Etapa a 5-a, prima după pauza cauzată de meciurile echipelor naționale, pare să fi fost una bună pentru fanii celor de la Manchester United. Rivala locală a fost învinsă neașteptat de către nou promovata Norwich, iar favoriții lor au și-au asigurat 3 puncte în fața unui adversar (Leicester) care se anunța mai mult decât modest.

Fără să fi făcut un meci care să îi permită contestarea poziției lui Liverpool sau Man. City, United a arătat ca o echipă solidă ieri, reușind să își adjudece cele 3 puncte puse în joc grație unui joc colectiv foarte bun, organizat. N-au existat excese de individualism, iar fiecare jucător a fost asemenea unei rotițe care s-a învârtit cuminte într-un sistem colectiv.

Formații și așezări

Cu o serie lungă de indisponibili, printre care Bailly, Lingard, Martial sau Pogba, Solskjaer a mizat pe un 4-2-3-1, cu Rashford cel mai avansat om și cu Pereira, Mata și James în spatele său.

Brendan Rodgers, neînvins înaintea acestei partide în actualul sezon, a trimis în teren echipa pe care o putem observa în această imagine, cu mențiunea că așezarea a fluctuat pe parcursul jocului.

Pentru că Man. United, după cum vom arăta puțin mai târziu, domina mijlocul terenului în zona pivoților, Rodgers a simțit nevoia să coboare unul dintre oamenii din lina de 4 din spatele lui Vardy.

Astfel, în multe momente ale jocului, în funcție și de dinamica fazei, regăsim o așezare tip 4-2-3-1, cu 2 pivoți în fața apărării.

De asemenea, atunci când United se afla în posesia „balonului”, Leicester se așeza pe 2 linii într-un 4-5-1, cu o linie de 5 mijlocași care avea ca sarcină principală congestionarea spațiului dintre linii și blocarea culoarelor de pasă către eventualii „diavoli” care ar fi reușit să se strecoare între linia mediană și apărare.

Presing

Leicester nu prea s-a avântat într-un joc de presing agresiv, care să pună presiune pe faza incipientă a construcției celor de la Man. United, însă și când a făcut-o, a făcut-o prost.

În acestă fază avem 5 jucători aflați în presing pe zonă centrală, însă chiar și așa, purtătorul de „balon” are un culoar direct de pasă către un coechipier. Tielemans sau Gray ar fi trebuit să îl preseze pe Maguire, dar și să acopere culoarul către jucătorul din spatele lor, iar Ndidi trebuia să fie mai aproape de Mata, jucătorul care primește mingea.

Ne mutăm în cealaltă tabără pentru a vedea cum se execută un presing agresiv, dublat de un contrapresing eficient. Jucătorii celor de la Man. United nu s-au zgârcit cu efortul.

Folosește cât mai puțini jucători încât să blochezi cât mai mulți adversari ne spune un principiu al presingului. Avem, așadar, 5 jucători de la Leicester implicați în faza de construcție, însă faza nu poate progresa, deoarece 4 jucători ai „diavolilor” i-au anihilat purtătorului de „balon” toate opțiunile, mai puțin pasa către propriul portar.

Rashford presează la Soyuncu, James pune presiune pe Evans și, totodată, reușește să închidă și culoarul către jucătorul din spatele său, exact ce Tielemans și Gray nu au reușit la faza analizată mai sus. Mata în închide pe Tielemans, iar Matic pe Ndidi.

Mingea, după un pas la Schmeichel, ajunge în zona laterală unde imediat 4 jucători de la United îl înconjoară pe Ricardo – Pereira, fundașul dreapta al celor de la Leicester, și îl obligă să greșească.

Atunci când nu opta pentru un presing agresiv, Manchester United se alinia într-un 4-2-4, cu o linie formată din James, Mata, Rashford și Pereira care bloca orice posibilitate de a juca mingea în centru, forțând astfel mutarea jocului pe benzi.

Acolo, după cum am arătat și mai devreme, United închidea perfect spațiile și, de cele mai multe ori, recupera mingea sau forța o greșeală a adversarului.

Din 17 mingi pierdute de către Leicester, 10, mai bine de jumătate, au fost pierdute tocmai în zonele laterale grație planului tactic executat cu multă disciplină de către elevii lui Solskjaer.

Dacă totuși cineva din echipa lui Leicester se încăpățâna să se aventureze singur către mijlocul terenului, acesta era imediat înconjurat de 2 adversari, iar alți 3 se asigurau că mingea nu poate ajunge la un jucător în albastru. În contrast cu agresivitatea „diavolilor”, observați pasivitatea „vulpilor” care privesc nepăsătoare cum colegul lor este deposedat.

Bătălia de la mijlocul terenului

Leicester, echipa care marcase 6 goluri în ultimele 4 meciuri, nu a reușit să învingă defensiva unei formații (Man. United) care primise 4 goluri în ultimele 3 meciuri.

Acest lucru a fost cauzat de scurtcircuitarea construcției în zona mediană. Mijlocașii celor de la Leicester însărcinați cu distribuția mingilor, s-au regăsit deseori în inferioritate numerică la mijlocul terenului, după cum observăm și în această imagine ( Choudhury vs. 4 adversari). Să construiești ceva în aceste condiții este aproape imposibil.

Mijlocașii „vulpilor” au avut viață grea și pe fază defensivă, însă mai degrabă din vina lor și a lipsei de concentrare.

Fundașul stânga, Chilwell, este scos din dispozitiv de către plasarea lui Wan-Bissaka lipit de tușă. Pereira, prin mișcarea sa, îl scoate din acea zonă pe Choudhury, iar Mata atacă imediat spațiul creat.

În acel moment, Ndidi, care a uitat să-l marcheze pe Mata, și-a dat seama de eroare făcută, însă era deja prea târziu.

Vardy anihilat de Lindelof

Deși a comis-o la ocazia mare a lui Maddison, Lindelof s-a achitat bine de sarcina sa și l-a făcut uitat pe Vardy pe întreaga durată a partidei.

Pentru că mijlocașii erau incapabili de răzbate cu mingea la picior mijlocul terenului, Vardy era nevoit să coboare mult pentru a mai atinge și el „balonul”. În acele momente, atent și agresiv, Lindelof își părăsea poziția și înainta alături de Vardy pentru a-l împiedica să joace mingea.

Din nou, Vardy coboară să primească o pasă, însă Lindelof este imediat lângă el. În aceste condiții, Vardy, principalul marcator al celor de la Leicester, a atins mingea doar 3 ori! în careul advers și numai în repriza a doua.

Impotența ofensivă a băieților lui Brendan Rodgers s-a văzut și în puținele momente în care au reușit să ducă o acțiune ofensivă până în treimea adversă.

Choudhury se află în inferioritate numerică și nimeni nu îl sprijină printr-o învăluire. Vardy este neputincios între Maguire și Lindelof, iar Maddison și Tielemans stau prea aproape unul de celălalt, mai mult se încurcă și sunt mai ușor de marcat.

Golul

United, echipa care a primit 4 penaltiuri în 5 meciuri de Premier League, a marcat, cum altfel, tot dintr-o lovitură de pedeapsă.

5 jucători în albastru (toată linia mediană) se aglomerează în zona laterală pentru un aut.

Evident, atunci când mergi cu această abordare trebuie să te asiguri că recuperezi mingea, pentru că altfel ești vulnerabil la schimbările de direcție. Leicester nu izbutește să recâștige „balonul”, iar Wan-Bissaka primește liber.

Din cauza lipsei mijlocașului de bandă, Chilwell este nevoit să facă pasul în față, creându-se astfel un spațiu în spatele său. Precum Ndidi la faza discutată anterior, Choudhury gândește faza cu întârziere, iar Pereira este primul la minge și reușește să centreze. Soyuncu greșește, iar Rashford înscrie golul victoriei de la punctul cu var.

Concluzii

Așa cum am spus și după meciul cu Chelsea când mulți se înfierbântaseră prea tare, Man. United este departe de forma necesară contestării supremației lui Liverpool și Manchester City. Încă am dubii și referitoare la o eventuală poziție în „top 4” a „diavolilor”, însă este prea devreme să ne pronunțăm.

Îmbucurător pentru fanii celor de la United este că în această partidă, preferații lor au reușit să joace ca o adevărată echipă și au tranșat meciul grație efortului colectiv și disciplinei de grup, nu grație unui moment de inspirație individuală. Pe termen lung, această manieră îți aduce mai multe beneficii.

Deși înaintea acestui meci se vorbea de Leicester ca de o posibilă candidată la locurile de Champions League, după cele 90 de minute s-au văzut limitele formației antrenate de Brendan Rodgers, care nu cred că poate spera la mai mult de „top 6”, și asta în cel mai bun caz.