Ieri seară am asistat la, probabil, cea mai intensă partidă a sezonului de Premier League. Fără ca formațiile implicate (Arsenal și Tottenham) să fie la capacitate maximă, ambele au turat motoarele la maximum și au propus un joc ce s-a desfășurat minute bune de la o poartă la cealaltă.

După radiografia meciului, „tunarii” se pot declara nemulțumiți de rezultatul final, însă acesta este prețul pe care îl plătești atunci când nu reușești să eviți greșelile copilărești individuale. După înfrângerea de acasă, 0-1 cu Newcastle, Tottenham face din nou o partidă modestă, iar lucrurile nu arată îmbucurător pentru trupa lui Pochettino.

Formații și așezări

Arsenal (4-3-3): Leno / Maitland – Niles, Sokratis, Luiz, Kolasinac / Torreira, Xhaka, Guendouzi / Pepe Lacazette, Aubameyang.

După experimentul tactic de săptămâna trecută, Unai Emery a revenit la o abordare cu care este mai familiară.

Cu Dani Ceballos doar rezervă după ce a demonstrat că are încă probleme de adaptabilitate în fața unui presing agresiv marca Premier League, tehnicianul spaniol a optat pentru un modul cu 3 mijlocași și 3 atacanți, fiind pentru prima dată când trioul Pepe – Lacazette – Aubameyang a jucat din primul minut.

Pe parcursul partidei, odată cu înlocuirea lui Torreira, respectiv Lacazette, Arsenal a schimbat în 4-2-3-1, cu Guendouzi și Xhaka în fața apărării și Aubameyang cel mai avansat om.

Tottenham (teoretic 4-2-3-1, dar mai mult 4-4-2): Lloris / Sanchez – Alderweireld – Vertonghen – Rose / Lamela – Sissoko – Winks – Eriksen / Son – Kane.

Tottenham, care a refuzat aproape în permanență să își asume responsabilitatea jocului ofensiv, a mizat pe un sistem 4-4-2, concentrat pe închiderea spațiilor în zonă centrală și diminuarea spațiului dintre linii.

4-4-2-ul devenea 4-4-1 în unele momente, deoarece lui Son îi revenea sarcina de a face un presing de întâmpinare fundașului central purtător de „balon”.

Mai târziu în meci, băieții lui Pochettino au încercat și un 4-3-3 pentru a răspunde triunghiului „tunarilor” e la centrul terenului, fără mare succes însă.

Presing Arsenal

Spre deosebire de partida precedentă, Arsenal a fost mai curajoasă și a exercitat un presing agresiv care a omorât în dese rânduri construcția celor de la Spurs înainte să înceapă.

Observăm că singura opțiune cât de cât viabilă este reprezentată de cei 2 fundași laterali, lăsați relativ liberi.

Pe lângă că pasa a destul de grea în condiții de presiune, imediat cum mingea se îndrepta către unul dintre cei 2 fundași centrali, mijlocașul lateral de pe partea respectivă (Guendouzi aici) sprinta către adversar, iar colegii săi făceau ajustările necesare pentru a rămâne într-un presing organizat și agresiv.

De asemenea, ceea ce a mai funcționat bine pentru trupa lui Emery, a fost jocul de contrapresing. Arsenal a reușit cu 10 deposedări mai mult decât Tottenham (23-13).

Pepe și Lacazette închid culoarele către 2 jucători care ar fi putut recepționa pasa de la Son, iar Torreira imediat sprintează pentru a îl închide pe Winks.

4 secunde mai târziu, mingea ajunge la Harry Kane, însă acesta imediat este surclasat numeric și mingea este recuperată.

O explicație a jocului de contrapresing excelent este dată de opțiunea lui Unai Emery de a face „terenul mic”.

7 jucători în alb și roșu sunt orientați către „balon” și strâng în centru pentru a micșora spațiile dintre ei. Făcând acest lucru, atunci când mingea este pierdută, distanța față de adversar este mai mică (consum energetic redus), iar cea față de coechipier redusă pentru a crea mai ușor superiorități numerice.

Această abordare are și un dezavantaj, anume vulnerabilitatea la schimbările rapide de direcție.

Torreira, Xhaka și Pepe intră mult în centru pentru a menține echipa „scurtă”,

însă pe partea cealaltă rămâne un spațiu mare ce poate fi exploatat printr-o verticalizare sau o succesiune de 2-3 pase foarte rapide. Nu a fost cazul în această partidă, Tottenham etalând un joc de pase lent și previzibil (79% acuratețea paselor; procent extrem de modest).

Mijlocul terenului a aparținut „tunarilor”

„Bad day at the office” pentru linia mediană a celor de la Spurs.

Pentru că linia de 3 mijlocași a celor de la Arsenal rămânea mereu aproape de linia ofensivă, cei 2 pivoți, Sissoko și Winks, erau înconjurați și nu puteau participa la inițierea fazei de construcție.

De exemplu, pe această tranziție negativă ratată de Arsenal, Son poate juca o pasă directă către Eriksen, însă acesta ratează momentul și preferă să joace scurt.

Nici Arsenal nu a debordat de creativitate ofensivă

Deși a fost echipa ofensivă, care a dictat ritmul partidei, în unele momente s-a simțit lipsa unui Ceballos sau Ozil (în zilele lui mai bune), jucători capabili să sesizeze breșele defensive și să le exploateze printr-o pasă filtrantă.

Deși sunt 7 jucători de la Spurs în afara pozițiilor, iar tranziția negativă se realizează fără o încercare de contrapresing în prealabil, Torreira ezită și pierde oportunitatea. Deși capabil de verticalizări precise, uruguayanul nu are nici viziunea și nici imaginația lui Ceballos, de exemplu, care ar fi putut începe astăzi fără probleme în condițiile în care nu cred că Emery se aștepta la un presing agresiv care să expună și mai tare slăbiciunile defensive ale celor de la Tottenham.

Pentru a exemplifica ceea ce spuneam, anume că Poche a preferat o abordare prudentă care să minimizeze riscurile, observăm cum fundașii laterali sunt foarte retrași, ceea ce le permite „tunarilor” să avanseze liniile.

Probleme structurale defensive

Așa cum ne-am obișnuit deja în mandatul spaniolului Emery, Arsenal se bazează mult pe jocul pe benzi, concomitent cu atacarea careului advers de 4-5 jucători.

Pentru că fundașii laterali nu erau prea ocupați cu jocul ofensiv, iar pivoții oricum atingeau mingea rar, Tottenham a putut să se apere foarte eficient în fața abordării celor de la Arsenal aglomerând careul și având grijă să aibă mereu superioritate numerică.

Viața le-a fost ușurată și de jocul „tunarilor” în ultima treime adversă (15 „baloane” pierdute). În primele 22 de minute, pe fondul unui început mai bun de partidă al celor de la Arsenal, Tottenham șutase de 4 ori pe poartă, Arsenal niciodată.

Chiar și așa, dacă e să analizăm prestația defensivă a lui Tottenham, lucrurile se anunță cel puțin gri pentru sezonul finalistei Champions League.

Sanchez, uitat în spatele unei linii de 6 jucători, în timp ce la mijloc există o așezare ce amintește de cicatricea lui Harry Potter.

sau

Mijlocașii centrali au coborât mult prea aproape de linia fundașilor deși sunt doar 2 jucători adverși în careu, iar mijlocașii lui Arsenal beneficiază de spațiu și de posibilitatea de a șuta din fața careului din poziție centrală. Această pasivitate și lipsă de concentrare o să ducă la golul de 2-2.

Golurile

0-1

Deși Arsenal a început mai bine meciul, copilăria lui Sokartis a făcut ca Tottenham să deschidă scorul.

Atunci când trebuie să te aperi în fața unui „balon” degajat, regulile defensive spun că un jucător face pasul în față și îl provoacă la un duel aerian pe jucătorul advers, în timp ce un coleg al echipei care se apără rămâne în spate pentru a interveni în caz că mingea este câștigată de adversar. Sokratis face rabat de la aceste reguli și alege să se implice și el în duelul aerian.

Spațiul unde ar fi trebuit să fie Sokratis este exact acela prin care sprintează Lamela. Adăugăm și greșeala lui Leno și obținem scorul de 0-1 în ciuda cursului jocului.

0-2

La această fază, Tottenham are meritul de a fi rămas agresivă, ceea ce i-a permis să rămână în atac, deși inițial nu se mai aflau în posesia mingii.

Maitland-Niles (fără supărare, dar aștept întoarcerea lui Bellerin) este depășit cu lejeritate și stil de Winks, iar Pepe este hipnotizat de dribling, uitând de prezența lui Son.

Pentru că ivorianul nu a blocat măcar culoarul de pasă, Son a putut să primească liber în careu unde a fost faultat de Xhaka, „jucătorul experimentat care nu devine mai experimentat”, după cum foarte bine l-a caracterizat Garry Neville.

1-2

LACAZETTE!!

2-2

Exact ceea ce spuneam și mai sus. Mijlocașii centrali ai lui Tottenham oferă spațiul și timpul de care adversarii au nevoie. Guendouzi inventează o pasă de geniu, iar Aubameyang profită de linia defensivă frântă și egalează.

Concluzii

Al doilea derbi în care Tottenham joacă mai slab decât adversarul, dar pleacă cu un punct. Dacă aș fi fan Tottenham nu m-aș bucura prea tare, deoarece echipa nu arată deloc corespunzător. Defensiva creează multe probleme, iar atacul nu este suficient de bun pentru a suplini toate neajunsurile.

Deși putem spune că Arsenal a pierdut 2 puncte ieri seară, evoluția este încurajatoare. Încet-încet, Emery își construiește o echipă pe placul său, jucătorii tineri sunt promovați, iar cei expirați vor fi eliminați. Odată cu revenirile lui Tierney și Bellerin, defensiva (teoretic) trebuie să devină mai sigură. Cu timpul probabil că și relațiile de joc dintre cei 3 – Pepe, Lacazette, Aubameyang – se vor închega, iar atunci Arsenal se poate bate cu șanse reale la „top 3”.