poartă, creând astfel spațiu între linii.

Concluzii

Pot să înțeleg dezamăgirea fanilor celor de la Arsenal, însă majoritatea reacțiilor sunt exagerate și făcute în necunoștință de cauză. Unai Emery a abordat meciul pragmatic, nicidecum estetic și nu i-a lipsit mult să plece cu 1 punct de pe stadionul unde Barcelona lui Messi a luat 4 fără să marcheze. Dacă pe vremea lui Wenger se plângeau că francezul este încăpățânat și limitat tactic pentru că niciodată nu schimbă, iată că nici schimbările, de fapt, nu sunt bune.

Dincolo de momentul acela confuz de la corner (Guendouzi făcut sendviș, van Dijk tras de tricou de Sokratis) și de neglijența lui David Luiz, planul lui Emery a fost corect în situația dată. Ceea ce ar trebui să deranjeze cu adevărat este lipsa de reacție a spaniolului și inexistența unui plan „B”. Chiar dacă pregătești bine o partidă, sunt multe elemente pe care nu poți să le controlezi. Bine ar fi ca pe viitor, Emery să fie pregătit să reacționeze atunci când lucrurile nu curg în favoarea sa.

De partea cealaltă, Liverpool a arătat foarte solid și nu s-a pus niciun moment problema unei înfrângeri. Ca o mare echipă, „cormoranii” și-au făcut jocul, indiferent de abordarea adversarilor și au făcut-o cu succes. Dacă nu vor fi probleme de efectiv, se anunță un nou sezon mare pentru trupa lui Jurgen Klopp.

PS: Se macină în continuare pe marginea absenței lui Lacazette. În planul tactic imaginat de Emery (pe care eu îl consider corect în contextul actual), Lacazette pur și simplu nu avea ce căuta. Arsenal s-a apărat și a atacat cu minge lungă spațiile din zonele laterale. Fără să fie un jucător de viteză, francezul nu putea să aducă niciun plus. Totodată, Lacazette nu este nici Giroud, nici Llorente, astfel că nu îl poți juca cu minge lungă pentru a evita presingul adversarilor pentru că mingea aia e pierdută, mai ales când îl ai în față pe van Dijk.

Că după 2-0, Emery trebuia să schimbe partitura și Lacazette să intre într-un alt sistem, asta e deja altă discuție…