Duelul „răniților” dintre Man. United și Arsenal s-a consumat aseară pe Old Trafford și s-a terminat la egalitate, 1-1. Într-un meci în care primul șut a venit după minutul 28 (cea mai lungă perioadă fără șut pe poartă într-un meci din acest sezon de Premier League), spectacolul a fost marele absent al serii, iar remiza a fost până la urmă deznodământul firesc.

Arsenal, și așa dezastruoasă când vine vorba de meciurile din deplasare împotriva echipelor din „top 6”, nu a mai câștigat pe Old Trafford din 2006, iar aseară am mai avut o demonstrație din ceea ce ne indică că această serie nu pare să se termine prea curând. Deși Man. United a pierdut în acest sezon în fața unor adversari precum Crystal Palace și Wolves, aseară a fost echipa mai bună și care și-a dorit mai mult victoria.

După cum remarcam și după partida cu Leicester, se pare că în aceste meciuri cu adversari apropiați valoric și cu ambiții asemănătoare, United se mobilizează mai bine și se transformă într-o echipă competitivă. Să vedem ce s-a întâmplat aseară.

Formații și așezări

Solskjaer, a mizat pe un 4-2-3-1, cu Pogba revenit în locul lui Matic (o mare îmbunătățire!) alături de McTominay, iar în fața lor o linie de 3 oameni – Pereira, Lingard și James – care l-au susținut pe Rashford, cel mai avansat om. De menționat că Tuanzebe nu a fost fundaș dreapta așa cum ne indică prezentarea grafică, ci stânga, în flancul drept activând Young.

United în 4-2-3-1, cu Rashford vârf. Defensiv, James și Pereira coborau, iar sistemul devenea 4-5-1/4-4-1-1.

Arsenal, cu veșnicele și aparent nerezolvabilele probleme din defensivă, a ales o abordare mai precaută, precum în partida contra lui Liverpool. Probabil și lui Emery îi este teamă să meargă peste adversar când trebuie să te aperi cu Xhaka sau David Luiz, însă cum îți așterni, așa dormi.

Pe teren, „tunarii” au fost distribuiți într-un 4-1-4-1, cu Xhaka în fața apărării încercând să protejeze fundașii de jucătorii lui United care atacau spațiul dintre linii.

Apropo de asta…

Spațiu mare între liniile echipei lui Emery

După cum o să arătăm mai departe, Pereira le-a făcut viața grea băieților lui Unai Emery, dar misiunea sa a și fost simplificată de momente în care linia fundașilor lui Arsenal era lipsită de protecția mijlocașilor.

Saka în presing la Young, Pereira din zona intermediară îl îndepărtează pe Kolasinac de centru, iar Rashford este liber între linii. Xhaka nu poate să facă pasul către el, deoarece James este și el intrat în centru și poate să atace spațiul din spatele elvețianului.

Aici asistăm la o eroare de poziționare a lui Torreira care oferă, din nou, șansa „diavolilor” să joace între linii.

Gunedouzi, responsabil cu presingul la McTominay blochează culoarul de pasă către Pereira, care din nou a părăsit zona laterală și joacă în spațiul intermediar, astfel că poziția lui Torreira nu se justifică, întrucât Pereira nu ar fi putut primi pasa. Lingard, care a avut multă libertate de mișcare este liber și beneficiază de timp și spațiu.

Pereira, unul dintre cei mai activi jucători de pe teren

Andreas Pereira, care în teorie trebuia să joace extremă dreapta, a activat mai tot meciul în zona intermediară, zăpăcind defensiva șubredă a „tunarilor”.

Saka în presing natural (conform pozițiilor) la Young, care joacă o pasă în zona laterală lăsată liberă de Kolasinac, deoarece l-a urmărit pe Pereira în zona intermediară.

Acest lucru nu doar i-a permis lui Rashford să primească într-o zonă liberă, dar a și creat un spațiu mare între Luiz și Sokratis, imediat atacat de Pereira.

Aici, McTominay îl scoate din zona centrală pe Guendouzi, Kolasinac face pasul în față către Young care a putut să avanseze, deoarece Saka a fost scos de pe poziția sa normală de către Pereira.

Din nou, același desen tactic. Pasă în zona laterală lăsată liberă, iar un jucător de la United atacă spațiul venind din zona intermediară.

Presing

Manchester United, fiind echipa mai curajoasă și ambițioasă în această partidă, a optat pentru un presing agresiv și avansat, forțându-i pe cei de la Arsenal să greșească sau să joace o minge lungă.

Pereira la Guendouzi, McTominay presing zonal, James la Xhaka, Rashford la David Luiz, iar Lingard „taie” culoarul de pasă către Leno și îl presează pe Sokratis. Rezultatul: Arsenal pierde posesia.

Ideea lui Solskjaer de a-și forța adversarii să joace lung a fost una inspirată, jucătorii săi de la mijlocul terenului fiind mai puternici, mai înalți (McTominay și Pogba > Guendouzi și Torreira), dar și mai bine poziționați, ceea ce i-a favorizat în recuperarea „baloanelor”.

De partea cealaltă, Arsenal, o echipă nesigură, a preferat să nu se avânte și le-a oferit timp și spațiu în posesie fundașilor centrali ai lui United.

Aubameyang între cei 2 fundași centrali, iar mijlocașii lui Arsenal cu un presing zonal. McTominay intră în zona lui Torreira, astfel că uruguayanul face pasul în față încercând să-l blocheze.

Au existat și momente (mingea ajunsă în bandă, o pasă înapoi) când elevii lui Emery au încercat să preseze avansat, însă nu le-a ieșit prea bine.

Atunci când încerci să faci un presing în terenul adversarului, trebuie ca echipa să acționeze ca un „tot”. După cum observăm în imagine, spațiul dintre liniile celor de la Arsenal este prea mare,

astfel că din două pase McTominay este liber și United poate iniția un contraatac.

Început curajos în repriza a doua, dar numai un foc de paie

Arsenal a ieșit mai motivată de la cabine (forțată și de scor) și a început mai bine manșa secundă, creându-și câteva ocazii și marcând golul egalizator.

Planul a fost să exploateze în special flancul stâng al defensivei „diavolilor”, James fiind un punct nevralgic din punct de vedere defensiv.

Arsenal are 6 jucători în partea stângă a terenului, încercând să îi ademenească acolo pe cei de la United

pentru a îi crea spațiu lui Chambers. Pentru ca James este departe de fundașul lui Arsenal, Tuanzebe este nevoit să facă pasul în față și astfel Aubameyang poate ataca spațiul creat. Au mai fost două astfel de faze. Insistența a dat roade până la urmă, Arsenal reușind să marcheze ca urmare a unei acțiuni (cu largul concurs al lui Tuanzebe) din acest flanc.

Concluzii

Surprinzător, apatica și plictisitoarea echipă a lui Ole a fost aseară echipa mai dinamică și mai curajoasă. Cu poftă de joc și efort colectiv, băieții lui Solskjaer au reușit să găsească spații în apărarea adversă și i-au amețit pe fundașii celor de la Arsenal printr-o continuă mișcare și schimbări constante de poziții.

„Tunarii” au fost mai degrabă echipa reactivă, care s-a mulțumit (mai puțin în începutul reprizei secunde) să absoarbă presiunea și să atace pe contraatac. Puțin și-au propus, puțin au obținut.

Man. United a fost formația superioară care, cu puțină atenție în defensivă sau cu mai multă concentrare în ultima treime, putea să își adjudece toate cele 3 puncte.

PS: Chiar e dificil să creezi ceva când în atac ai un jucător care a pierdut mingea de 17 ori (cel mai mult din meciul de aseară), a centrat de 4 ori (niciodată mingea nu și-a atins ținta) și nu a creat nicio șansă de gol.

Diferența dintre forma arătată la Lille și cea de acum, e astronomică.