Liverpool, deși a fost la un pas de titlu anul trecut, nu are o viață prea ușoară în deplasările contra adversarilor din „top 6”. Poate și de asta „a fost la un pas de titlu”. În ultimele 12 meciuri disputate pe terenul echipelor din „top 6”, Liverpool avea înaintea acestei partide un bilanț slab pentru pretențiile actuale ale „cormoranilor”: 1 victorie, 6 rezultate de egalitate și 5 înfrângeri.

Adversara fiind Chelsea, o echipă cu un manager nou care încă se obișnuiește cu competiția din Premier League și văduvită de cel mai bun jucător (Hazard), în ciuda cifrelor dezamăgitoare prezentate mai sus, Liverpool nu trebuia să rateze victoria, mai ales că principala (și singura) contracandidată reală la titlu, Man. City, venea după un succes răsunător.

Obiectivul a fost îndeplinit de către băieții lui Klopp, iar în continuare o să vedem și cum.

Formații și așezări

După ultimele două meciuri în care optase pentru un sistem cu 3 fundași centrali, poate poate se vor mai rezolva din problemele defensive, Frank Lampard a revenit la o formație cunoscută fanilor din sezonul trecut: 4-3-3. Cu Zouma zburat din linia fundașilor, Chelsea s-a bazat și mai mult pe calitatea provenită din propria academie, lucru îmbucurător pe termen lung.

Defensiv, „albaștri” au fost dispuși într-un 4-4-2 care a reușit să fie compact și pe verticală datorită liniei fundașilor care a stat sus, asumându-și, bineînțeles, riscuri semnificative în fața tripletei Mane – Firmino – Salah. Înaintând în partidă, Kante i-a preluat poziția lui William în acest 4-4-2, pentru a fi el jucătorul cel mai avansat și pentru că, inepuizabil fiind, a avut resurse în permanență să pună presiune pe fundașii celor de la Liverpool.

Jurgen Klopp, fără să aibă problemele lui Lampard cu jucătorii accidentați, și-a permis să alinieze aproape cea mai bună echipă pe care o are, singura excepție fiind portarul Alisson, încă nerefăcut.

Presing

De regulă, Chelsea nu s-a avântat într-un presing prea agresiv, ci a preferat să țină liniile aproape și să își conserve energia pentru o presiune suplimentară la mijlocul terenului. Cu toate acestea, la apariția anumitor „elemente declanșatoare”, elevii lui Lampard creșteau presiunea.

Aceste elemente declanșatoare pot fi pasele în lateral, preluările neglijente sau, după cum e cazul aici, o preluare în spate. Imediat Kovacic face pasul în față după Henderson, dând semnalul colegilor săi care s-au poziționat corespunzător. Nicio opțiune vizibilă de pasă, astfel că Liverpool pierde posesia.

Exact ceea ce spuneam mai sus. În loc să încerce recuperarea „balonului” sus și repede, jucătorii lui Chelsea preferau să aglomereze jocul și să câștige cât mai multe dueluri.

În cealaltă tabără, Liverpool a demonstrat, pentru a câta oară?, că este o echipă mult mai matură și experimentată. Intrată deja în vârtejul partidelor din 3 în 3 zile, Liverpool nu s-a hazardat să își epuizeze rezervele de energie.

Au cedat deliberat mingea fundașilor centrali și s-au asigurat că jucătorii din centru, Kovacic și Jorginho, care coborau în sprijinul defensivei nu pot să primească pasa. Intenționat a fost lăsat liber fundașul lateral.

Spun „deliberat” pentru că odată ajunsă mingea în posesia fundașului lateral, „capcana” se închidea. „Cormoranii” se strângeau arici în jurul purtătorului de „balon”, anulându-i toate opțiunile rezonabile. De cele mai multe ori jucătorul respectiv greșea, iar mingea reintra în posesia lui Liverpool.

Când Chelsea suplimenta faza de construcție și cu cel de-al 3-lea mijlocaș (Kante), Jorginho, jucătorul coborât în fața fundașilor centrali, era imediat întâmpinat de Fabinho, iar avantajul numeric era astfel anulat. Scăparea aparentă era fundașul lateral, însă am arătat de ce nu era decât o soluție care prelungea inevitabilul.

Construcția lui Chelsea a scârțâit în multe momente, iar presiunea moderată a celor de la Liverpool a funcționat. Priviți câte mingi au pierdut „albaștri” în propria treime (cu albastru). De partea cealaltă, Liverpool a pierdut și ea posesia în repetate rânduri, însă departe de propria poartă (pe zonă centrală unde Chelsea avea intensitate) și în zonele laterale unde pericolul nu este așa de mare.

Chelsea, uneori indisciplinată pe fază defensivă

În unele momente, Chelsea revenea la vechile metehne defensive care i-au făcut viața grea în acest început de sezon.

Aici, Kovacic își părăsește poziția și înaintează către Matip, deoarece acesta urcă cu mingea nemarcat.

Kovacic, neglijent, nu blochează și culoarul către Henderson, astfel căpitanul lui Liverpool primește liber între linii și creează un 2 vs. 1 cu Salah. Tomori este nevoit să iasă din dispozitiv și faultează.

Trebuie să fim onești și să recunoaștem că nici jucătorii de la Liverpool nu au vrut să facă lucrurile mai ușoare pentru Lampard și ai săi.

Mane intră mult în centru și îl împiedică pe Azpilicueta să facă pasul către Robertson care are mult spațiu grație lui Mane. Kante este nevoit să coboare. „Bobby”, unul dintre cei mai buni jucători din acest început de sezon pentru Liverpool, coboară mult în centru și îl „extrage” de acolo pe Jorginho.

Astfel, Fabinho poate să urce nestingherit în zonă centrală, ceea ce îl determină, din nou, pe Kovacic să iasă în întâmpinarea lui.

Henderson, care ocupa spațiul intermediar, combină cu Salah și se creează din nou o superioritate pe flancul lui Alonso, care, între noi fie vorba, mai mult a încurcat.

Alonso – jucător problematic pe fază defensivă

În minutul 15, Emerson, nerefăcut complet dar forțat, a fost înlocuit de Marcos Alonso, fundaș lateral care se descurcă mult mai bine într-un sistem cu 3 fundași centrali, decât într-unul cu 2, așa cum a jucat ieri Chelsea.

Liverpool putea să închidă meciul încă din startul primei reprize, mulțumită unei greșeli majore făcută de Alonso.

Observăm că aici Alonso este conștient de prezența lui Firmino, având inclusiv mâna pe acesta pentru a nu-l pierde din marcaj.

Doar 3 secunde mai târziu, Alonso pare că a uitat total de prezența lui „Bobby” și îi permite acestuia să joace din apropierea careului de 6 metri o minge care putea să spulbere orice impresie bună pe care a lăsat-o Chelsea în cele din urmă. La 3-0 meciul era jucat.

O să mai discutăm despre o nouă neglijență a lui Alonso în momentul când vom analiza cele două goluri marcate de Liverpool.

Precauție suplimentară pentru Klopp

Pentru că Jurgen Klopp se folosește mai degrabă de creativitatea fundașilor laterali decât a mijlocașilor, în unele momente ale jocului aceștia pot fi descoperiți. Adversarii deja știu că aceștia vor adopta poziții avansate, astfel că atacă tocmai spațiile lăsate libere de aceștia. Ba mai mult, în imaginea de deasupra, vedem cum Matip este obligat să coboare pentru a acoperi acel spațiu, ceea ce creează două dueluri 1 vs. 1 în spatele său. Situație periculoasă pentru Liverpool.

Și pentru că a marcat relativ repede, Klopp și-a permis să își mai tempereze puțin fundașii laterali, prin mișcarea în zona laterală a interilor.

Salah este foarte aproape de tușă, iar Henderson asigură dublajul în zona respectivă, permițându-i lui Arnold să rămână mai în spate.

Aceeași situație și în partea cealaltă.

Mane îl fixează pe Azpilicueta, iar Wijnaldum atacă spațiu intermediar, Liverpool având 2 jucători în bandă, iar Robertson, putând să fie mai defensiv, diminuează riscurile.

Pentru că „Bobby” se pregătește să atace spațiul dintre Christensen și Tomori, Christensen nu poate să facă pasul în față, astfel că Jorginho este prins într-un 2 vs. 1 grație pătrunderii lui Wijnaldum.

Dacă totuși fundașul lateral se află într-o poziție ofertantă, are libertatea să atace, dar imediat interul de pe partea respectivă (Henderson aici) coboară să blocheze un eventual contraatac.

Abraham – un jucător izolat

Tammy Abraham, una dintre revelațiile acestui început de sezon, a avut parte de prea puține oportunități (una foarte mare, totuși nefructificată), fiind dominat de cei 2 fundași centrali – Matip și van Dijk.

Fără să fie un „target man” pe măsura lui Giroud, Tammy a putut să facă prea puțin cu aceste mingi aruncate în față, în condițiile în care a fost lipsit de orice suport din linia a doua.

Schema pentru a-l anihila era relativ simplă: unul dintre fundașii centrali de la Liverpool făcea pasul în față pentru a îl provoca la duel, iar celălalt rămânea în spate pentru a asigura protecția în cazul în care lucrurile mergeau prost.

Progresie în repriza a doua

În a doua repriză, Chelsea a intrat mult mai motivată de la cabine și a arătat o intensitate crescută față de primele 45 de minute (repriza a doua – Chelsea 9 șuturi, Liverpool 3). Cu toate acestea, Liverpool, la adăpostul celor două goluri, a preferat să absoarbă presiunea și să încerce să profite de spațiile apărute pe flancurile adversarilor. (Chelsea – 529 de pase, Liverpool cu 100 mai puțin – 429)

Pentru că zona centrală era de netrecut și pentru că Liverpool scăzuse din presiune, Chelsea a decis să se folosească de fundașii laterali pentru a progresa cu mingea în terenul advers.

Mount adopta o poziție mai centrală pentru a-l fixa pe Arnold, Kovacic cobora pentru a îl „trage” pe Henderson din zona sa, iar Alonso putea să primească mingea.

Celălalt flanc, aceeași poveste.

William în spațiul intermediar, iar Azpilicueta beneficiază de mult spațiu pentru a prelua și a continua atacul.

Reversul acestei abordări era spațiul uriaș lăsat descoperit. Acolo a și insistat Liverpool cu contraatacul, însă Chelsea a scăpat fără golul 3.

Golurile

0-1

Chiar dacă „racheta” lui Arnold nu putea fi parată, Chelsea nu trebuia să acorde acea lovitură liberă.

Prima greșeală este permisivitatea nepermisă pe care o regăsim în cazul lui Kovacic și Jorginho. Fabinho, fără să fie neapărat un jucător exploziv, trece ca un cuțit printre cei 2.

Mane este vizibil încurcat de Azpilicueta și Christensen și scapă mingea de sub control. Observăm, de asemenea, și că Chelsea are 6 jucători în zona respectivă, iar Liverpool doar 3. Cu toate acestea, Christensen simte nevoia să faulteze, deși pericolul era minim, iar Liverpool deschide scorul.

0-2

Priviți cât spațiu are Firmino încă de la început. Concentrare 0 din partea apărătorilor lui Chelsea.

Mane atacă poarta pentru a îi crea și mai mult spațiu lui Firmino, iar Alonso (ce vă ziceam mai sus) este total decuplat de fază. Firmino joacă mingea nestingherit, iar scorul devine 0-2.

Concluzii

Liverpool devine prima echipă din istoria Premier League care reușește să câștige în două campionate consecutive primele 6 meciuri. Echipa lui Klopp arată foarte solidă și pare mai pregătită ca niciodată să câștige campionatul. Senzația mea este că dacă Liverpool se ține departe de accidentări, nimic nu o poate opri în acest sezon de Premier League.

De partea cealaltă, Chelsea, o echipă ce are cu totul alte obiective, arată momente bune de joc, însă greșelile flagrante din defensivă o îngroapă. Remarcam asta și în primul meci cu United și îmi mențin această părere. Lucrurile bune vin din partea lui Lampard, un antrenor la început de drum, foarte curajos în abordare și care se bazează pe tineri. Exact omul de care avea Chelsea în situația în care se află.